118 matches
-
Al. Ivasiuc un cuplu perfect complementar. El era omul ideilor generale, al ipotezelor, mereu grăbit, tentat de hazardul tuturor conexiunilor. Țîța era atașată de concret, precisă că o masinarie, fără o imaginație capabilă să transfigureze materialul acumulat. El era mitoman, fabulatoriu, abstract, creator. Țîța se mișcă la nivelul realităților, în imediat, în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul său global, acest episod al Ideologiei artei nu este unul teologic, de tip doctrinar, unul care
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
două cazuri, nimic nu revendică anormalitatea, nesiguranță, abuzul. Aceste stări se găsesc în acești tineri care, ca și cei din Elephant (2003) sau Paranoid Park (2007) ale lui Gus Van Șanț, trăiesc pe alte coordonate, alienante, într-o lume proprie, fabulatorie, căutând răspunsuri la întrebări neclare. Părinții, oricât de buni, de îndatoritori, nu mai posedă codul de acces al acestei lumi hermetice, abisale, a unor sensibilități contrariate sau doar așteptând să fie bruscate. Pentru Hideo Nakata, metaforă acestei lumi adolescentine a
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
emblematici precum comisarul legionar Paraipan (Gheorghe Dinică) etc. O mare parte din această galerie de portrete ipostaziază chipul actorului Sergiu Nicolaescu într-un narcisism jubilatoriu. Ambii și-au pus talentul în slujba regimului comunist, devenind stars system, jucând chiar și fabulatoria carte a unei dizidențe „cu voie de la poliție”, a unei suceli și răsuceli de incomozi contrafăcuți. Beneficiile simbolice și nu numai au fost imense. Cei doi nu au avut concurență, dând viață nu doar fantoșelor propagandistice ale regimului comunist, dar
Gloanțele oarbe ale Comisarului Moldovan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4016_a_5341]
-
mai suntem încă, vorbitorii unor dialecte ale latinei, ale latinei ce n-a murit de tot...") sau a limbii române ca "lingua franca a underground-ului blocului socialist". Așadar, nu moravurile autohtone sau "matricea stilistică" locală, ci inteligența malițioasă și disponibilitatea fabulatorie ale Ioanei Bot susțin esteticește acest Jurnal elvețian, care indică atât criza formei, cât și posibilitățile sale de regenerare. Ioana Bot, Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, 204 p.
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
mai crede în spiritul din spatele ruinelor. Istoria din cutia de pantofi e un text hibrid, dispus muzical, cu note consacrate și ritmuri prozastice, cu numeroase referințe internaute, ca și cum istoriile aproximative și cele virtuale ne situează, poate ireparabil, în ample rătăciri fabulatorii, de unde alt adevăr istoric se poate insinua ficțional.
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
spună că ne-a făcut doar pe jumătate/ ea nu ne-a spus niciodată că suntem doi./ mi-a spus mie tu ești pîntecele și picioarele/ i-a spus lui mircea tu ești capul și pieptul...". Mircea ține un jurnal fabulatoriu, un jurnal neobișnuit: "am simțit că pot descifra o sumedenie de lucruri, dar și că jurnalul avea o neliniștitoare mișcare în sine, ca și cum ar fi fost viu: de la o zi la alta, îmi părea că se mărește și-n același
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră fabulatorie. Venirea comuniștilor la putere a însemnat, înainte de naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurarea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii l-au luat acum spațiul public, panoul publicitar, semnul grafic, mediile și, de ce nu, însăși capacitatea noastră fabulatorie. Venirea comuniștilor la putere a însemnat, înainte de naționalizare, înainte de exproprieri, înainte chiar de inaugurerea marilor șantiere și lagăre de muncă în care au fost exterminați sute de mii de oameni, vinovați doar pentru că s-au remarcat în profesie sau că
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
seama atunci că ceea ce eu luasem doar drept pragmatism și realism era, în realitate, o vocație neștiută a ideologicului, pe care și-o dezvăluia pas cu pas. O vreme încercase s-o exercite în cadrul sistemului (drept dovadă, prefața la Tratament fabulatoriu, o mostră de perestroikă fără precedent în anii ’80 în România), iar apoi, prin implicare treptată, începuse să imagineze soluții mai apropiate de cele ale societății deschise. Dispariția lui a însemnat și risipirea a ceea ce părea să fie moștenirea Generației
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
conexiune simpatetică", într-o "rhizomă" generalizată și totodată subterană. Această stare de dihonie și dependență generează turbulențe de frazare, apele dicțiunii sunt mult schimbătoare de la un dialog la altul, de la un capitol la altul. Sunetul și imagismul stilistic, baladesc și fabulatoriu cu care romancierul ne obișnuise, au încetat în fața avalanșei de capcane și mutări, lovituri de teatru și expediente senzaționaliste (paranormal, voyeurism, fantapolitică în locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
