1,008 matches
-
Trenck. O fîntînă cu pridvor, avînd vedere spre vii. În rîndul micilor bijuterii, nu neapărat somptuoase, stă și o biserică mică, modestă, care e de găsit și astăzi pe Academiei, pe "scurtătura" dinspre Cîmpineanu spre Universitate, acolo unde un domn fanariot, Caragea, și-a scurtat drumul rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
Academiei, pe "scurtătura" dinspre Cîmpineanu spre Universitate, acolo unde un domn fanariot, Caragea, și-a scurtat drumul rugăciunii, făcîndu-și punte suspendată către biserică: "ea trebuie evocată așa cum era în noaptea călduță și parfumată de primăvară cînd silueta fină a șiretului fanariot se lăsa purtată de subțiori prin lungul coridor așternut cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
trecuse un secol, planul lui Șerban vodă Cantacuzino de a reînvia Bizanțul, cu o sucursală la București, este a doua tentativă grandioasă a carpat-dunărenilor. N-a fost să fie. Mișcarea va fi inversă. Fanarul va veni el încoace, iar epoca fanariotă se va lăsa curând, grea, peste noi... * Cum sunt și moldovenii aceștia... Refractari. Molateci. Opuși măreției visate. Și, culmea, pro-turci. Ei care nici măcar nu viețuiesc sub răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă sau un capriciu, iată că avem o justificare în plus a întristătoarei incomprehensiuni de care a avut parte
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
și restaurînd trecutul în spirit critic, oarecum ca Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu. Locul acțiunii urma să fie Bucureștiul atît de bine cunoscut. Să nu uităm că, în secolul al XIX-lea, timpul se accelerase amețitor. Pentru tinerii de la 1862-1863, epoca fanariotă părea la fel de îndepărtată ca legendarul Ev Mediu. Prilej excelent pentru autor de a reface tulburea și aproape uitata domnie a lui Caragea, utilizînd selectiv și inteligent documentele avute la dispoziție. Aflat în posesia descoperirii, prozatorul se așterne cu entuziasm la
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
de artificial - atinge dintr-odată, în primul nostru roman semnificativ, un nivel surprinzător. Intuiția lingvistică a lui Filimon structurează dialogul. Dincolo de naturalețea și de vivacitatea replicilor, nu remarcăm la el nici o stridență, nici o notă falsă, nici un neologism deplasat; limbajul epocii fanariote se reconstituie parcă de la sine, fără imixtiuni contemporane. Dacă ne gîndim că romanul lui Filimon a apărut concomitent cu romane așa-zis istorice, gen Aldo și Aminta de C. Boerescu sau Logofătul Baptiste Veveli de V. A. Urechia, romane în
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
neverosimil ne trimite la romane balzaciene de tinerețe, precum Bal ŕ Sceaux ori La maison du chat qui pelote. Dar cel mai original avatar al balzacianismului, îl reprezintă interiorizarea lui în spirit autohton. Bucureștiul e Parisul lui Filimon. Descriind lumea fanariotă, el este cel dintîi prozator român pentru care această lume devine obiect de contemplare estetică, așa cum o va face mult mai tîrziu Caragiale în Kir Ianulea. Reconstituirea unei perioade revolute se realizează păstrîndu-se ferm perspectiva prezentului ("Lăutarii scoaseră din viori
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
altă fațetă a menținerii identității naționale românești. Mai putem vorbi și de diplomația statelor de la nord de Dunăre, orientată spre o aplanare a conflictelor românootomane. Tratativele dintre Țările Române și Imperiul Otoman au menținut statu-quo-ul acestora, cu toate că în perioada domniilor fanariote se observa o accentuare a dependenței față de Înalta Poartă. Această subordonare a Țărilor Române față de Imperiul Otoman s-a reflectat în următoarele aspecte: numirea domnilor direct de către sultan, fără acordul Sfatului domnesc; creșterea haraciului; introducerea mucarerului (darea plătită pentru reinvestirea
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
acordul Sfatului domnesc; creșterea haraciului; introducerea mucarerului (darea plătită pentru reinvestirea domnului); pătrunderea elementelor grecești, fidele Imperiului Otoman, în administrație și viața politică; comerț preferențial cu Imperiul Otoman;politica externă a Țărilor Române este stabilită la Istanbul. și, totuși, perioada fanariotă din istoria românilor este și benefică pentru societatea de atunci, datorită reformelor în toate domeniile. Mulți dintre domnitorii fanarioți au călătorit înainte, în țările din Europa Occidentală și au intrat în contact direct cu ideile iluministe. Capitolul VII Mari sultani
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
