776 matches
-
tehnică pare a fi semănarea discordiei și respingerea pluralismului de idei. Nu cunosc, de pildă, vreo poziție oficială a BOR împotriva unuia din cele mai rușinoase episoade din istoria recentă a României - semi-puciul din Parlament, la 18 decembrie 2006, al fanaticilor din partidul lui Vadim Tudor. Ar fi fost minunat ca spiritele subtile din jurul patriarhului să facă și altceva decât analize literare ori decât să lanseze penibile anateme. E de datoria unei biserici responsabile să privească în față veritabilele probleme ale
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
splendid anacolut produce un alt comentator sportiv, Șerban Ionescu: "La reluare s-a văzut că mingea a fost lovită de Zaharia, dar asta nu înseamnă că Mureșan n-a fost transferat de la Mobila Sovata". Parlamentarul PRM Lucian Bolcaș este un fanatic al democrației. Chiar dacă partidul său mai dă uneori semne că este încercat de nostalgii totalitare, domnul Bolcaș crede cu tărie în puterea votului, fie el democratic sau... totalitar(?). Crede chiar că numai votul este în măsură să valideze adevărul: "Adevărurile
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
aerul Europei aude aproape zilnic acest refren, psihologia de om retras în el însuși așteptînd momentul scadenței e adînc înrădăcinată în el. Drama e că nici dacă procedezi invers, cruțîndu-i sensibilitățile și menajîn--du-i suspiciunile, nu vei obține ceva mai bun: fanaticul musulman te va privi cu un dispreț și mai mare, în virtutea aceleiași psihologii de om retras în sine însuși. Despre această psihologie este vorba în cartea lui Hans Magnus Enzensberger, Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical. În linii
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
unii pe alții într-un cor al încurajării reciproce, să creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul lor uz. Potrivit lui Enzensberger, fanaticul musulman, căruia eseistul german îi spune "perdantul radical", se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec, aceeași goană după țapi ispășitori, aceeași pierdere a simțului realității, aceeași nevoie de răz-bu-nare, aceeași obsesie a virilității, același sentiment compensator
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
neputință de recuperat este atît de insuportabilă încît singura soluție pe care perdantul o întrevede e cea de a șterge decalajul desființîndu-l pe cel care l-a creat. Și astfel, cu cît se compară mai mult cu occidentalii cu atît fanaticul se simte mai nedreptățit, iar nedreptățirea cere răzbunare: "Ceea ce îl preocupă în mod obsesiv pe perdantul radical este o comparație care iese în orice clipă în defavoarea sa. Întrucît dorința de recunoaștere nu cunoaște în principiu nici o limită, pragul durerii scade
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
dintr-un manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor care durează
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
ordin telegrafic. Să-i dăm cuvântul lui Pericle Martinescu: "Jubileul lui Mircea Eliade, pregătit cu entuziasm și așteptat cu fervoare a căzut pe neașteptate în baltă. La un ucaz de sus toate zațurile au fost topite... Am auzit că un fanatic al regimului, proletcultistul Ștefan Voicu i-ar fi prezentat lui Ceaușescu o listă cu ceea ce s-a scris despre Mircea Eliade la 75 de ani (se scrisese într-adevăr mult în ajunul aniversării!) și cu ceea ce se scrisese cu prilejul
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
în supraviețuirea cîtorva prejudecăți care, adînc încuibate în mentalul continental, îi împiedică să iasă din matca unei pasivități îngrijorătoare. Și pentru că nu reacționează decît sub forma panicii, a baterii în retragere și a neimplicării beligerante, europenii devin indirect complicii unor fanatici de care, în chip fatal, ajung să fie legați prin împărtășirea acelorași prejudecăți. Teza tare a cărții lui Glucksmann nu e una privitoare la ură, ci una legată de afinitatea subterană dintre mentalitatea islamică și cea europeană: teroriștii musulmani și
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
