106 matches
-
totul legitim de a fi al științei, ca voce distinctă a ei, cu drept deplin de cetate. Pentru Gramatopol, eseul este calea liberă (de prejudecăți, preconcepții, predeterminări etc.) care pune în slujba rigorii teoriilor științifice ale unei discipline sau alta fantazarea creatoare. Ceea ce înseamnă ieșirea - pragmatică, poate chiar cinică de la un punct încolo - din tipare cu ajutorul tiparelor înseși: "ingeniosul bine temperat" - ca să ne sprijinim, într-un alt context, pe celebra formulă. Al doilea nivel ține de viziunea construcției, mai exact de
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
frunze,/ Nici coridoarele de stamine,/ Nimic nu reușea să spună mai mult/ Decît vraja de-a nu trebui să spun NU/ Pentru că nimic nu depinde de mine" (Nu). Dar această conștiință nu rămîne blocată. Ea are la îndemînă facultatea unei fantazări speculative, în marginea inabordabilului mister, aptă nu a-l "dezlega", ci a-l "spori" în însăși labirintica-i structură, în oculta-i funcționalitate la un mod kafkian: "Cutreier trupul unui zeu/ Fără să știu dacă există/ Ori rătăcesc în cuprinsul
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
într-o zi oarecare? Las întrebarea și corabia navigatorului pe Internet, pentru că (i)realitatea noastră schimbă cursul, sparge busola, ascunde stelele (după care mă călăuzeam) sub nori, învîrte, parcă jucîndu-se, comanda superbului yacht de croazieră; nu mai e timp pentru fantazare cu "ziua" lui Bill Gates, căci a năvălit Omar Hayssam, noul Ulysses (cu vorba latinilor), Odysseus (cum i-a zis nașul Homer), care, iată a plecat cu un vapor (cu "berbecuți și tăurași"? cu "cherestea"? din portul Midia?; rimele sînt
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
la Alexandru Petria de-o abordare sexuală care îl introduce în catalogul producției poeticești în vogă, dar care, în fapt, acoperă ingenuități ce nu tocmai ușor s-ar putea constata la alți barzi ai momentului. Sexualitatea devine un instrument al fantazării adolescentine (poetul pare un adolescent perpetuu): „cerul e o oglindă de feromoni/ îngeri fac sex de-și rup aripile” (burlescă). Sub ostentația porno se întrevede livrescul: „și spune-le că și mîine o luați de la zero,/ că e ok,/ că
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
mereu dovedindu-se traumatizat, ultragiat, refuzat de universul în care ne e dat a viețui. E un mare producător al negației pe care o proiectează în ansamblu ca și în detalii, într-o antimetafizică absorbantă ce nu lasă nici un rest. Fantazarea cruntă, halucinația malignă, insanitatea asumată constituie reperele sale într-un proces care consumă realul, lăsând doar lestul sumbru al acestuia: Cum și-a strâns codrii... Cum și i-a pus/ în desaga văzduhului, lent.../ Ușor fantastic, inaparent/ Mi s-a
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
adevărata cauză și adevărata țintă pentru frustrarea sa, încurajat să se relaxeze, să își povestească problemele și să fie refocalizat pe problemele reale pe care le are, recomandă profesorul universitar Pânișoară. Un alt mecanism de apărare este refugiul în reverie/fantazarea. Acesta "se manifestă prin forme ale activității imaginatorii, furnizând o cale de evadare din realitate și oferind satisfacție persoanei. În cazul copiilor, când ei se retrag într-o lume a lor în care lucrurile se rezolvă așa cum vor ei, fantazarea
Părinți de succes: Cum trebuie acționat când se evită iluzoriu un conflict (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78685_a_80010]
-
fantazarea. Acesta "se manifestă prin forme ale activității imaginatorii, furnizând o cale de evadare din realitate și oferind satisfacție persoanei. În cazul copiilor, când ei se retrag într-o lume a lor în care lucrurile se rezolvă așa cum vor ei, fantazarea se poate face în două direcții - “eroul cuceritor” și “eroul suferind”. Ce trebuie făcut în reverie/fantazare? În acest caz, trebuie acționat pentru scoaterea subiectului de pe tărâmul imaginar, identificarea sursei reale de frustrare și stabilirea obiectivelor realizabile (chiar dacă păstrăm planul
