1,426 matches
-
Ce-n seara amintirilor o scurmă, Este poate cea mai tristă.. Cum deseori destinul ne arată Câte planuri se duc ca fumul, Parcă, iată numai cu-o erată, Nimicul vine-trece ca nebunul.. Dar, la câți ani și tu atât de falnic, Fără de-o tristă mină-n urmă Prin bucurie erai atât de darnic, Acu regrete de ”erete..în umbră.. Când se deschide o poartă sau ușă, Părcă așteptarea se-nplinește, Dar oricâtă bucurie, se pune-n tușă, Căci nu vi..expectanța
ÎN MEMORIA TA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381795_a_383124]
-
s-au iubit cât s-au iubit, după care-a început să colinde din floare în floare. S-a bătut în duel și-a învins. M-a jucat chiar și pe mine la cărți și-a câștigat, dobândind un castel falnic. Hei, Sancho, gata, i-am zis într-o zi. M-a privit încruntat și mi-a spus: Tu cine ești?!... Darul suprem De ce nu m-am născut vultur? Să fiu liber! Să zbor și din slavă cerului să fiu mai
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384182_a_385511]
-
iarbă moale ce rămânea verde până în toamnă târziu, îmbrăca dealul de jos până sus. Cândva, cu mult timp în urmă, nu se știe cine anume a sădit o mulțime de copaci. Dealul era acoperit de copaci bătrâni, dar, dintre toți, falnic și cel mai înalt, se ridica Stejarul Auriu. Așa l-au botezat locuitorii din zonă. Se povestea de bătrâni că pe vremuri pe dealul acela se înălța o cetate puternică, cetatea lui Lațcu Vodă - Domn al Moldovei. Uneori copiii ce
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
văd ce puternic și sănătos este, gândesc că se vor bucura și strănepoții mei de pomul minune ! Ce credeți oameni buni, ce îl face să trăiască atât de mult,atât de viguros? Câți copaci s-au uscat, iar acesta stă falnic de straja dealului, a orașului. Păi să-ți povestesc eu o legendă, îi spuse Victor, cel a cărui străbunic de nouăzeci de ani, încă mai ducea caii la păscut. Spune bătrânul meu că , rădăcina Stejarului Auriu își trage seva dintr-
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > HAI IUBITE... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hai iubite pe aleea arcuită, pe care ne plimbam astă-vară, împrejmuită de copaci verzi și falnici s-o vezi cum arată acum. Griul asfaltului e udat de ploaie, uscat pe alocuri de vântul care biuciuie frunzele colorate, pentru a zbura încotro vor ele. Unele acoperă aleea noastră, altele inundă iarba sau se rătăcesc pe bănci, printre
HAI IUBITE... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384253_a_385582]
-
M-apucă atunci un dor ca de primăveri în toamne Când prins de furtuni, vârtejuri, tornade, omul călător Vrea să afle calea spre casa spiritului, să se-ntoarne. Dar în drumul tău, cu darul înțelepciunii moștenit Când de marea cea mare falnic, maiestuos te-apropii Nu te năpustești volburos, ci ca un voinic neostenit Te desfășori în evantai, creezi pământ cu brațe proprii. Frate! De-ajungi aici vezi minuni după minuni În labirintica încrengătură a canalelor - păsări mii Cuibăresc lângă nuferi, printre
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Am pus în fir, Iubire Si-aleasa gingășie, Iar palmele ce-nsira, Sunt palme de om bun. Am pus în stropii ploii, Durerea și nelimisti, Să curățească, gândul, De nori și vijelii. Pământul să rodească Curată armonie, Copaci înalți Și falnici, Cu frunțile în cer. Referință Bibliografica: Din lacrima / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DIN LACRIMA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380107_a_381436]
-
cu bani, un buchet de flori, un mulțumesc de la robul durerii o îmbogățește! Se străduie să aline omul scufundat în chinul propriului trup și zdruncinarea propriului suflet, nu manifestă gesturi de rutină medicală, repezite, supunătoare, nu minimalizează durerea altora sub falnică aură de vindecător atotputernic, transformând trupul vătămant în obiect, ca strungarul fierul, prelungindu-și atribuțiile în halat alb, în aura zeilor! Din ceea ce însemnă înțelegere și grijă de bolnav nu clădește mândrie, bravură și virtuozitate de poză! Asistentul medical și
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
mare dăruire începând dis de dimineață, Au întins covoare de flori Vintului să-i ofere viață. Bat clopotele bisericilor cu gând de cinste și iubire, Întreg sătul să ia aminte și să dea lumii de știre. Care cu boi împodobite falnic, coboară de la munte, Aducând cu ele, viață pură, Sfântă și dorurile multe. Fii satului, îmbracă portul popular și ies în stradă, Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă. Trenurile aproape toate începură să oprească în gară, Toată lumea, cu copii
