389 matches
-
Nu cumva este vorba la acești autori de o "nostalgie a fricii"? Există numeroase definiții date nostalgiei. Poate că acestor ultimi nostalgici li s-ar potrivi cel mai bine definiția dată de Jean Baudrillard, pentru care nostalgia ar fi o: "fantasmatică reabilitare parodică a reperelor pierdute". Răbdarea Cu răbdarea treci marea". De-atâtea ori am auzit vorba asta, spusă și răspusă în copilărie, dar, cu toate că m-am născut doar la câțiva pași de stâncile în care mureau valurile, n-am trecut
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
Luisa (Marillon Cotillard), designerul vestimentar, Lili (Judie Dench) care-i îmbracă vedetele, amanta de serviciu, Carla (Penelope Cruz), starul pe care l-a consacrat, dar de care depinde cariera sa în acest moment, Claudia (Nicole Kidman), mama ca o prezență fantasmatică (Sophia Loren), spiritul monden, en Vogue, al revistelor glossy, Stephanie (Kate Hudson), și o amintire din copilărie, femeia care probabil l-a inițiat erotic, Saraghina (Stacy Ferguson), amestec de nebună și prostituată. Rând pe rând, Rob Marshall reușește să rateze
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
privitoare la incerta sănătate psihică a agentului Teddy al cărui trecut ascunde o traumă. Doctorul Naehring explică ex catedra etimologia cuvântului în limba greacă (rană) și sensul său suplimentar în germană, acela de vis (Traum). Explicația conectează două lumi, una fantasmatică a unei ficțiuni compensatorii care încearcă să camufleze un eveniment traumatic petrecut în realitate, faptul că soția lui Teddy, un caz patologic neidentificat la timp, i-a ucis copiii, și a sfârșit prin a fi împușcată de el și Istoria
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
chinuitoare, neduse la capăt - toate acestea se constituie drept un imn închinat unor calități umane pierdute, sau mai degrabă corupte, ireversibil, de regimul comunist. Casa Gorgias, cu diverse avataruri, păstrată, însă, ca farmacie până în anii furor-ului demolator ceaușist, poate trăi, fantasmatic, într-un adevăr uman, care este întotdeauna contextual, acela care nu înseamnă fixație retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual, căci verificabile în
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
oarecare vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am inceput sa recitesc Despre eroi și morminte și să-mi notez locurile cheie din român, pentru a filma nu doar un Buenos Aires real, de azi și acum, ci și unul fantasmatic. Puhoiul de străzi și locuri din românul lui Sábato mă familiarizat sonor cu orașul. Deci: parcul Lezama, strada Balcarce, parcul Colon, parcul Retiro, strada Garay, strada Isabel Catolică, strada Amiral Brown, bulevardul Pedro Mendoza, strada Belgrano, strada Pueyrredon, strada Leandro
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de cunoaștere, resuscitează trăiri privilegiate, redă peisaje cu amprentă simbolică, fixează nostalgii și neliniști, fapte și evenimente, posturi meditative și revelații ale sinelui. Fragmentele de proză și, mai ales, versurile inserate în corpusul
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
în funcție de destinul personal al autorului, implicat în narațiune la multiple niveluri. Caracterul autobiografic, în sensul larg al cuvântului, adică de pasionată introducere, în mod adesea aluziv, a persoanei și mai ales a psihologiei sale, în sensul concepției sale novatoare (una fantasmatică) despre lume, e afirmat deja în Introducere, care leagă narațiunea de o presupusă aflare a manuscrisului în bagajul lui Culianu însuși: „În 1972 am părăsit România, silit de condiții neprielnice”, sunt cuvintele din debutul acestei Introduceri. La o săptămână după ce
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
cosmic al evenimentelor. Descinderea la Florența a englezului Thomas (martorul) îl pune de îndată pe acesta în legătură directă cu una dintre cele mai desăvârșite formule de existență a umanității, creuzet a cărui perfecțiune în sine e ilustrată de activitatea fantasmatică a câtorva minți luminate, între care spiritus rector este Marsilio Ficino. Am optat pentru termenul fantasmatic, prin care autorul definește, în opera sa științifică, un prototip uman complex, retezat însă odată cu Reforma. Amputarea capacității fantasmatice a lumii europene continuă și
