146 matches
-
recunoaște în public că lui, în primul rând, îi aparțin aceste supărătoare defecte. Așa ceva însă Sophie nu agreează, bunul ei simț se ferește instinctiv de acest suspect amestec de umilință și trufie : găsește că un asemenea spectacol este o mică fanfaronadă, un penibil cabotinism. Desigur, știutul convenționalism al femeii o împinge pe Sophie să gândească astfel, dar și lipsa ei particulară de umor. Și totuși, în fiece secundă el știe că s-ar putea ca ea să aibă (ca de atâtea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le sunt lezate. O trăsătură specifică firii tale este deci că totdeauna te temi de cursele femeilor, viclenia lor fiind unanim recunoscută ; dar și orbirea bărbaților ce se lasă duși nu doar de pofte, cum susțin ei, ci și de fanfaronada acestor pofte. În ceea ce te privește, prudența fiind ta qualité maîtresse, așadar - să te duci sau nu mai devreme ? Până a lua o hotărâre, te duseseși la croitor. Costumul venea acum bine și se făcuse ora de pornit, lăsaseși costumul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se bea și În rîndurile din spate, unde o lume pestriță, de toate vîrstele și toate păturile sociale, se uită cum se distrează tineretul din față și așteaptă să Înceapă corrida ca să mai tacă dracului odată și să termine cu fanfaronada asta. Și corrida va Începe Îndată, fiindcă uite că apare Domnul Președinte al Republicii, unii vor zice că a fost primit cu ropote nesfîrșite de aplauze, alții că nu l-a aplaudat nimeni. Fanfara Gărzii Republicane atacă primele acorduri muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
actorilor: apelul la solidaritate făcut către evreii români țintește adevăratul lor patriotism - cel cultural: „Ne vom lămuri în felul acesta dacă evreismul concetățenilor noștri este un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii moderniste” autohtone - Cocea, Galaction, Arghezi, Vinea - și-au manifestat constant solidaritatea cu minoritatea iudaică de pe teritoriul României. Un moment semnificativ în istoria românească a trupei l-a contituit „procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
O hotărîre potrivită, pentru că, după mulți ani, trecut de tinerețea dintîi, vroia să Își Întîlnească, Încălcînd Învoiala cu Cryos, o parte din urmași. Cine să mai țină minte spusele lui de odinioară, mai ales că unii le luaseră drept o fanfaronadă? Și ei, poate, se grozăviseră aiurea, uneori, cu cine știe ce minunăție; cine să crească urmașii unuia ca Thomas? - și-au zis probabil cei care, noaptea, În Christiania, la o votcă, ascultaseră vorbele acestuia. Nu pomenise niciodată numele clinicii; nimeni, de atunci
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui, mesajul este manifest, figura unui discurs se constituie de obicei dintr-o juxtapunere de judecăți morale (simple sau dezvoltate): „să stăpînim durerea care pe om supune”, „Eu nu Îți cer În parte nimica pentru mine”, „Politica adîncă stă În fanfaronadă” etc. Mitologia nouă, verbele „cu mișcări corporale”, de care vorbește G. Călinescu, nu pot fi determinate, În fond, decît prin alte abstracțiuni. „Corporal” Înseamnă, aici, personificare, atribuirea de Însușiri morale abstracte unor noțiuni, concepte. Asta nu Înseamnă că poemele sînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
drept spre a lua măsurile cuvenite ca scandaluri ca acela de marți seara să nu se mai repete. Cerem și stăruim cu tot dinadinsul ca autoritatea competentă să ia act de scena petrecută în acea seară, pentru a face ca fanfaronadele și cavalerismul ce unii din d-ni întrebuințează să înceteze atunci măcar când ei singuri își recunosc vina lor, când ei singuri sunt cauza scandalului. [3 septembrie 1876] ANTIHRIST Dr. Hermann Rohling care, după ce fusese profesor de teologie în Munster
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
calendar vechi; în față, cele mai diferite unelte de folosință comună, ba chiar și scule de grădinărit. O grămadă sărăcăcioasă dar îngrijită de cârpe. Actul doi: Sufrageria familiei Kovacic. Mobilă nouă, îngrozitoare, gust de mici funcționari, un pic scumpă, trădând fanfaronada. Actul trei și patru: Sufrageria doamnei Grollfeuer; totul e întunecat, vechi și scump. Peste toi sunt împrăștiate sticle începute de șnaps și pahare. Limbajul Ei, totul e o unitate de comando în materie de probleme lingvistice 1. Actul întâi Herrmann
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ideil e altora.” „Urâm politica de tarabă și pătimașă” - se afirmă în ziarul inaugural din 14 iunie 1912. Urbani și respectuoși dar tăioși după titlul și conținutul unor comentarii: „Judecătorul ambulant”, „Birou l de servitori”, „Lucrătorii și grevele”, „Filantropie și fanfaronadă”, „Cinematograful a devenit o școală nenorocită ș i un primejdios mijloc de corupție”, „Abuzurile de la banca din Plopana” etc. A fost un ziar de nuanță conservatoare, ceea ce și explică vestea pe care o aduce la 20 septembrie 1912 referitoare la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