SĂRBĂTOARE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378182_a_379511]
-
și dorurile ei plecau în călătorii exotice spre meleaguri doar visate, sau auzite, din povestirile copilăriei, pentru a ajunge acolo unde aveau loc cele mai fantastice spectacole ale lumii. Poate spre Indiile de Est, acolo unde se înalță spre cer falnicii eucalipți. Sau poate spre Sumatra, țara plină de mirodenii și de vegetații luxuriante, unde maimuțele se joacă prin coroanele copacilor. Desigur, fu voia Domnului ca, în acea zi, după ce admiră îndeajuns spectacolul mării, pe când se pregătea să plece spre casă
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
botezat Flower-Power în adolescență! zâmbi mulțumit de sine Americanul. Motanul rotofei, roș-portocaliu, apărut ca prin farmec, era închipuit dintr-o tangerină întreagă pe care maestra zgâriase cu dinții furculiței presupusele dungi ale blăniței. Dintr-o fâșie de coajă, modelase codița falnică afișând o notă de aroganță spre vârful ușor îndoit. Drept cap sta un sfert din același fruct, ornat cu perechea de urechi firești din triunghiuri decupate din coaja citricei. Simpatica miniatură părea animată de boabele de piper verde care-i
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Național de Artă „Tinerimea Română” și în 8 Iunie 2016 la Ateneul Român) pe maestrul Constantin Arvinte, patriarhul muzicii românești, compozitor, dirijor și folclorist... le voi păstra în „Cartea vieții” cu mare drag, fiindcă domnia sa, încă tânăr, ca un stejar falnic din plai moldav, mare iubitor de muzică, poezie, artă dar și admirator al femeii îndrăgite, căreia i-a dedicat din dragoste și pasiune... melodii încântătoare: de iubire, nostalgie, speranță, petrecere dar și cu tentă satică, pe care le-am ascultat
CONSTANANTIN ARVINTE, CONCERT ANIVERSAR LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382122_a_383451]
-
de ani. În iurte se bea arkni și ceai cu lapte. Se mănâncă orez. Prin alb, hrana-i și ea chezaș al gândurilor bune la granița vremurilor. Un cântec scurt se naște din tobe și gonguri. E boggino duu și falnic dă de veste că-ncepe Sărbătoarea! Vin Lorzii cu acvile! Pornește vânătoarea! Ca niște pârâiașe viguroase făcând în ciudă avalului vitreg urcă înspre steiuri duium de bravi bărbați în straiele gătite cu blănuri din trofeele bogate, câștigate în alte ierni
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
spre Codrul-fără-sfârșit de la marginea împărăției păsărilor. Într-acolo se îndreptă și rățoiul cel bătrân. Nu mai era el chiar atât de viteaz cum fusese în tinerețe, dar își adună tot curajul să intre în umbra ca de noapte a copacilor falnici, crescuți cu crengile unele într-altele. Nu întâlni picior de animal și nu văzu aripă de pasăre în bezna codului acela și inima i se strânse ca o gheară în piept. În inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
sub numele din familia dominată de regele animalelor: imperialul, maiestuosul Leu. Corectura și-a asumat-o Emilian Mirea, scriitor frenetic și publicist efervescent, stră-strănepotul genialului poet simbolist și prim teoretician al Poeziei Pure, Alexandru Macedonski, os de general craiovean, cu falnice rădăcini în sudul Dunării, în neamul gloriosului Împărat Alexandru Macedon. Cochetul volum ,,Izvoarele” nu beneficiază, însă, de redactor de carte, ceea ce se și resimte, la nivelul întregului volum, dar și al multora dintre piesele incluse. Prezentă în antologiile tematice ,,Mama
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
noi, sunt doar relatările din presa timpului, câteva fotografii - și poemul lui Ștefan Octavian Iosif, pe care merită, ori să ni-l reamintim, ori abia acum, după 111 ani, să-l cunoaștem/lecturăm: Ștefan Octavian Iosif - Lui Mihai Eminescu „Luceafăr falnic între genii Ce neamul nostru n-a avut, Mai recunoști tu Dumbrăvenii, Pământul sfânt ce te-a născut? În colțu-acesta de lumină, Pe valea mândrului Siret, Copilăria ta senină Urzit-a visuri de poet. Dar soarta te-a gonit departe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
năpădit și te-a înfrânt. În chinuri trupul tău, sărmanul, S’ a mistuit pân’ ce s-a stins, Dar ca Iisus Nazariteanul Prin moarte moartea ai învins! Și iată astăzi Dumbrăvenii Te-au regăsit, cum te-au pierdut. O! geniu falnic între genii De-a pururi falnic renăscut!” (Revista „Luceafărul”, Anul I, nr. 4/ Budapesta, 15 august 1902) Și-avem a reține că iubitorii de cultură din Dumbrăveni au vrut, și au reușit (chiar dacă au mai trecut printr-o altă experiență