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
în legătură directă cu una dintre cele mai desăvârșite formule de existență a umanității, creuzet a cărui perfecțiune în sine e ilustrată de activitatea fantasmatică a câtorva minți luminate, între care spiritus rector este Marsilio Ficino. Am optat pentru termenul fantasmatic, prin care autorul definește, în opera sa științifică, un prototip uman complex, retezat însă odată cu Reforma. Amputarea capacității fantasmatice a lumii europene continuă și astăzi, ne spune el, în opera sa științifică și literară. Tensiunea izbucnește curând, prin uciderea bruscă
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
sine e ilustrată de activitatea fantasmatică a câtorva minți luminate, între care spiritus rector este Marsilio Ficino. Am optat pentru termenul fantasmatic, prin care autorul definește, în opera sa științifică, un prototip uman complex, retezat însă odată cu Reforma. Amputarea capacității fantasmatice a lumii europene continuă și astăzi, ne spune el, în opera sa științifică și literară. Tensiunea izbucnește curând, prin uciderea bruscă a lui Pietro degli Ecati (alias Petrus Hecatibus, de la Hecate, ipostaza nocturnă a lunii), „inofensiv astrolog și bancher de
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
entitate imaterială misterioasă, al cărei simbol este La primavera” (p. 163), nelegiuiri îndreptate împotriva Academiei Platoniciene, a creștinismului însuși: deși sincretică, Academia era creștină, țintind spre dezvoltarea credinței într-o formulă ecumenică, în stare să încorporeze toate tradițiile, inclusiv cea fantasmatică - magia, Arta Memoriei, învățăturile platoniciene. Astfel, Pietro degli Ecati, alias Petrus Hecatibus, adică acela aflat sub puterea lunii, avea ascendentul în rac și a fost ucis pe lună plină, cu un hanger cu plăsele de argint, deasupra apei, pe un
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
instrumentele astrologice ale lui Pietro] zăceau părăsite, neînsufleț ite. Am simțit această schimbare produsă în natura lor ca pe o lamentație perceptibilă, lacrimae rerum” (p. 43). Este și durerea poetic resimțită de Ioan Petru Culianu față de pierderea ireversibilă a capacității fantasmatice, ce fusese în Renaștere una esențială, situată în același plan cu vocația umanistă, iar nu o simplă abilitate aberantă și marginală.
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile perpetuate de tradiție („subiectivizate”, asumate individual), punând în loc un hedonism frenetic, consumerist și fantasmatic: „Dumnezeu, lumea de dincolo, cultul strămoșilor, frica de moarte sunt valori care ar trebui să se afle în subiectivitatea noastră cea mai intimă. (...) Viteza, diversitatea, produsul, consumul, cu toată cohorta lor de idealisme, sunt fantasme care ocupă acest loc lăsat
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
Această fixație a personajului, o obsesie adolescentină numai bună de utilizat într-o parodie intelectualistă marca Cimpoeșu sau Mușina, sună ridicol transpusă în registrul grav-meditativ à la Crăciun - care vede în actriță, așa cum mărturisea într-un interviu din „Vatra”, „latura fantasmatică, irealizabilă a dorinței”. Deficitul major al prozei lui Gheorghe Crăciun (mai evident aici decât în alte romane) e de identificat într-un soi de emfază problematizantă vizibilă imediat în lipsa de variație stilistică. Prozatorul se ia prea în serios chiar când
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică” (Marius Chivu), „egoproză de mare finețe” (Irina Petraș), „meditație asupra istoriei” (Ioan Groșan), „o carte precum un memento” (Dan Cristea), narațiunea șoptită a lui Varujan Vosganian
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
carențe ale sistemului. DC News: Ați spus că "moartea este cel de-al doilea nostru nume". Vorbiți-mi un pic despre acest lucru. Alin Leș: Fiecare gest pe care îl punem în practică sau îl lucrăm în imaginar, la nivel fantasmatic, are o contrapondere în realitate. Orice aș face, eu consider că acțiunea mea reprezintă ceva, un plus. În mișcarea dată de scopul gestului meu, eu acționez, mă agit, fug, mă strofoc, mă zbat; toate acestea sunt semnul de egalitate pentru
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