administrație și viața politică; comerț preferențial cu Imperiul Otoman;politica externă a Țărilor Române este stabilită la Istanbul. și, totuși, perioada fanariotă din istoria românilor este și benefică pentru societatea de atunci, datorită reformelor în toate domeniile. Mulți dintre domnitorii fanarioți au călătorit înainte, în țările din Europa Occidentală și au intrat în contact direct cu ideile iluministe. Capitolul VII Mari sultani ai secolului al XVII-lea, al XVIIIlea și al XIX-lea Oprirea turcilor sub zidurile Vienei, în 1529, va
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
deci un fenomen permanent și inevitabil în existența comunității omenești. În vechiul drept penal românesc<footnote Dobrinoiu, V. (1995), Corupția în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, București, p. 92 și urm. footnote>, corupția apare incriminată destul de târziu - în perioada domniilor fanariote - dar și atunci imperfect. După cum se știe, dregătorii Principatelor Române erau totodată judecători, iar veniturile lor se acumulau atât din impozitele și dijmele strânse sau din alte foloase culese în legătură cu atribuțiile pe care le aveau în administrarea țării, cât și
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
semnalizează nicio lege care să prevadă delictul de corupție. Condițiile vieții materiale și sociale, dar în special influența nefastă a Fanarului, nu au permis incriminarea faptelor de corupție mai devreme, deși numărul cazurilor de mituire a crescut considerabil în timpul domniilor fanariote. Domnitorii fanarioți au condus administrația prin despuierea locuitorilor, prin degradarea caracterului național, prin corupția clasei superioare, la care au injectat degradatele și servilele lor moravuri. Odată cu demnitarii fanarioți, moravurile practicate în fanar veneau să inunde țările române, să înlocuiască obiceiurile
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
lege care să prevadă delictul de corupție. Condițiile vieții materiale și sociale, dar în special influența nefastă a Fanarului, nu au permis incriminarea faptelor de corupție mai devreme, deși numărul cazurilor de mituire a crescut considerabil în timpul domniilor fanariote. Domnitorii fanarioți au condus administrația prin despuierea locuitorilor, prin degradarea caracterului național, prin corupția clasei superioare, la care au injectat degradatele și servilele lor moravuri. Odată cu demnitarii fanarioți, moravurile practicate în fanar veneau să inunde țările române, să înlocuiască obiceiurile austere ale
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
mai devreme, deși numărul cazurilor de mituire a crescut considerabil în timpul domniilor fanariote. Domnitorii fanarioți au condus administrația prin despuierea locuitorilor, prin degradarea caracterului național, prin corupția clasei superioare, la care au injectat degradatele și servilele lor moravuri. Odată cu demnitarii fanarioți, moravurile practicate în fanar veneau să inunde țările române, să înlocuiască obiceiurile austere ale poporului român<footnote Munteanu, I. (1931), La corruption des fonctionnaires publics en droit pénal roumain, Genève, p. 24. footnote>. Regulamentele și legile edictate de predecesorii fanarioților
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
caracter personal. La Constantinopol domnitorul era corupător, aici, el era cel care se lăsa corupt. Sumele risipite la Constantinopol ca preț al funcției sale trebuiau recuperate. Cu astfel de scopuri traficul de funcție era practicat într-o manieră scandaloasă. Domnitorii fanarioți au condus administrația lor prin despuierea locuitorilor, prin degradarea caracterului național, prin corupția clasei superioare, la care au injectat degradatele și servilele lor moravuri. Iată, așadar, explicația frecventelor cazuri de corupție, care au impus unele reglementări penale încă în timpul ultimelor
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
condus administrația lor prin despuierea locuitorilor, prin degradarea caracterului național, prin corupția clasei superioare, la care au injectat degradatele și servilele lor moravuri. Iată, așadar, explicația frecventelor cazuri de corupție, care au impus unele reglementări penale încă în timpul ultimelor domnii fanariote. Importanța în incriminarea corupției a fost Pravilniceasca Condică apărută în 1780, în timpul domnitorului Alexandru Ion Ipsilante, care, în articolul 7, capitolul „Pentru judecători”, interzicea sub pedeapsă grea, fără a o determina, deoarece sistemul pedepselor arbitrare era încă în vigoare, luarea
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
