162 matches
-
Lucrărilor Publice. M. se va dedica acestei cariere, în 1930 fiind șef de birou clasa I la Direcția învățământului primar din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Din 1922 este membru al Societății Scriitorilor Români și dobândește o anumită notorietate ca fabulist. Versuri i-au apărut în „Universul”, „Convorbiri literare”, „Curierul artelor”, „Ecoul”, „Flacăra”, „Drum nou”, „Porunca vremii” ș.a. După ce într-o broșură alătură două modeste încercări dramatice (Ilinca. Harul busuiocului, 1917), dă la iveală prima carte de versuri, Stropi de rouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
de folclor. În etapa de început a revistei mai publică versuri Aurel Zegrean, I. Budai ș.a. Petre Grimm, profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Cluj, traduce poemul Dora de Alfred Tennyson, I. Macaveiu semnează articolul Fabula și fabuliștii români; este recenzată Orizont și stil, cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre proză, Emil Precup, folosind date comunicate chiar de scriitor, alcătuiește o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu. Elevul Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
materia ei". Este clar afirmată finalitatea etică a utilității sociale și educative. Important este ceea ce tradiția pedagogică va reține din fabule. Or, în avertismentele edițiilor următoare, această formă de argumentare morală dispare complet. Înseși povestirile (și nu moralele) atrag atenția fabulistului. Astfel, putem citi în "Nota autorului" din 1678: "A trebuit să caut așadar alte îmbogățiri și să extind mai mult circumstanțele acestor povestiri, care, parcă, păreau că o cer". De altfel, în Epistola din 1668 dedicată Monseniorului Delfin, La Fontaine
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ridic un templu drept răsplată; Dar temple nu vreau să construiesc decît pentru dumneata. De asemenea, în Nota autorului din 1694, este vorba mai ales de "pasiune" și de "dorința" de a plăcea. Importanța subiectului este o constantă a preocupărilor fabulistului; dar dacă tradiția a reținut vocația "utilitară" a fabulelor, trebuie să spunem că lucrurile nu sînt atît de simple pe cît s-ar părea și că însuși La Fontaine a pus accentul pe finalitatea estetică a demersului său poetic. Noutate
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unui val pur, Traducea în limba zeilor, Tot ce spun sub ceruri Ființele ce împrumută vocea naturii. Tălmaci ai multor popoare, Îi fac actori în opera mea; Căci totul vorbește în univers; Totul are un limbaj al său. Munca de fabulist constă tocmai în a exprima această universalitate a naturii, în care animalele vorbesc și în care cuvîntul asigură legătura între diferitele elemente ale vieții, între pămînt și cosmos, între microcosmos ("micul univers") și macrocosmos ("universul"). Unitatea Fiind vorba despre o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din dorința de a crea o operă mai variată. De asemenea, și Nota autorului din cea de a treia culegere, adresată Monseniorului Duce de Bourgogne insistă pe paralelismul dintre puterea monarhului "care face destinul atîtor popoare și națiuni" și talentul fabulistului pentru care "dorința de a plăcea" este scopul esențial. 3.3. Lectura fabulelor Public(urile) "A îndruma cititorul înseamnă mai întîi a-l situa și a-l determina. Nu este mereu indicat să cauți prea departe și autorii au adesea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Delfin, fiul lui Ludovic al XIV-lea. A doua este dedicată Doamnei de Montespan care, în 1678, era favorita regelui; a treia (Cartea XII) este pentru Ducele de Bourgogne, nepotul regelui. Acestea nu sînt doar texte de circumstanță prin care fabulistul își asigură sprijinul și protecția celor mari. Ele pun în scenă poziții din cîmpul literar și politic care tind să instituie și să asigure, unul față de celălalt, o relativă autonomie. Astfel, dedicația pentru Delfin: Ilustru bastard al prințului iubit de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
