1,125 matches
-
una în care fanatismul orb, primitivismul și violența mocnită își găseau rezolvarea prin arderea unei cărți pe care nici n-o citiseră și asasinarea unui scriitor de care, până cu o secundă în urmă, nici nu auziseră. Bune conducătoare de fanatism, populațiile needucate au impresia că își răscumpără astfel zădărnicia unei existențe chinuite. M-am întrebat și atunci, la sfârșitul lui 1989 și în primii ani din 1990, ce vor fi simțind cei care, cu o ură animalică, înălțau ruguri pentru
Cât valorează un scriitor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2517_a_3842]
-
din dragostea pentru Hristos, dintr-o trăire profundă a adevărului de credință și dintr-o convingere că sensul suferinței este mântuirea. Reflecțiile memorialistei nu sunt deloc naive. Citiți, bunăoară, ce spune despre adeziunea ei de tinerețe la Mișcarea Legionară. Nici fanatism, nici punere a cenușii în cap: Natalia Manoilescu-Dinu a crezut în idealurile naționaliste ale Legiunii, până când crima politică, antisemitismul și incuria guvernării din 1940- 1941 i-au deschis ochii asupra erorii în care se afla, provocând despărțirea definitivă. În special
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
de raționalist, materialist și laic a putut fi spiritul Școlii Ardelene din moment ce majoritatea corifeilor mișcării au fost fete bisericești"? Altă de ordin istoric: "ce fel de filiație sigură va fi existat între răfuiala iluminiștilor din Franța (...) cu absolutismul sau cu fanatismul religios și lupta cărturarilor români din Transilvania pentru drepturile politice ale nației lor"? Și, în fine, altă întrebare, de ordin moral și biografic, condensînd patetismul difuz în întreaga analiza: "ce fel de afinități elective de substanță puteau fi între Voltaire
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
constatarea efectului nefast pe care-l are consecvența cu care-și apără specificul etnic și caracterul lor refractar față de orice măsuri și demersuri economice, educa ț ionale, politice, religioase etc. . Cu alte cuvinte, țiganii sunt și au rămas atașați cu fanatism de originea lor asiatică și refuză cu obstinație să-și asume și să respecte alte valori sau legi sau instituțiile care le adoptă și veghează la respectarea lor. Nu pentru că nu le înțeleg, ci pentru că le consideră străine de ființa
Problema țigănească, motiv de reactivare a unor politici fasciste. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_449]
-
compartimente, de rapid de lux, doar la mine se oprise și-mi controlase valijoara neagră cumpărată de la Samaritaine, la Paris... După plecarea polițiștilor, se fac multe comentarii în legătură cu atentatele ce au avut loc în ultimele luni în Spania și cu fanatismul unor tineri din Țara bascilor luptînd pentru independența ținutului lor. Nu se face nici o aluzie la faptul că - dintre toți - cei trei mă luaseră pe mine drept terorist... Trec delicați peste acest lucru, în timp ce rapidul Talgo străbate în viteză deșertul
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
lui Stalin avant la lettre, și asta în 1839! Interesant că aici marchizul de la 1839 se întîlnește cu germanul Nolte a cărui carte apărea în 1989. Aceeași "întoarcere în forță la toate arhaismele". Aceeași intoleranță față de ce gîndesc alțiii. Același fanatism. Sau același "antisemitism", numai pentru că unii se întîmplă să fie antimarxiști.