trebuia să ne facă instructajul despre ședința nu știu care, spunea eu acuma vă spun ce am de spus, voi puneți întrebări și după aia trecem mai departe. Și noi știam [că] trebuie să trecem mai departe [...]. Știam că Ceaușescu e de fanfaronadă, dar asta-i treaba" (M.L.). Copiii departajau ceea ce era real de ceea ce trebuia doar mimat, fiind uneori părtași la paradoxale acte de justiție publică, așa cum au fost ele posibile imediat după căderea regimului: "[după 1989], marea revoluție la liceul Roman-Vodă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
erotică a lui Falstaff, prins și el în plasa adversarilor săi, care, pentru a-i mai da peste nas, se folosesc de un dispozitiv de supraveghere astfel conceput încât să ducă negreșit la umilirea tomnaticului cavaler. „Vindecat” de obișnuita-i fanfaronadă, Falstaff va fi el însuși neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte puține cazuri Demiurgul este rău, Într-o manieră simplă ori strictă. 2. Fanfaronada Arhontelui Fanfaronada Arhontelui este, evident, produsul ignoranței sale, dar aici se mai adaugă, uneori, și o a doua motivație, mai subtilă. Asemenea cîte unui dictator nebun din trecutul recent al Europei de Est, el Își proclamă atît de viguros unicitatea numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina; propunerea de a crea omul; făurirea omului 212. Ordinea acestor episoade nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția Demiurgului; descrierea lui; fanfaronada lui; comentariu asupra fanfaronadei; mustrarea lui de către Glasul din Înalturi; explicarea mustrării; provocarea adresată de către Demiurg Mamei sale pentru a dezvălui ce este deasupra; apariția imaginii sau Lumina; propunerea de a crea omul; făurirea omului 212. Ordinea acestor episoade nu o urmează cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
i-a vorbit lui Francisco într-o manieră extrem de civilizată, însă el l-a agresat pe Francisco prin denigrarea lui personală și profesională. Ce ar fi putut să facă Francisco? Ca reprezentant de vânzări, Francisco este obișnuit cu flecăreala și fanfaronada pe care i-au servit-o clienții potențiali de-a lungul timpului, făcându-l să fie extrem de tolerant cu astfel de manifestări. E obișnuit să asculte cum clienții se laudă cu produsele, companiile și planurilor lor de viitore. Totuși, în
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
unul din popoarele cele mai lucide care au existat vreodată. Suntem frivoli, bârfitori, superficiali, dar în același timp amari și, sub aparența de fanfaroni, nihiliști până la disperare” (I, 140-141). Ce portret mai bun al lui Cioran decât acesta? Sub masca fanfaronadei, nihilismul, sub acela al frivolității, luciditatea, sub chipul superficialității, disperarea. Așa încât, toate defectele își au reversul lor, iar nefericirea de a fi român devine șansa accederii la sens. Nu întâmplător, își spune la un moment dat: „Sunt român: trebuie să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dimensiunea timpului scurs bine susținută scenografic și prin costume); apoi soldatul cu mințile rătăcite, dar cu blajinătatea statornică (nouă apariție memorabilă a lui Mircea Diaconu) și invalidul care merge în mâini totul amintind, prin detalii, ca și prin aură, parodia fanfaronadei... (Valerian Sava) Valeria Seciu Ana și Liviu Rozorea Stavrache Alexa Visarion ne oferă momente de mare artă, bijuterii filigramate de o înălțătoare emoție (suita de stop-cadre din generic echilibrată de ecoul sec al cizmelor: cenușiul pereților hanului cu reflexe gălbui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și uimirea camarazilor. Fie și în exterioritatea imediată, eroul simte nevoia să-și demonstreze sieși, printr-un resort compensatoriu, că raționamentul său este corect: inamicul folosește muniție expirată. Gestul săvârșit e numai în aparență ostentativ: "Un obuz nu explodează. Din fanfaronadă, le declar camarazilor sâcâiți că artileria ungurească e inofensivă și iau în brațe obuzul, ca să le arăt că are pulbere proastă. Toată lumea strigă speriată la mine... îl arunc jos, cum ai arunca, după ce ai privit-o, o sfeclă... și îngheț
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."(Continuare). Manifestarea haosului primordial este realizată, aici, atât la nivelul semnificantului, cât și la cel al semnificatului. Observăm, astfel, ca într-o reală poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și) Dreptul literelor de a însemna totul/ În această fanfaronadă)/ Și poate ar încerca să mă ucidă,/ Dacă ar bănui/ Că se poate muri, încă o dată."( Continuare). De asemenea, tot acum "registrul stilistic se schimbă, vocea lirică fiind acum preocupată de stabilirea unei legături cu divinitatea"139: "E atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă școală de luciditate ectoplasmică, indiferentă și iconoclastă, ce se ridică cu cinism (în fapt, cu o nevoie de autenticitate și de simplitate pe care nu o mai recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a scriitorilor non-mini maliști și ne-modești, care nu consideră că cititorii obosesc dincolo de două-trei idei pe text, sau după cel mult două sute de pagini. În plus, ei reabilitează moștenirea romantismului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]