azi înainte își va număra zilele doar prin victorii, Altcineva îți va spune cu voce tare Faptele străbunilor și virtuțile regilor noștri. Iar eu te voi delecta cu neînsemnate aventuri, Am să-ți pictez povești ușoare-n versuri. Așa cum puterea fabulistului "subjugă" sufletele cititorilor, la fel monarhul face "să se plece și cele mai superbe capete". Această comparație căutată în cele două sfere de activitate și de influență se regăsește în dedicația făcută Ducelui de Bourgogne și îi conferă fabulistului, datorită
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
puterea fabulistului "subjugă" sufletele cititorilor, la fel monarhul face "să se plece și cele mai superbe capete". Această comparație căutată în cele două sfere de activitate și de influență se regăsește în dedicația făcută Ducelui de Bourgogne și îi conferă fabulistului, datorită obiectul său atemporal, libertate de gîndire și de acțiune. Dedicația "Monseniorului Delfin" este extrem de explicită: Dar, pentru că îmi propun să vă amuz, dar și să vă laud prin versurile mele, mă grăbesc să ajung din nou la fabule. Dacă
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a "vocii" lor autorizează această menire... Declarații de intenție Fără îndoială, este cea mai importantă dintre funcțiile prefeței originale; La Fontaine folosește numeroase formule pentru a exprima ceea ce a vrut să realizeze. Tocmai precizarea demersului literar este dorința fundamentală a fabulistului. Și, dacă pentru a-ți plăcea, plătesc orice preț, Măcar voi avea onoarea să o fi făcut, putem citi în dedicația "Monseniorului Delfin". De asemenea, în Avertismentul de la a doua ediție a Fabulelor, La Fontaine precizează originalitatea demersului său în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mult texte de circumstanță, prima prefață fiind un veritabil manifest, o "apărare și o ilustrare" a genului și a poeticii sale, după cum subliniază și J.-P. Collinet în ediția Fabulelor ("La Pléiade", 1991). În general, calea a fost deschisă și fabulistul nu mai dorește decît să-și vadă opera continuată: Poate opera mea va face să se nască la alții dorința de a-mi duce mai departe munca. Indiferent dacă acest subiect s-a epuizat, dacă mai rămîn fabule de pus
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Scurtă povestire din care reiese o morală". De îndată ne trece prin minte o obiecție: în acest veritabil proces de creare a fabulei are loc exact contrariul acestei scheme și, dimpotrivă, povestirea este cea care ia naștere din morală. Pentru fabulist, mai întîi există o morală [...] și apoi povestea pe care o imaginează pentru a ilustra maxima, preceptul sau teza pe care autorul încearcă să o facă astfel mai izbitoare (1986, p. 16, citat de J.-M. Adam, 1987a, p. 60
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin echilibrul interior, prin seninătate e și Vasile Alecsandri, cu toate că „rumânirea” prin el a poeziei și a întregii literaturi implica adoptarea de principii romantice: prețuirea naturii, valorificarea folclorului și a istoriei naționale. Nu e fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
atent la receptarea auditivă a cuvîntului. Cel mai des, însă, îmi place să-l pun pe cititor pe drumuri, să-l "încurc", să nu-i dau eu întreaga bucurie, ci să și-o caute singur. Matei Vișniec și Romoșan sînt fabuliști pe gustul meu! Dar ce eforturi fac pentru a nu fi și eu un fabulist, imaginația mea fiind tare bogată pe o asemenea "lungime". Există modalități și modalități de a scrie, în unele mai ușor (aș putea scrie tone à
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe cititor pe drumuri, să-l "încurc", să nu-i dau eu întreaga bucurie, ci să și-o caute singur. Matei Vișniec și Romoșan sînt fabuliști pe gustul meu! Dar ce eforturi fac pentru a nu fi și eu un fabulist, imaginația mea fiind tare bogată pe o asemenea "lungime". Există modalități și modalități de a scrie, în unele mai ușor (aș putea scrie tone à la Dan David, ba chiar cu mai multă inteligență!), în altele mai greu, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
