304 matches
-
acopere într-o zi, două, ceea ce amânase să facă săptămâni la rând era de-a dreptul imposibil dar măcar așa,la suprafață, să fure ochiul, tot trebuia insistat. Percepea absența Carminei ca pe ceva neplăcut, tânjea cum tânjise cândva după Fana, ea mai făcea ordine prin casă, la bucătărie mai ales, dar se învățase și fără ea, o îndepărtase, o uitase... Prezența Carminei era încă vie, punct nevralgic, o persoană așa de ușor de manevrat, o adevărată plăcere s-o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a purtat corect, extrem de politicos, respingând prin felul lui de a fi orice încercare de apropiere, dacă cineva ar fi îndrăznit să facă o asemenea apropiere. Avem un program încărcat, a anunțat-o el pe Carmina. Unu, vizită la Fana, pe la ea n-am trecut, doi, maman spune că tu ai uitat, probabil, de rochia de la croitoreasă, trei coaforul, patru, o raită pe la apartamentul tău, de când nu l-ai mai văzut, hai spune? El părea bine dispus. A formulat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu uitați că v-ați născut fără piese de schimb, o observație destul de inteligentă și adevărată, considera el și prin anecdotica ei destul de ușor de memorat. Ajuns acasă pentru câteva momente, să ia câteva lucruri de îmbrăcăminte solicitate telefonic de Fana, în mijlocul holului, privind către Sidonia care fuma de una singură la bucătărie, a exclamat: A, maman s-a dat de trei ori peste cap și s-a făcut zână. Sidonia a eliminat grăbită fumul și chipul i s-a muiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privirea și fără îndoială, băiatul ei face o bună impresie. Fațada, spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest imprecis: Lasă, taci acum. Prin curte era o devălmășie de frunze. Ajunsă lângă ei a luat mâna lui Ovidiu și mâna Carminei, le-a strâns între degetele sale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dulap paharele de cristal și șampania. Era zgomotoasă, râdea, avea o mulțime de formule care se rostesc cu prilejul căsătoriei a doi tineri, Ovidiu și Carmina mulțumeau, se arătau și ei veseli, dar era și ceva artificios în manifestările lor. Fana promitea pentru a doua zi o mulțime de surprize, avea de gând să petreacă, nu glumă, de când cu campania de toamnă, soțul ei, agronomul, era mai mult plecat. Ea nu știa să conducă mașina, îi era lene să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș unde se putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și compună toalete romantice, conștient desuete, să creeze în permanență un contrast izbitor, plăcut între ea și mobilierul casei, să fie capricioasă, să producă efecte. Poate soțul ei, Dimitrie ar fi rămas prezent doar în relatările amănunțite făcute de Fana, o figură totuși ambiguă, estompată, dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între ea și mobilierul casei, să fie capricioasă, să producă efecte. Poate soțul ei, Dimitrie ar fi rămas prezent doar în relatările amănunțite făcute de Fana, o figură totuși ambiguă, estompată, dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a oprit din vorbă și spontan s-a întors către dânsa, a ridicat-o în brațe. Părul ei lins, blond, lung s-a clătinat viu, în timp ce fata îi cuprindea grumazul și-l întreba la ureche dacă-i adusese alune. Fana urmărea toată numai zâmbet efuziunile lor sentimentale. Atunci Carmina și-a adus aminte de vorbele Sidoniei care-i împărtășise frământările ei, cu mimica chinuită, cu ochii îngustați, strânși între razele ridurilor, mici, umezi, negri-cenușii, i-a spus că în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se simțea privită cu atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe Ovidiu, el, îmbătat de atmosferă, părea aproape absent., Și-a schimbat poziția picioarelor, și-a împreunat degetele, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată, privind-o pe Fana, realiză că nu de prezența celei moarte se temea ea. Fana avea un fel de a gândi rectiliniu, o umbră, o amintire nu însemna un pericol, ea se temea de cei vii, fiecare femeie însemna pentru ea o rivală posibilă, avea un simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea un meșteșug aparte atunci când mânca pește, spunea că-l învățase cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu foarte puțină carne și tot se îneca din când în când. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am trăit o mai mare pace, ca în ora foarte matinală când sunt pe malul lacului și începe să se lumineze de ziuă. Ovidiu își ridică a neputință brațele. Într-o zi am să merg și eu cu tine, spuse Fana. De când o tot spui, zâmbi Dimitrie. Și totuși ai să vezi că am să merg, se înflăcără ea, am să mă echipez cu pantalonul de trening și bluza cu guler mare, albastru, să pot trage gulerul pe cap dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la acea oră. Și atunci care ar mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei de șampanie. Mi-a spus cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cineva că a văzut mașina lui Ovidiu, de aceea am venit, altfel aș fi mâncat la fermă. Dar nu-i păcat dacă mai deschidem o sticlă. Chiar așa, se însufleți ea și plecă să aducă paharele. În timp ce se ciocneau paharele, Fana îi inspectă curioasă pe Carmina, pe Dimitrie, cu respirația tăiată, fără să-și mai poată controla vorbele, urările de fericire adresate logodnicilor. Carmina înțelese că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că prietena ei era geloasă. Nu înțelegea ce anume o îndreptățea să procedeze astfel, să stea contractată, gata de atac, ca și cum era vorba de-o înfruntare pe viață și pe moarte. Își aminti de după amiezile lor liniștite, când ieșea împreună cu Fana în oraș, de sentimentul ei confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
confortabil, când se simțea ținta privirilor, mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva într-o încăpere se retrăgea să contemple un tablou sau să răsfoiască o carte. Când erau într-o societate, frazele bogate, frumos înșiruite ale Fanei nu reușeau s-o prindă, să-i capteze atenția. Când erau numai ele două, Fana se pricepea de minune să instaureze rapid acea magie verbală, atât de perfidă și imposibil de înlăturat, găunoasă, lipsită de conținut, dar de acest lucru Carmina era conștientă abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
abia după plecarea prietenei, când timpul pierdut o revolta, când își reproșa sieși slăbiciunea și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să amuțească întrebarea sâcâitoare: Ce ai de gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea că o altă femeie ar putea să intervină. Cum v-ați cunoscut voi? Întrebă curioasă Carmina, fiindcă nu reușise să întrevadă, prin puterea deducțiilor adevărul. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]