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Deși aparent deosebirea e doar de ordinul expresiei, ea este enormă în fond. Deoarece credința în misterul Providenței alcătuiește un antidot la pericolul mortal al laicizării credinței. Din păcate, se poate manifesta o credință înșelător puternică, însă laicizată tocmai prin fanatism. Ea reprezintă punctul de plecare al extremismelor, caricaturi ale vocației religioase prin psihologizare și istoricizare. Nu ne e îngăduit a ne raporta la Dumnezeu într-un mod schematic, profan obedient, restrictiv. Dintr-o atare eroare a apărut criza credinței în
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
sublinia importanța acestei componente: "povestea" Zenobiei este povestea unei vieți sub comunism. Poezia ca mod de viață intervine și în fluxul prozei; romanul este scris ca o biografie în care pasaje de confesiune poetică ("În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană a vieții mele) îmi agrava blocajul săpînd tot mai adînc prăpastia dintre mine și puținii poeți pe care i-aș fi putut iubi") stau alături de texte experimentale, complet diferite: "Vă rog să recapitulați această pagină mai mult
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept. 1954. Tipul
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
polonezi, ruși, sîrbi, - fanatici pot fi, desigur, și evreii, mai ales cei de mauvais aloi... În cap cu Răutu, Chișinevschi și cu toți cei ce impuseră cu fervoare stalinismul la noi. Aceștia au dat ori dau azi dovadă de același fanatism cînd nu admit să fie puse pe aceeași balanță Holocaustul cu Gulagul stalinist, în mod clar ambele condamnabile. Pe vremea proletcultismului, de pildă, în edituri, evrei de proastă calitate intelectuală, niște învîrtiți, făceau propagandă, traduceri... Unul îmi tot vorbea, mie
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
comportamentul palentinianului "nostru": perfecta bonomie în relațiile cu semenii și liniștea desăvârșită de pe chip. Atunci când se întâmpla să n-avem timp de "temele" lui, se retrăgea tăcut, dar revenea de câte ori era necesar - adică până când își atingea scopul. Vorbea cu un fanatism afabil - ca și cum ar fi vorbit despre vreme - despre datoria lui față de Islam și de Arafat, spunând că n-ar ezita nici o clipă să-și dea viața pentru credința lui. în acele vremi de anti-patriotism generalizat, evident că vorbele lui mi
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
să vadă cu ochii larg deschiși, cam în felul lui Panait Istrati din Mediterana. Ce iese e un meniu pervers, un fel de sarmale cu dulceață. N-are nici poezia economicoasă verbal și complicată imagistic a lui Ștefan Bănulescu, nici fanatismul idelogic și finețea înnăscută a unui Panait Istrati. Ingredientele lui nu sînt drămuite cu nici un fel de grijă, nu sînt amestecate după nici o rețetă personală, ci sînt pur și simplu comandate după savoarea numelor lor și aruncate fără discernămînt într-
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
Hogea nu se exprimă numai în nume propriu, ci și în numele Partidului România Mare, ca autor de doctrină explicit anticonstituțională și primejdioasă pentru stabilitatea democrației din România: "Bunătatea ne poate, ce-i drept, feri de pericolul extremismului, al căderii în fanatism și în radicalism violent, la limita legii. Dar la fel de adevărat este că tocmai nuanțarea exagerată a... mesajului nostru politic ar putea duce la pierderea încrederii în noi din partea electoratului naționalist", am citat din textul reprodus de Florin Diaconu, în JURNALUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
dl Nemoianu îl justifică tocmai ca pe o zonă a complexității, pluralismului și democrației. Frumosul e o astfel de zonă crepusculară și misterioasă, combătută cu artileria cea mai grea a scientismului și a politicului, a savantlîcurilor de tot soiul, a fanatismelor ideologice de dreapta ori de stînga. Ca și în "teoria secundarului" prin care a apărat o anumită caracteristică a literaturii și artei marginalizată și repudiată de tradiția "progresistă" dl Nemoianu ia în eseul din Steaua partea unei zone defavorizate. Se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
culturale rusești, deși nici nu le neagă. în aceeași prefață, autorul amintește cîteva mari titluri din literatura clasică rusă, alături de Voltaire sau Balzac, ca orice intelectual fără frontiere. Trebuie deci stabilit de la bun început, Constantin Țoiu n-are nimic din fanatismul unui Ion Ianoși, de pildă, Kamceatka lui e una pretextuală, "un simbol al necunoscutului, îndepărtat, o himeră atrăgătoare". Adevăratul cititor al textelor care compun această carte e un cititor plin de răbdare, care-și poate permite zăbava de a descifra
