106 matches
-
crește cactuși și să aibă grijă cu multă dragoste de o seră. Eu voi pregăti în toiul verii piscina și nu voi fi făcută pentru D-voastră, cu toate că odată cu ocazia unui tur al orașului toate veverițele au dispărut, și cu toate că fantazările tale fără sfârșit le pot găsi simpatice și atrăgătoare. EL: Asta-i un mod de gândire de cea mai joasă speță, o fantezie care vrăjește stând lungită pe jos și spălându-se pe dinți. De necrezut, ce zi, cu toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Țara fetelor. Eros și Trecere Un fel de jurnal elegiac, Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unifică interludii erotice, în introspecție lină, și premoniții thanatice. Cel iubit, mai degrabă miraj ("născut din cuvânt") decât ființă în carne și oase, devine pretext de fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să mă privești". El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
germinația, triumfă timpul încolțirii, cel care "dă drumul tuturor sevelor". Acvaticul, ploile, umiditatea înseamnă fertilitate. Neadormit, gândul se trădează prin gest, prin Vorbă, prin Vis; spațiul memoriei devine "un Muzeu-de-Amintiri; o colecție "Unică". Un pod și o apă invită la fantazare: "Ce mai decor pentru doi oameni tineri Ce niciodată nu s-au atins!" Nici haos, nici coșmar, nici lamentații. Mitologia poetei exclude disimetriile; melancolia n-o paralizează. Urmând codul existențial inexorabil, viață și moarte se întrepătrund: "Din foc și din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cu toate acestea, din cauză că percepția și voința nu sunt de fapt decât unul și același lucru, denumirea se face Întotdeauna prin ceea ce este cel mai nobil și, În consecință, nu obișnuim s-o numim afect, ci acțiune. ART. 20. Despre fantazări și alte idei formate de suflet Când sufletul nostru se străduiește să imagineze ceva ce nu există, cum ar fi imaginea unui palat fermecat sau o himeră, ca și atunci când se silește să ia În considerare ceva ce este doar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
exemplu, atunci când ia seama la propria natură, percepțiile pe care le are de la aceste lucruri depind În principal de voința care Îl face să le observe. Iată de ce obișnuim să le considerăm mai degrabă acțiuni decât sentimente. ART. 21. Despre fantazările care nu au drept cauză decât corpul Cele mai multe dintre percepțiile provocate de corp depind de nervi; există Însă și unele care nu depind deloc de aceștia, pe care le numim fantazări, la fel ca cele despre care tocmai am vorbit
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
considerăm mai degrabă acțiuni decât sentimente. ART. 21. Despre fantazările care nu au drept cauză decât corpul Cele mai multe dintre percepțiile provocate de corp depind de nervi; există Însă și unele care nu depind deloc de aceștia, pe care le numim fantazări, la fel ca cele despre care tocmai am vorbit, dar care, totuși diferă prin faptul că voința noastră nu intervine deloc la formarea lor, ceea ce le face să nu se numere printre acțiunile sufletului, neavându-și originea decât În faptul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
decât prin alții. Așa sunt iluziile din visele noastre, ca și reveriile pe care le avem uneori când suntem treji, când gândirea noastră rătăcește cu În voie, fără a se aplica la nimic de la sine. Or, chiar dacă unele dintre aceste fantazări ar fi afecte ale sufletului, luând acest cuvânt În cea mai proprie și mai particulară semnificație a sa, și chiar dacă toate ar putea fi astfel denumite, considerându-le de o manieră mai generală, cu toate acestea, deoarece nu au o
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
toate acestea, se obișnuiește a i se restrânge semnificația doar la cele ce se raportează la suflet ca atare, iar așa cum am Început să le definesc aici, cu numele de sentimente ale sufletului, doar pe acestea din urmă. ART. 26. Fantazările care nu depind decât de mișcarea fortuită a spiritelor pot fi sentimente tot atât de adevărate ca percepțiile datorate nervilor Rămâne să subliniem aici că toate acele lucruri pe care sufletul le percepe prin intermediul nervilor Îi pot fi reprezentate și prin traseul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Eminescu), adică "Luna clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur exaltă miracolele adăpostite în ființele inocente, obiectele aparent insignifiante și în microcosmosul din imediata apropiere a spațiului domestic în care își duce veacul, afișând o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și adevăr/ între instinct și rațiune/ între fratele mort și fratele viu". Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât o alună turcească"159, "un cronometru superb de aur
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am pus boii în car, am înjugat sacii și am plecat acasă. Când am ajuns acasă, rămase mama grea cu mine. Mă făcu sâmbătă și se cunună duminică."68 Asistăm, așadar, la o demonstrație a eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pleacă de la fondul arhetipal (mitul), decantat prin știință și filozofie (ipoteza), transmis în operele de vulgarizare (cvasicertitudinea) și în fine, pătruns în ficțiunea literară și cinematografică (vizualizarea). Însăși vulgarizarea științei adaugă la fondul imaginar și merge mână în mână cu fantazarea (literatura ficțiunii științifice impune teme și realități nedovedite științific, precum în cazul unor Verne ori Wells), de relativismul științific profitând praștiințele, spiritualitatea New Age, realitatea virtuală, care toate sunt opoziții față de direcția dominantă de ordonare a corpului social și științific