Părinți de succes: Cum trebuie acționat când se evită iluzoriu un conflict (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78685_a_80010]
-
oferind satisfacție persoanei. În cazul copiilor, când ei se retrag într-o lume a lor în care lucrurile se rezolvă așa cum vor ei, fantazarea se poate face în două direcții - “eroul cuceritor” și “eroul suferind”. Ce trebuie făcut în reverie/fantazare? În acest caz, trebuie acționat pentru scoaterea subiectului de pe tărâmul imaginar, identificarea sursei reale de frustrare și stabilirea obiectivelor realizabile (chiar dacă păstrăm planul imaginar, cu strategia de vizualizare). Nu în ultimul rând, proiecția este un alt mecanism de apărare, poate
Părinți de succes: Cum trebuie acționat când se evită iluzoriu un conflict (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78685_a_80010]
-
în mișcarea unei clipe Umbrele mai ies din sine Când va fi să se risipe Aur din clepsidre pline Un alt joc să înfiripe Trecerile noastre line în mișcarea unei clipe Umbrele ieșind din sine Mult închise într-un ghimpe Fantazări de scrum străine Surd mocnesc - mări sub nisipe - Timp ascuns întors cu mine în mișcarea unei clipe... Visez păduri Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire Să pot uita de mine și de
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
ultim refugiu Trăiesc de-o viață din citit și scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, excerpte, manuscrise, dactilograme, șpalturi, corecturi, dedicații. Din cronici, recenzii, studii și eseuri, ca și din lene contemplativă, rumegare de idei, boiereasca (inevitabila) ardere a gazului și fantazare cât cuprinde. În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să te porți cu mintea ta - cu fantasmele, erudiția, reveriile și farmecul reflecției - exact ca dansatorul și fotbalistul cu gleznele, ca violonistul și pictorul cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
actul artistic. Pentru unii, bulimia culturală de azi e direct proporțională cu jalea economică și dezabuzarea socială. Cu depresia, recesiunea, nevroza și isteria națională. Avem iarăși, ca-n anii ’80, o nevoie disperată de frumusețe, evadări pe verticală, supape cvasimistice, fantazare cât cuprinde. Pentru alții - cei care știu ce sume imense varsă-n industria culturii lumea luminată -, totul se traduce financiar, ca investiție strategică, (geo)politică, de inginerie psihosocială etc. N-are-a face! Fapt este că gem de lume galeriile, sălile de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă prin albumul Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui, editat în română și engleză (cu un CD excelent pentru amatorii de fantazare istoric-bucureșteană) de Anca Benera și Alina Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată fiind construcția meseriașă a albumului, avea să se transforme în cele din urmă într-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aveam pretenția că înțeleg toate implicațiile omniprezenței ei, dar mi se părea indiscutabil faptul că asta are de-a face cu felul cum mă port în momentele când credeam că nu-i și ea prin preajmă. Una dintre urmările acestei fantazări, care a supraviețuit (chiar în această formă) până în clasa întâi, a fost că, văzând că n-am încotro, am devenit cinstit. Ei, ba chiar și strălucit la învățătură. Despre gălbejita și supraponderala de soră-mea mai mare, mama spunea (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ce a dat dracului pianul? FIINDCĂ NU MAI SUPORTĂM! FIINDCĂ, ALE DRACULUI DE MAME OVREICE CE SUNTEȚI, AȚI DEVENIT DE-A DREPTUL INSUPORTABILE! Am citit ce-a scris Freud despre Leonardo, doctore, și, iartă-mi trufia, dar exact astea-s fantazările mele: îmi tot apare pasărea asta uriașă, înăbușitoare, dând frenetic din aripi, și-mi acoperă fața și