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
chinuri trupul tău, sărmanul, S’ a mistuit pân’ ce s-a stins, Dar ca Iisus Nazariteanul Prin moarte moartea ai învins! Și iată astăzi Dumbrăvenii Te-au regăsit, cum te-au pierdut. O! geniu falnic între genii De-a pururi falnic renăscut!” (Revista „Luceafărul”, Anul I, nr. 4/ Budapesta, 15 august 1902) Și-avem a reține că iubitorii de cultură din Dumbrăveni au vrut, și au reușit (chiar dacă au mai trecut printr-o altă experiență nefericită, cu înălțarea altui bust, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93150_a_94442]
-
bănci, întreprinderi, societăți, primării etc. etc.? De unde atîta neagră invidie?" Înrudită, însă de cele mai multe ori chiar coincidentă cu o atare insolită elită, apare clasa "omului sobol", a îmbogățitului ce, revenind "teafăr și îndemn" din aventuroasele-i ieșiri, se retrage în falnica sa locuință proaspăt construită, cu o suprafață de multe sute de metri pătrați, cu piscine, parc cu platani și tuya, gard electronic, împînzită cu camere video, peste care bîntuie, nechemată, o fantezie argheziană: "Are, de altfel, cîte două dormitoare de
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
oarbe, avortate din calendar, alcătuind timpul adevărat, timpul adevărat și spinos, al sălbăticirii spirituale. Apoi când întors pe o parte cu spatele la animal, acoperit cu frunze uscate, își numără inelele de pe tulpină, răbdare, răbdare, vițelul cel gras are să vină, un tată falnic o să te ia acasă și-o să mănânci, lipsitule de digestie, bucata cea mai grasă pârâiașe galbene de untură stelară or să curgă pe la colțuri de gură. Comfort. Căldură. în sfârșit, s-a întors în apartament cel-fără-gănduri. Omniabsent. Există o noapte
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Simona Vasilache Nu-i nici cea mai mică legătură între moșul vesel și rotofei, imaginea de sărbători a unei firme de băuturi răcoritoare, și zeii falnicei Valhale. Nici între renii împăiați de pe aeroportul din Helsinki, păstrînd, încă, în ochi sclipirea neverosimilă a viului, și Rudolf cel cu nasul roșu.Două pachete de semnificații, disputîndu-și aceeași geografie.Simplificînd mult, le-am putea numi Nordul publicitar și Nordul
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
Liiceanu, ce au exprimat aprecieri laudative despre originala sa creație plastică), unde a fost dezvelită o placă memorială și a fost lansat un album de grafică și poezie (alcătuit de Marian Oprea), clipe de reculegere la casa Șepețienilor, din același falnic, cândva, Chizătău, sublimat de episodica prezență a lui Ciprian Porumbescu, în 1882, și în satul Șanovița, în curtea casei natale a lui Nicolae Ursu.
Lans?ri de carte by Constantin-Tufan STAN () [Corola-journal/Journalistic/83294_a_84619]
-
vibrau cu ochii umezi la momentele mărețe de artă pe care publicul le omagia cu aplauzele sale entuziaste. Iar după înmânarea Medaliei și a Diplomei de Onoare Hariclea Darclée, a urmat o cină de gală care a culminat cu un falnic tort sărbătoresc și o șampanie ce a catalizat un coral „Mulți ani trăiască” încununat de un sol natural emis de Nicolae Herlea la 85 de ani cu aceiași vigoare din carieră. După patru luni, avea să părăsească Bucureștiul pentru totdeauna
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
adolescent, a fost găsit împreună cu sora sa prin Crucea Roșie, nu despre pasiunea de a desena, de a cânta la vioară "fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare - tangouri și valsuri englezești". Nu, pe acest bărbat falnic, lent și debordând de ironie l-aș întreba ce l-a determinta să pună la începutul cărții sale din 1983, Enciclopedia morților, aceste rânduri autobiografice în care mă recunosc integral: "De zece ani, m-am stabilit la Paris, în Arondismentul
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în anii cei mai triști a purtat numele lui Petru Groza -, făcea legătura cu centrul, străjuit de falnici castani ce-și uneau coroanele de pe o parte și alta a căii, într-o fantastică boltă. Trecător pe lângă case cu mister și amator de lecturi exotice, mă simțeam undeva în America de Sud, pe o avenida din Montevideo. N-ar avea rost
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]