133 matches
-
dans les arbres / Et sangloter d'extase les jets d'eau, / Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres. (Ți-e sufletul un peisaj ales, / Cu dans bergam și măștile bizare / Ce din lăute adiind, adesea / Par triste sub fantasta deghizare. / Cântând iubirea pe un ton minor / Și tot la fel viața oportună, / Par să nu creadă-n fericirea lor, / Iar zvonul li se pierde-n clar de lună, / În calmul trist al lunii, dând răgaz / În arbori păsărilor să
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
neconjugată-n timp. Clepsidre ce răgazul din ele au iubit, Iși scutură nisipul, împrăștiind răstimp. Mă voi retrage-odat' în... veșnic anotimp. Urmând calea lactee ce-ajunge în... Olimp Voi dăinui ca vântul, prin lumile albastre Trăind o veșnicie în lumile fantaste... Fixată într-o stâncă, plină de necazuri... Se zbate unda vieții, lovită de talazuri. © D. Theiss Referință Bibliografică: Se zbate unda vieții... Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând brățări de iriși moi la glezne, Lumină, gânduri albe-n lampadare Cu cingători de nea, tulburătoare, Și noi, străine, cei sătui de bezne, Ce ne iubim în cânt de menestrele - Delir sublim sub candele păgâne, Pe-un braț de
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
iubirea, neînjugată-n timp. Clepsidre ce răgazul din ele au iubit, Își scutură nisipul, împrăștiind răstimp. Ne vom retrage-odată în veșnic anotimp... Vom dăinui că vântul prin lumile albastre, Urmând calea lactee, ajungem în Olimp Trăind o veșnicie în lumile fantaste... Fixată într-o stâncă, lovită de talazuri, Mă doare undă vieții, plină de necazuri! D. Theiss Referință Bibliografica: Undă vieții / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 921, Anul III, 09 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina
UNDA VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343479_a_344808]
-
mi-am adus aminte de ce zicea poetul Grigore Vieru: „Nimeni nu poate făuri de unul singur destinul patriei, după cum nici Patria nu poate cârmui de una singură o soartă individuală”. E limpede însă că autorul vede cu alți ochi erudiția fantastă pe care o pune în pagină, fiindcă aceasta n-are decât rolul de recuzită alegorică. Gustul pentru istorie, dar și pentru legendă, poate fi o prelungire a unui rafinament, nu în sensul manierist al livrescului ce triumfă aici, cât acela
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
de flori, zic lui Domnu`,pardon! “(Umbra ce doare ). Frisonul e starea obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape puternică a simțurilor, poetul se înalță în zonele tainice ale spiritului, precum într-un impuls magic.Alchimia verbului declanșează viziuni deosebite, iluminări fantaste ale eului și ființei. Întreg vizionarismul lui Puiu Răducan are un sens moral și metafizic. Închei cu ce spunea Lucian Blaga:”Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor“, poate de aceea Puiu Răducan este frisonat de “Ispita cuvântului “. Al.
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
și sensibil, induce credința, între altele, că cel ce cutează cu ardoare spre piscul greu, nevăzut și enigmatic al poeziei, poate fi luat nesperat și miraculos sub ocrotirea lui Orfeu: „Fără ducerea mea voită, acolo-n înălțimea clară/ Unde puteri fantaste păzesc și întinderea măsoară/ N-aș fi ajuns miraculos, unde mă țin de mână, eu/ Copil nostalgic după cer, cu zeul poeziei, cu Orfeu.“ În periplul concret sau imaginar al autoarei, temele culturale universale se asociază uneori cu secvențe autobiografice
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
În vechime, ridicau desfătătoare/ Lăcașuri de-nchinare, altare solare“. Deși variate, subiectele sunt abordate consecvent nepretențios, lucid, sincer, invitând la coparticiparea cititorului de bun simț și de bună credință. Stilul de o naturalețe empatică inserează și inovații lexicale: „tăcere nădăjduitoare“, „puteri fantaste“, „gândul zburătăcind“, „ceruri azure“, unele născute din necesități de rimă ca acest „chem“: „Iar lira ce vibrase doar la al dragostei îndemn/ Acum se tânguie prin codrii seculari, cu groază/ Nu mai aude al păsărilor îmblânzite dulce chem“. De mână
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
istorice privindu-le prin lupa analistului, observatorului, psihologului și umoristului. Narațiunea este agrementată cu dialoguri, iar viziunea autorului alternează trecutul reconsiderat, cu prezentul sub toate aspectele lui și cu viitorul imaginat. Personajele aparținând ruralului, intelectualității, figurilor din istoria reală sau fantastă sunt verosimile și evoluează firesc. Pe M.B.-Bujeniță îl preocupă în principal România, românii și românismul. Critica sa este necruțătoare. Moravurile de ieri și de azi sunt satirizate fără menajamente, iar tot ce spune este dureros de adevărat. Originalitatea constă
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
Însă, Într-un alt tip de sentiment cultural decât șaizeciștii, mai ales prin literatura „provinciilor imaginare”, atât de bine analizată de către Nicolae Oprea: pe model Păltiniș, ca marcă sintetică generală, câte un Înțelept aici, Într-un sat aflat la marginea fantastă a lumii, unde el construiește o școală de gândire sau chiar o universitate, câte un ținut imaginar dincolo, atemporalizat, Înzestrat cu legile lui specifice și cu ritmul său propriu, de regulă vegetal. Cei din generația ’70 construiesc, astfel, la marginea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din Povestea povestelor, intitulată și Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc. Nota personală apare în povestire, căci S. este un poet epic cu un dezvoltat simț al fabulosului și arhaicului. „Povestea” și descripția, mai ales tablourile fantaste, întunecate, cu un aer de vechime și legendă, dar și cele feerice vor da măsura talentului său, care nu e numai frust și naiv („sălbăticita” muză de care vorbea cel ce se intitula „autor popular”), ci are deschideri către revelație