gura de nici măcar nu mai pot să respir. Ce dorim noi, eu, Ronald și Leonardo? Să fim lăsați în pace! Fie și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu sunt animați de dorință, iar cei care sunt animați de dorință nu iubesc“. Întrebare: să mă consider și eu parte a unei multitudini fragmentate? Într-un limbaj obișnuit și simplu, sunt sentimentele senzuale ale lui Alexander Portnoy fixate pe fantazările lui incestuoase? Ce crezi, doctore? Să se fi lovit alegerea mea obiectuală de o restricție chiar atât de jalnică? E adevărat că sentimentul senzual se poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
femeii, prin urmare nici atașamentul Evei față de ele nu putea fi decât de scurtă durată și nu o ajuta să umple golul lăsat în viața ei de lipsa de succese din viața lui Henry Wilt. Pe de altă parte, în fantazările lui, bărbatul trăia o viață agitată. Eva însă, care era complet lipsită de imaginație, trăia agitată în realitatea concretă. Se arunca asupra lucrurilor, a situațiilor, a prietenilor noi, a grupurilor și a evenimentelor cu o nepăsare nechibzuită, ce ascundea faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceva frumos! — Mă îndoiesc. — O, dar gândiți-vă puțin! Uite, eu stau aici cu dumneata, în camera asta, ca un rezultat direct al plimbărilor cu câinele și al gândurilor întunecate despre uciderea soției mele. Ca urmare a acelor ore de fantazări fără țel, mi-am câștigat reputația de ucigaș fără să fi ucis pe nimeni. Cine-ar putea să-mi spună că Eva, ale cărei gânduri aveau o frumusețe monotonă, nu a reușit cumva, prin aceeași lege a proporțiilor, să obțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nimerit fără veste În capcana unde mă găsesc acum. Dar atunci m-am Învârtit Într-un fel de crepuscul În care se anulau diferențele. Ca un rasist, am crezut că credințele altuia sunt pentru omul puternic niște prilejuri de dulce fantazare. Am Învățat ritmuri, moduri de a te lăsa În voia trupului și a minții. Îmi spuneam asta alaltăieri-seară În periscop, În timp ce, pentru a lupta Împotriva furnicăturilor din picioare, le mișcam ca și cum aș mai fi sunat și acum agogõ-ul. Vezi, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rețetelor creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dramatism și autenticitate, pentru a se lansa în violențe pur verbale, nejustificate estetic, făcând băi de vulgaritate, în stilul „mizerabiliștilor“: „Iisus Cristos / se scarpină în cur și râde / babele fac spume la gură / în fața icoanelor cu martiri de căcat.“ Asemenea fantazări sordide reprezintă o blasfemie nu numai religioasă, ci și estetică. Să tratezi subtila mitologie creștină (care a inspirat mari artiști), cu atâta grosolănie și suficiență este ca și cum ai cânta cu picioarele la pian. Versurile citate nu sunt un accident. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a lăsa vreodată garda jos. Mi-a urat bun-venit În biroul lui, apoi a intrat direct În subiect. M-a Întrebat despre copilăria lui Frank și dacă pe vremea aceea vădea o imaginație exacerbată. — Poate avea o Înclinație aparte spre fantazare? O copilărie cu probleme poate adesea să ducă la crearea de lumi imaginare. Fratele dumneavoastră era un copil singuratic, domnule Prentice? Stătea singur În timp ce dumneavoastră vă jucați cu băieții mai mari? — Nu, niciodată nu era singur. De fapt, avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am ieșit din nou pe plajă, vrăjitoarea nu mai era. CAPITOLUL XVIII. ÎN CARE APROAPE TOTUL MERGE CONFORM PLANULUI Fusese Încă o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi putut-o imagina, eram expert În asemenea fantazări dramatice, dar n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu fel și fel de componente ale unui Paradis arhaic, reverii și fantazări învăluite în nostalgii și reflecții melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Eminescu), adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]