lui Paciurea tocmai aceasta sînt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei. Între erezie și epifanie Ceea ce în sculptură este, îndeobște, particularizat și identificat ca atare, la Paciurea devine categorie, concept, construcție mentală pură. Însă revanșa definitivă a sculpturii ,,orientale”, interiorizate, depozitară a principiilor și nu
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
expresive, se va realiza prin concepția și prin acțiunea lui Brâncuși. Deși contemporan strict cu Paciurea, din punct de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența lui Paciurea. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe într-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un condei extraordinar, fiecare bucată de proză pe care o scrie fiind din multe puncte de vedere altfel decât celelalte. E un cunoscător desăvârșit al
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
sub aspectul lor ideologicť" (p. 134). Prin romanul Adio, Europa!, scriitorul va reuși să împlinească ambițiosul deziderat al cerchiștilor de a se detașa de paradigma romanului realist, anglo-rus, preferând ,modelul clasic, convențional-simbolic, ilustrat de Cervantes sau Goethe, care descătușează energia fabulatorie fără a accepta constrângerile verosimilității" (p. 201). Iată cum o deficiență inițială devine, treptat, o structură compozițională și discursivă, prin travaliul creator al unui autor care a vrut și a reușit să dea un roman cu majusculă. Dacă în proza
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este nu doar surprinsă aici, dar investigată cu voluptate, până la scârbirea totală a cititorului (pp. 92, 110). Iar când scenele realiste pline cu dejecții se răresc, apar, ca o compensare imaginară, pasaje fabulatorii, onirice (de noapte sau de zi) ale protagonistului-narator, în care onania și scatologia se impun alternativ. Dacă v-am iertat de un decupaj naturalist, de unul "fantasmatic" nu veți scăpa. Ajuns la mare cu Luminița și stând în gazdă la
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
sculptură - artă fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism, purism sau construcție abstractă, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
scurtă se termină. Pentru cititorii frustrați, orișicît, de-așa în grabă vedere, Nedelciu se îndură, în '84, de-un prim roman, Zmeura de cîmpie. Putem bănui că a fost, la vremea lui, lăsat în umbră de apariția, apropiată, a Tratamentului fabulatoriu, cu încurcata lui prefață. În orice caz, după douăzeci de ani (și ceva) - e, pesemne, o modă... - cînd editura Compania îl publică din nou, punîndu-i și lui o precuvîntare, a Sandei Cordoș, e loc de mai multe răstălmăciri. Prima lectură
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
demonice care își devoră amanții, pe scurt ipostaze ale femeii fatale, la propriu), autorul ajunge la concluzia că diferența între cele două fenomene ar fi de la instinct real (în cazul insectelor), la instinct virtual, echivalent, în cazul omului, acelei funcții fabulatorii de care vorbea Bergson. Roger Cailliois - Mitul și omul, traducere din limba franceză de Lidia Simion, cu o prefață a autorului, Editura Nemira, București, 2000, 139 de pag., f.p. Partea literaturii Tot Editura Univers ne propune două volume de eseuri
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
un interviu recent, acesta declara că prima sa lucrare plastică i s-a întâmplat la vârsta de trei ani, când a pictat un automobil pe circumferința soarelui! Lucrările sale impresionează, în primul rând, printr-o debordantă explozie de imaginație, constant fabulatorie, aproape suprarealiste. Stăpânește cu o vivacitate nebună culorile, exersând teme pe care le denumește poetic, așa încât nu ai cum să nu-l crezi, iar povestea devine reală, cu toate simbolurile construite în realitatea poeziei. Unele dintre personajele sale au un
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
mai vechi, cu mai multă răbdare în privința observației (exteriorului), a detaliului în comparație cu prozatorii de după 2000. Și fiindcă a venit vorba de meteorologie, l-aș invoca aici nu numai pe Radu Petrescu, dar și pe optzecistul Mircea Nedelciu (cel din Tratament fabulatoriu, de pildă), cu care Mircea Pora are și alte lucruri în comun: dialogismul prozelor, „micile transmisii” (cu vorba lui Mircea Pora, sau „transmisiunile”, cu termenul lui Nedelciu), formele jurnalistice reluate parodic-literar (ca la Caragiale), de genul „epistolar de bloc”, „întrebări
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
propagandei ideologico-literare: "Revistele literare erau puține la număr și bătaia pe un petec de hîrtie era acerbă, iar ca să ți se publice două poezii, una putea fi de dragoste, dar cealaltă comandată de comanda socială" (Antimetafizica). Nini, cu capacitatea sa fabulatorie nativă își salvase situația școlară (spre deosebire de sora lui, Mariana, care va pierde cîțiva ani de facultate din motive de ,,origine socială") inventîndu-și, ca și mai tîrziu, o viață personală ,,revizuită și adăugită", unde tatăl, fost om de afaceri în mica
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]