libretul lui Turandot, Puccini a preluat piesa lui Carlo Gozzi. Aflasem despre Gozzi studiindu-l pe Meyerhold, care, ca și Vahtangov (care a regizat un spectacol istoric cu Turandot În teatru, Înainte să moară), avea un cult deosebit pentru Gozzi, fabulistul magician al teatrului, reinventator al commediei dell’arte. Dacă la Puritanii am Început prin a pune În scenă muzica pentru a ajunge să dau personajelor un adevăr, cu Turandot, dimpotrivă, am fost captivat de partea teatrală, iar muzica m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jurnalistă din trecut, pe care voi, cei de astăzi, pro babil că nu o mai cunoașteți... R.P. Ei, n-om fi chiar toți Turnul Eiffel... A.R. A, mă rog. Persoanele de față sunt excluse. R.P. Sau, vorba unui amic fabulist, persoanele excluse sunt de față. A.R. Sau așa. Revin. Doamna Ecaterina Oproiu mi-a trimis prin poștă o scrisoare prin care mă în dem na să-mi scriu memoriile. N-am răspuns. Bravo lui Beckham, cu autobiografiile lui. Dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și pe oameni, decât poate numai cu prea gingășia și cu feblețea feminității ei. Plutôt souffrir que mourir... - Încheie le bonhomme La Fontaine fabula lemnarului din pădure stând la tocmeală cu Moartea. Dar până la această simplă și Înțeleaptă regulă a fabulistului nu ajunsese Cora Irineu, care făcuse totuși filozofia, apă rând În redacția noastră nu atât ca scriitoare, ci ca o cunoștință și colegă a noastră de la sălile de cursuri ale Universității și de la ședințele Societății Române de Filozofie. Nu ajunsese
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bagi seama mereu la semnele unei neliniști ce vrea să ieie locul unei adevărate prietenii, greu de aflat decât numai Între doi bărbați de-o seamă și de-o aceeași croială... Qu’un ami véritable est une douce chose!, spune fabulistul. După prietenia cu oamenii, bărbați sau femei (care nici astăzi nu pleacă cu gura rece din odaia mea de student Întârziat, unde lectura acestor pagini sau chiar a celor mai deocheate e totdeauna precedată de scurte agape și libații), dragostea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
, Alecu (Alexandru) (1806, Bezin, azi Donici-Orhei - 20.X.1865, Piatra Neamț), fabulist și traducător. Născut într-o familie boierească, D. este unul dintre cei patru copii ai Elenei (n. Lambrino) și ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache, vestit pravilist). Învață acasă, cu dascăli tocmiți anume, după care, în 1819, este trimis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
schimb, activ în viața culturală a Moldovei. În 1855 este numit, împreună cu C. Negruzzi și Gh. Asachi, în comitetul de conducere al Teatrului Național din Iași. Pregătise pentru tipar o ediție amplă din fabulele sale, care nu a mai apărut. Fabulist prin excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
învățătură și petrecere”, „România literară”, „Revista română”. Poeziile lui, cu accent patriotic, satiric sau meditativ, sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist, D. se bucură în timpul vieții de multă prețuire; M. Eminescu, în Epigonii, îl numește „cuib de-nțelepciune”. Se pare că prepara pentru tipar o culegere din opera lui I. A. Krâlov. A prelucrat și a localizat fabule aparținând lui A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
și proverbe autohtone în locul celor rusești). Fabulele neîndatorate cuiva sunt puține (cinci la număr) și deloc mai reușite decât cele localizate. Greoi în primii ani, cu o exprimare zgrunțuroasă și cam în afara regulilor prozodiei, D. se impune treptat ca un fabulist agreabil, cu stilul său familiar și curgător, concis și de o atrăgătoare simplitate. SCRIERI: Fabule, I-II, Iași, 1840; ed. 2, I-II, Iași, 1842; Fabule, pref. C. Negruzzi, Iași, f.a.; Culegere de fabule, București, 1895; Fabule, pref. Emil Boldan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
Chișinău, 1966; G. Cincilei și V. Ciocanu, Donici, cuib de-nțelepciune, Chișinău, 1968; Ist. lit., II, 401-404; Gheorghe Bogaci, Pagini de istoriografie literară, Chișinău, 1970, 38-48; Dicț. lit. 1900, 295-296; Scarlat, Ist. poeziei, I, 342-343; Dicț. esențial, 263-364; Florin Faifer, Fabulistul, CL, 2002, 8. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii, a gratuității, a libertății și artei. Poemul lui Boureanu restabilește adevărul fabulei. Dar tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind și surd la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]