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
Discursul lor suferă de o schizoidie care nu există la Sebastian. Schizoidia este a noastră, a contemporanilor care nu se mai satură de criterioniști brilianți, abia vizibili în epocă, de problematici false, dacă nu ipocrite (vorbind despre comunism, vorbind despre fanatismul acelor intelectuali, reflex esopic prelungit după '89). Iordan Chimet strecoară un text fundamental (inedit), care nu este despre Sebastian, dar care aduce o corecție extrem de necesară discursurilor inflamate de atunci. Este vorba despre Adrian Marino (Două Românii ideologice). O gîndire
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
acum. Atît de interesante, încît unui cititor care s-ar vrea pe placul autorului nu-i mai rămîne prea mult de făcut. Dar Alexandru George nu e dintre aceia care se tem să-și închidă opera. Dimpotrivă, un fel de fanatism al adevărului personal, camuflat în democrația eseistică a formei, vrea cu orice preț să indice lectura adecvată. A fiecărui text în parte (dar atunci de ce nu ni se indică contextul producerii?), dar și a volumelor în ansamblu, care, iarăși după cum
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
nume sonore, mituri ale societății noastre culturale. Și nu o face niciodată pentru a se afla în treabă, ci întotdeauna pare că spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț, dar ne șoptește mai încet. Are un fel de fanatism al tinereții, care ar putea fi considerat cumva periculos și de neagră tradiție, dacă ar fi scop în sine. Dar acest fanatism nu e filosofie de viață ca în anii '30, ci reacție la un fapt concret, ocuparea scenei publice
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
spune întocmai ce ne șoptește și nouă tuturor bunul-simț, dar ne șoptește mai încet. Are un fel de fanatism al tinereții, care ar putea fi considerat cumva periculos și de neagră tradiție, dacă ar fi scop în sine. Dar acest fanatism nu e filosofie de viață ca în anii '30, ci reacție la un fapt concret, ocuparea scenei publice din merite de vîrstă: "Neexcluzîndu-i pe oamenii în vîrstă, cred că actualul dinamism al societății românești pretinde altceva decît monumente prestigioase, copleșite
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
spus în privința aceasta. Alt mediu este acela al foștilor combatanți de pe frontul de Răsărit, puțini cîți mai trăiesc, și pentru care Antonescu a fost și a rămas, după un criteriu mai degrabă sentimental, un erou. Alt mediu de origine a fanatismului antonescian este armata. Se știe de ani buni că educația din armata română postcomunistă este preponderent naționalistă. Guvernările succesive au trecut cu vederea această situație, mulțumindu-se să repete că militarii nu fac politică. Nici un ministru al armatei, din orice
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
și încă din antichitate, că este "cetatea eternă". Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K. R. Popper, dar nu numai), prestigiul marilor și micilor guru și al "Căpitanilor filosofici"". Desigur, pot exista și astfel de opinii. Nu negăm dreptul nimănui de-a se disocia ori chiar de-a contesta
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
înțeleasă în sensul ei etimologic, ca patio, așadar ca "nostalgie a sufletului care se vindecă de viață", ca un fel de "secătuire a conștiinței golite de orice diversitate, obsesie a imaginației concentrate asupra unei singure viziuni", experiență similară misticismului sau fanatismului ereticilor catari, Denis de Rougemont încearcă în primul rînd să-i sensibilizeze pe cititori față de prezența mitului, atît în viață, cît și în opera de artă. Și în această din urmă tentativă reușește deplin, din moment ce rescrie, practic, istoria literaturii (în
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
lui de a simți din tinerețe. Crimele comuniștilor se conturează mai degrabă ca niște monstruozități care au alterat o gîndire curată. Străbat în unele pagini ale sale accente de mîndrie și admirație (netemperată de nici un strop de ironie) cînd descrie fanatismul, pentru mulți dintre noi de-a dreptul rizibil, al tovarășilor lui de detenție care mureau "cu numele PCR pe buze". O carte densă, pasionantă și zguduitoare, chiar dacă autorul ei rămîne, în pofida lucidității sale, un optimist în căutarea de noi Utopii
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]