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
și lumea de mătase” țin de atmosfera serbărilor galante verlainiene. Totul e transcris într-o aglomerație febrilă și cu o fluență cvasiminulesciană, care afirmă, prin lux și risipă, o caracteristică a ludicului, dar o și subminează. Cu scânteieri de versuri fantaste („Prințesele din lună/ Cu rochi de pantomimă/ Pătrund printre perdele/ Se-ntind pe canapele/ Se-aștern peste covoare/ Petrec în toată casa/ Și toată casa arde/ De ochii lor albaștri/ De părul lor de foc/ Și toată casa cântă...”), poetul
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea unui „cavaler al ordinului «Lancea lui don Quijote»”, cum se autodefinește autorul. Este vorba despre un vizionar romantic trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are franci// dar dacă vrei să bei două ramuri!// Și mașinile mă ocolesc.” Există
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
se îmbogățește cu forme geografice și dimensiuni astrale: munții, marea, cerul, pădurea, soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-alcool / Ceva de nerecunoscut
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
scriitorilor și publiciștilor vrânceni de la origini până în anul 2000, Focșani, 1999; Lupoaica albă, îngr. Stela Doina Muscalu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Țara bătrânului fotograf”, RL, 1970, 30; Lit. rom. cont., I, 737-738; Enache Puiu, Un poet al viziunilor fantaste, ST, 1982, 12; Ermil Rădulescu, Puterea extazului, AST, 1986, 2; Daniel Dimitriu, Miza stilului, LCF, 1986, 31; Rotaru, O ist., III, 492; Vasile Petre Fati, Școala melancoliei, VR, 1988, 3; Al. Piru, „Viața și vremea”, SLAST, 1988, 16 aprilie; Cornel
MUSCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288327_a_289656]
-
e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
cu mult difereau de mine ca ignoranță în acest domeniu majoritatea colegelor noastre. care discutau cu ea rezervat, cu teama de-a nu face gafe, așa cum vorbeau cu mine despre literatură. Dar pe ea o urau din instinct, pentru lumea fantastă în care trăia, pentru ceea ce ea poseda ca recuzită sofisticată în acest domeniu. Când suna de intrare, noua colegă se îndrepta prima spre ușa clasei, cu mișcări foarte iuți, "înțepate", mișcări de fată vioaie, obișnuită să poarte toc înalt și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau câlții. Oricât o rugam, nu vroia niciodată să ne lase să ne împodobim și noi cu juvaerurile ei. În mișcări era glacială și fantastă, gesturile și posturile ei erau codificate ca în baletul clasic. Singura cu care se juca mai mult, din tot grupul nostru, era o fată grasă cu mult peste normal și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea rece, ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măsură încât, ca unor îndrăgostiți, nu ne mai păsa dacă suntem mințiți, atâta vreme cât minciuna era frumoasă. Și cu cât entuziasm pornea la treabă de fiecare dată! Se lansa în proiecte ce mereu se dezumflau pe drum, care de care mai fantaste. Merită să poves tesc aici, pe scurt - ar merita de fapt cel puțin o long short story - marea noastră aventură semio tico-poetico-stilistico-Dumnezeu mai știe cum de la Cozia. Cei de mai sus și alți câțiva, între care mi-i amintesc pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate sunt trimise dușmanului în acest deghizament rafinat, în aceeași manieră fantastă în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002, p. 267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce”: după secvențele tranzitive, textele sale se pierd în reverii fantaste stimulate de amintire. Greutatea de plumb a lirismului, atitudinea contemplativă, melancolică, nostalgică și introvertită cîștigă aproape întotdeauna în poezia sa. Dimpotrivă, poemele lui Tzara sînt prin excelență centrifuge, universuri în expansiune, animate de dorința „plecării” spre orizonturi noi, eliberatoare. Dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor doi, Alexandru Rosetti... Aristocratismul estetic modernist, nota „poescă”, fantastă, levantinismul oniric explică atît înrudirile dintre poezia, respectiv, proza lui Ion Vinea și literatura lui Ion Barbu sau Mateiu I. Caragiale, cît și aprecierile lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent: „poeți ai fondului obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei - după expresia fericită a lui Șerban Cioculescu - „tristeți organice”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1931) de Ion Vinea; Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte de Jacques G. Costin (1931) și, parțial, Paradisul statistic de Ion Călugăru (1926). Fie că e vorba de poeme în proză fantaste, de imagini grotesc-expresioniste ale alienării și dezumanizării, de „urmuzianisme” ludice și/sau antiliterare, avem de-a face, în toate aceste cazuri, cu compoziții rafinate, ilustrînd - uneori - ceea ce Mihai Zamfir numea, în volumul său dedicat evoluției poemului românesc în proză (1981
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]