țărm prea îndepărtat. Seducția frontierelor, frontierele seducției este un eseu literar comparatist, construit muzical, trecând, grație libertății speculative a spiritului analitic, de la simpla temă cu variațiuni la o fermecătoare artă a fugii. Într-un du-te-vino sprințar, autoarea sare de la potențialul fantasmatic al graniței concrete la acela al frontierelor simbolice, de la geopolitică la peratologie, atrăgând pe orbita centrală o întreagă constelație de motive (călătoria, grădina de dincolo, vânătoarea, erosul, pactul conjugal, seducția, aventura inițiatică, barbarul, Fata Morgana etc.) din varii literaturi și
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
Prin captarea sinergică a potențelor creatoare ale Logosului, dar și prin exhibarea, generatoare de catharsis, a Turnului Babel reprezentat de imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
cu toate datele realului. Petrece o noapte cu moșul care-l și învață tot ce știa, la fel și cititorul care se-nfioară a posteriori, aflând că deadul era mort de vreo trei ani. Prea târziu însă, povestitorul obținuse deja efectul. Fantasmaticul indus funcționase, ,sporind a lumii taină". Naratorul reușește să acrediteze scene de viață conjugală, parabole existențiale în opoziție cu mersul vremurilor, tip Sever sau Virgil, dar și romanul de dragoste Victor-Felicia Antim, destine traumatizate de istorie; el este arestat în timpul
Politică și amor în obsedantul deceniu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11227_a_12552]
-
înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți anii aceștia de așteptare în anticamera limbii franceze? (p. 8). Știe că trebuie să se debaraseze de ?acest balast fantasmatic?. Dar e obsedat că hârtia albă nu e niciodată perfect albă, ?căci alte imagini pândesc dedesubt așteptând momentul prielnic să iasă la iveală chemate de vreun cuvânt (prin sens ori prin sunet) și atunci cum să nu te întrebi dacă
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
la distincțiile conceptuale ale lui Benedetto Croce, Ion Ianoși, purtîndu-ne în lumea de dincolo a schemelor filozofice, ne scotea pentru o vreme din lumea concretă a vieții zilnice. Ne transporta cu totul în altă parte, în tărîmul ideilor gratuite și fantasmatice, și cel mai important este că o făcea cu siguranța omului care știe. Cred că dintre toți profesorii de filozofie nici unul nu emana, mai firesc și mai natural, aerul unei științe cărturărești de dimensiuni renascentiste. Întotdeauna am trăit cu senzația
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
nici gustarea estetică nu ar fi posibile fără filonul inițial al fantasmelor autorului. Și atunci, tot ce înseamnă eliberare a emoției - catharsis - precum și tot ce înseamnă judecată de gust făcută pe marginea unei bucăți literare se bazează pe acest filon fantasmatic latent, iar scopul cercetării lui Culianu este chiar scoaterea lui la iveală. Potrivit acestei viziuni, orice autor este un zămislitor de fantasme și orice cititor este un degustător de fantasme. Primul pune în text ceea ce cel de-al doilea va
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
mai deasă cu atît însemnătatea ei literară e mai mare. Iar ceea ce este surprinzător este că, luate în totalitatea lor, fantasmele acestea alcătuiesc substratul mitic al gîndirii unui om, ceea ce înseamnă că mitul nu este nimic altceva decît o secvență fantasmatică care îmbracă forma unei povești imaginare. Cu alte cuvinte, orice text literar ascunde în rîndurile sale niște mituri primordiale ale căror secvențe noi le sesizăm sub forma estetică a retrăirii unor fantasme. Odată postulată structura mitică-fantasmatică a textelor literare, lui
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
sociale. Ironia lui Cărtărescu e a unui scriitor cultivat, iar intertextualitatea este interfața preferată. Levantul nu va putea fi gustat decît de un cititor avizat, care a parcurs istoria poeziei românești și recunoaște codurile modulate de autorul „optzecist”. Fantasticul și fantasmaticul sînt, în schimb, „lungi” și luxuriante, întinse ca o junglă peste terenul realității, modificabilă cu ușurință. Poetul nu substituie realitatea cotidiană ceaușistă, ci o vampirizează, impregnînd în ea viziunile sale, micșorînd-o ori dilatînd-o enorm, focalizînd un aspect, un personaj, un
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]