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a lăsa vreodată garda jos. Mi-a urat bun-venit În biroul lui, apoi a intrat direct În subiect. M-a Întrebat despre copilăria lui Frank și dacă pe vremea aceea vădea o imaginație exacerbată. — Poate avea o Înclinație aparte spre fantazare? O copilărie cu probleme poate adesea să ducă la crearea de lumi imaginare. Fratele dumneavoastră era un copil singuratic, domnule Prentice? Stătea singur În timp ce dumneavoastră vă jucați cu băieții mai mari? — Nu, niciodată nu era singur. De fapt, avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
această ima gine care era a ei și numai a ei, ca o zgârietură pe oglindă, mai exista și imaginea difuză a unui copil bolnăvicios, o fetiță și apoi o adolescentă cu nenumărate complexe personale și cu ne nu mărate fantazări naive, care mai degrabă îi făceau rău de cât bine și o țineau departe de cei din jur. Reușise, de-a lungul anilor, cu mult efort, să scape de aceste incursiuni în imaginar, dar nu reușise să depășească o anume
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am ieșit din nou pe plajă, vrăjitoarea nu mai era. CAPITOLUL XVIII. ÎN CARE APROAPE TOTUL MERGE CONFORM PLANULUI Fusese Încă o lovitură pentru mine Întâlnirea asta, nu că nu mi-aș fi putut-o imagina, eram expert În asemenea fantazări dramatice, dar n-aș fi crezut c-am să fac chiar atât de greu față. Eram terminat, buimac și fără chef, la vilă nu-mi mai găseam locul, la plajă mi-era teamă să mă mai duc. Mă cam scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
narativ-simbolică a poemului în proză propriu-zis. Dar, înfățișându-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atât de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar în miezul celei mai frenetice fantazări. E, în fond, un mod de a sugera că între planul reflexiv și cel imaginativ al experienței lirice nu trebuie să existe vreo ruptură, că problematica creației se cuvine asumată și integrată unei ordini a „aventurii existențiale”; sau, invers, că
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ecleziastice (episcop de Salonic, patriarh al Constantinopolului), cu așteptatele imixtiuni răuvoitoare ale „diavolului”. În Viața... Nicolae, mai apoi Nifon, circulă într-o Peninsulă Balcanică pestriță, complicată, străbate spații apreciabile, însoțit de destule informații corecte (lângă notele de convenționalism și de fantazare, puțin profitabile pentru individualizarea personajului), el aflându-se în scaunul de patriarh ecumenic (ca Nifon al II-lea) în două rânduri, între 1486 și 1488 (când a fost depus, se pare, în urma descoperirii unor nereguli de ordin financiar) și în
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
sau semne, migrante, astfel încât rezervorul imaginarului poate să asigure permanent forme și structuri imaginative noi. Cu cât este mai bogat jocul acestor combinații, cu atât se poate vorbi de o libertate și de o capacitate mai mare de imaginare și fantazare a comunității respective. Imaginarul de tip medieval ortodox este însă rigid și mult mai marcat de încadrarea teologică a puterii. Constrângerile impuse funcțiilor de imaginare au dat naștere numeroaselor locuri comune și mentalităților ce se regăsesc în oglinda textului sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca oricine ce înseamnă panta rei ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Dacă, în Marea Nordului, trupul, încremenit în ghețurile polare, și-ar găsi un astfel de destin, cum se desprinde din fantazările poetice, apele obișnuite i-ar grăbi, cum se știe, descompunerea. Numai că pe Eminescu nu îl interesează realitatea în sine, ci emoțiile imaginare despre care vorbea Cassirer. O operă de artă în cazul acesta literară se dezvoltă din posibilitățile conținute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vream să fiu singur.../ Era acesta un motiv pentru ca vreunul din noi să-și ia viața?..." Se remarcă faptul că realizarea erotică, proiectată, neîmplinită însă, nu e nici măcar dorită, de aici lipsa tragediei. Singurul element care își asumă capacitatea de fantazare e luna, "luna goală zâmbea cu fantezie". Introducerea poantei finale, anticipate deja, e o dramă personală, insignifiantă, se face cu inocență jucată, ca și cum toată povestea aceasta își dezvăluie acum aspectele pozitive, "Cel puțin era liniște, femeia - bună și calmă.../ ...când
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
restrânsă, aceea de a le amuza. Dacă mi-ar sta în putere, nu aș sili pe nimeni să mă citească, elevi ori studenți. Prea multe minți tinere strălucite ar ajunge să mă deteste. Thaw era un adolescent nefericit, pradă unei fantazări fasciste. LV. Primul tău roman, Lanark (1981), preschimbă coșmarul într-o copleșitoare bucurie de a trăi, distopia într-o lume cât se poate de atrăgătoare. Aveai intenția să șochezi sau să încânți publicul ? Lucru extrem de rar, ți-au reușit amândouă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu vreau, însă țin să fiu mai liber. Sau nu știu cum să spun. Domnul Paler mi-a trimis cartea sa ultimă. O citesc cu plăcere, ca de obicei. Nu are personaje. Are numai idei. E un moralist, un nobil cu vocația fantazării. Unele pagini sînt memorabile. Altele îmi par inabile, trădînd absența unei experiențe romanești adevărate. Un roman al mărturiilor, nu o poveste. A mai apărut în "Luceafărul" de pe 16 martie o recenzie. Costin Tuchilă! Ăstuia, evident, nu i-am dat cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rețetelor creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]