avînd drept efect dorința de a distruge doar de dragul distrugerii. Nu e vorba așadar de a învinge sau de a convinge, ci de a distruge. Miza urii este distrugerea ca scop în sine. Cînd totuși distrugerea nu are loc, atunci fanaticul urîtor se mulțumește cu intimidarea celorlalți prin teroarea pe care amenințarea lui le-o inspiră. Nici măcar nu mai trebuie să facă crime pentru a răspîndi spaima, e destul să-și obișnuiască adversarii cu gîndul că oricînd le poate săvîrși. Și
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
destul să-și obișnuiască adversarii cu gîndul că oricînd le poate săvîrși. Și atunci europenii vor acuza toate simptomele unor ființe timorate ce sunt dispuse la orice compromis pentru a scăpa de teroare, dar de o teroare exercitată de niște fanatici care își trag puterea tocmai din docilitatea cu care victimele lor acceptă să fie amenințate. Și abia de acum încolo, aducînd în joc o nuanță suprinzătoare, Glucksmann începe să strălucească. Trebuie să înțelegem, spune Glucksmann, că planeta e scăldată în
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
litera pe care o știm, spiritul din care i se hrănea viața ar fi fost cel din Schöpferische Landschaft. În atașamentul filozofului față de munții Germaniei și față de limba ei nu trebuie văzut semnul unui patriotism tîmp născut în mintea unui fanatic retardat, ci condiția firească a supraviețuirii sale ca gînditor. Heidegger nu se putea păstra în formă decît acolo, printre brazii și cătunurile din Herzogenhorn și Hebelhof, și printre etimologiile și sunetele cuvintelor nemțești. Un "țărănoi" în sensul nobil al cuvîntului
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
a stins și nu se va stinge atâta timp cât utopia va continua să fie contrazisă de antiutopie. Nu atât literatura scriitorului mai stârnește azi polemici, cât în primul rând omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
cei care au suferit de pe urma lui, adică doar aceia care, avînd experiența nenorocirii pe care îl reprezintă, i-au intuit de aproape resorturile lăuntrice. Altminteri, în absența unei cît de mici înțelegeri a cercului vicios din care ia naștere psihologia fanaticului, discuția despre fanatism ar semăna cu perorația vană a unui agent de propagandă: searbădă diatribă pe seama unui flagel împotriva căruia cuvintele sunt neputincioase. A face filozofie pe marginea fanatismului înseamnă a bate cîmpii după modelul psalmodic al literaturii contemporane, și
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
glob - Orientul mijlociu - vorbește în cunoștință de cauză. Și cu toate că domeniul de referință la care face trimitere este conflictul israeliano-palestinian, judecățile sale privitoare la pîrghiile psihologiei fanatice pot fi extinse asupra oricărui alt caz din lume. Cum să lecuiești un fanatic te impresionează prin trei însușiri: prin mărturisirea pe care o cuprinde, prin pledoaria pe care o desfășoară și prin soluția pe care o oferă. Amos Oz nu acuză, ci mărturisește. Nu le ia partea evreilor și nici nu-i ponegrește
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
ca, ridicîndu-se deasupra taberelor beligerante, să privească realitatea nepărtinitor: rezultatul este o încîntătoare mărturie despre ce înseamnă demnitatea umană în condiții de fanatism. Și chiar dacă nu-și propune să facă teorie pe această temă, Amos Oz schițează tabloul psihologic al fanaticului de pe orice latitudine a globului. Ceea ce definește cu precădere fanaticul este credința neclintită că se află în posesia adevărului ultim. De aici rigiditatea interioară cu care își întîmpină semenii și tot de aici ardoarea pătimașă cu care așteaptă ca ceilalți
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
este o încîntătoare mărturie despre ce înseamnă demnitatea umană în condiții de fanatism. Și chiar dacă nu-și propune să facă teorie pe această temă, Amos Oz schițează tabloul psihologic al fanaticului de pe orice latitudine a globului. Ceea ce definește cu precădere fanaticul este credința neclintită că se află în posesia adevărului ultim. De aici rigiditatea interioară cu care își întîmpină semenii și tot de aici ardoarea pătimașă cu care așteaptă ca ceilalți să se supună adevărului pe care li-l propovăduiește. Numai