spărgând semințe de bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote, balcanice, de supușenie, gen „capul plecat sabia nu-l taie”. Nu sunt o fire răzbunătoare, dar pentru cei care au bătut „cuiele coșciugului”, unui neam străvechi, blând și mult prea tolerant, o să înghețe iadul în ziua când îi voi ierta
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai departe interpretul adaugă alte amănunte discutabile :” Practic, noi jucăm jumătate din Caragiale, ne jucăm și cu latura aromână” etc. Cu latura aromână a lui Caragiale nu e de jucat ( decît dacă Îl consideri, precum odiosul N. Davidescu, „ultim ocupant fanariot”) ; și-apoi, cînd ai un Caragiale Întreg, nu e păcat să joci numai jumătate din el?!... Ca să nu mai vorbim de eroarea regizorală flagrantă, bazată de cvasi/etnia dramaturgului : dacă Jupîn Dumitrache e aromân, Înseamnă că și Miroiu din Steaua
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel care deschide secolul fanariot al istoriei noastre. Și totuși, Principele e încă foarte actual. S-a spus că doctrina lui politică e chiar mai vie astăzi decît în secolul în care a fost scrisă. Nu e un simplu argument exterior pentru actualitate faptul că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ingrată de a executa o mică evaluare a situației autohtone. Deși formal integrată în structurile europene, România se află, după toate aparențele, în continuare sub zodia păcătoasă a colonialismului cultural, reflex al unui imperialism de tip oriental: secolele de ocupație fanariotă au lăsat urme adânci în mentalitatea balcanicilor. Pentru a-și găsi locul, pe care cu toții sperăm că-l merită, între națiunile civilizate ale lumii, țara noastră, superficial latinizată, dar profund otomanizată, va trebui să renunțe la una dintre cele mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
se pare că v-am mai povestit eu ce se petrecea cu fenomenul acesta al numelor de familie. La sfârșitul secolului al XIX-lea era o teamă să se poarte nume fără "-escu", fiindcă se părea că e o rămășiță fanariotă sau mai știu eu ce. Și atunci băieții bunicului, adică frații mamei, fetele se chemau Apostol, pe bunicul îl chema preotul Gheorghe Apostol, și fetele erau Apostol: Ecaterina, Maria, Sofia, Elena Apostol. Băieții s-au numit Georgescu. Panait Georgescu a
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
și că li se impuneau ca suzerani, că Fanarul le era doică, știau că nu sunt bulgari, iar începând cu Tratatul de la București din 1812, când Poarta a cedat Basarabia țarului, au început să privească spre Rusia cu suspiciune. Domnii fanarioți, în vremea cărora a fost desființată iobăgia, a fost cultivată în scris limba română și s-a deschis drumul către Franța, au protejat clerul vorbitor de limbă elenă și, cu toate acestea, au lăsat neatinsă slavona. Au respectat astfel tradițiile
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
Curtea de Argeș și Târgoviște. Slavona n-a apărut de nicăieri și nici n-a fost impusă cu forța. A venit din Bulgaria, în primul rând, și din Rusia. Șovăiala a durat veacuri în șir. Presiunile și atracțiile contrariilor - Habsburgi / catolicism, greci fanarioți / Iluminism francez - au dus treptat la maturizarea și cristalizarea identității neorumânești-românești a unui popor aflat la confluența Europei Centrale cu Peninsula Balcanică, a unui popor ortodox prin raportările sale, dar neolatin prin limbă și scriere. Legăturile românilor cu grecii? Nu
Georgios D. Poukamisas: Gânduri despre România și greci by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/7026_a_8351]
-
214), ci și în Princepele lui Eugen Barbu. Acolo ar fi început o cîncenă epidemie de ciumă. Se vede așadar că domnia ipotetica a Princepelui e datata după 1732. Oricum, Brîncoveanu murea în 1714, deci Caimata fusese înălțata în regim fanariot, sub Constantin Mavrocordat în a doua domnie dintre cele șase (octombrie 1731 - 1733). Acesta a domnit, oscilant, în Muntenia și Moldova de șase respectiv patru ori. În 1732 era la București, dar în 1733, la tîrnosirea bisericii, domnea deja un
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
învățămintele" istoriei literare denunțînd "asaltul bezmetic al formelor fără fond"). Propozițiile contestatare ce ni le oferă au de regulă un bun simț ce le propulsează în sfera credibilității. O recurență a politicului altminteri direcționat, însă cu aceleași reflexe cu iz fanariot ale serviciilor aduse puterii în curs, constituie astfel o manifestare ce articulează protestul energic al lui Nicolae Florescu. Verva d-sale propune o imagine de crude constatări în tonalitate interogativă, în chiar inima prezentului: Cine nu-și aduce aminte de
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]