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
adevărului pe care li-l propovăduiește. Numai că, pentru a-i putea aduce pe ceilalți pe calea cea bună, modificîndu-le radical convingerile, este obligatoriu ca ideile proprii să nu se modifice cu o iotă - acesta e principiul de conduită al fanaticului. Toți trebuie să se schimbe, numai el nu. Seriozitatea încrîncenată cu care își urmărește țelul îl preschimbă într-un misionar inflexibil. Dacă semenii au vreun rost pe pămînt, acela nu poate fi legat decît de graba recunoscătoare cu care îi
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
Cine nu acceptă convertirea e un pigmeu scelerat a cărui soartă nu poate fi decît una: dispariția fizică. Și astfel misionarul devine beligerantul care te omoară pentru a te izbăvi de păcat. E cu neputință să ți-l închipui pe fanatic ca pe un om sfios și pudic în a cărui ființă a mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
care te omoară pentru a te izbăvi de păcat. E cu neputință să ți-l închipui pe fanatic ca pe un om sfios și pudic în a cărui ființă a mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea unei minți umane. Fanaticul este o sursă perpetuă de siguranță. El nu șovăie și nu zîmbește, fiindcă știe că adevărul lui este alcătuit
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
om sfios și pudic în a cărui ființă a mai rămas vreo umbră de îndoială. Tocmai de aceea opusul fanaticului este scepticul, adică cel pentru care gustul relativității și nesiguranța sunt elemente firești ce intră în alcătuirea unei minți umane. Fanaticul este o sursă perpetuă de siguranță. El nu șovăie și nu zîmbește, fiindcă știe că adevărul lui este alcătuit cu precădere din ranchiunile prin care se simte legat de adversari. Din cauza fantei mentale prin a cărei îngustime privește lumea și
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
prin a cărei îngustime privește lumea și datorită îndîrjirii permanente cu care își urmărește scopurile, pe fanatic îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu are obiceiul negocierii. În ochii lui ațintiți spre mîntuirea omenirii, orice compromis este o concesie echivalînd cu o înfrîngere. În al doilea rînd, fanaticul nu are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît mai toate imaginile
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic nu are obiceiul negocierii. În ochii lui ațintiți spre mîntuirea omenirii, orice compromis este o concesie echivalînd cu o înfrîngere. În al doilea rînd, fanaticul nu are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît mai toate imaginile ce i se perindă în minte gravitează în jurul nucleului fix al obsesiilor sale. Se creează astfel un vîrtej de autosugestie în virtutea căruia, intoxicat de propriile
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
are imaginație. Facultatea fanteziei i-a fost sărăcită pînă într-atît încît mai toate imaginile ce i se perindă în minte gravitează în jurul nucleului fix al obsesiilor sale. Se creează astfel un vîrtej de autosugestie în virtutea căruia, intoxicat de propriile resentimente, fanaticul își alimentează imaginația numai cu acele vedenii ce-i dau apă la moară presimțirilor. Și își selectează atît de drastic fantasmele că ajunge să creadă că altele nu mai există. De aceea, a fi fanatic nu presupune atît un defect
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
ajunge să creadă că altele nu mai există. De aceea, a fi fanatic nu presupune atît un defect de gîndire logică, ci unul de simțire imaginativă. Nu erorile de raționament nasc fanatismul, ci prevalențele sentimentale preschimbate în manii indelebile. Un fanatic este un maniac împins din umbră de mecanismul inflexibil al unor obsesii îndelung rumegate. În al treilea rînd, fanaticul nu are darul empatiei. El este incapabil ca, punîndu-se în pielea adversarului, să intuiască motivele pentru care acesta împărtășește alte convingeri
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]