204 matches
-
mine, la mijloc e o confuzie pricinuită de titlu și nimic mai mult. Sunt simple anecdote scriitoricești, cel mai adesea răutăcioase și lipsite de haz. Autorul se amăgește (și ne amăgește) cu ideea că ar fi încercat să descopere „nu fantoșa, ci omul”, reușind în cazul unora, continuă el, să lămurească „taina actului creației”. Fără doar și poate, e dreptul lui Danilov să exalte ridicolul ca pe-o calitate, să creadă sincer că momentele proaste (sau jenante) din viața unui literat
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
existența la modul cinic, arborând un zâmbet larg, dar cu gândul la inserții subversive ce dinamitează inexistentele armonii universale. Acesta este, de fapt, nucleul paradoxal în jurul căruia gravitează romanele Ego. Prozei: obsesia neantului, eșecului, vidului existențial populat de spectre și fantoșe ale adevăratelor vieți. Hazul de necaz funcționează asemeni unei cortine coborâte asupra realului, care, la ridicări succesive, lasă să se întrezărească tarele unei nații bântuite de fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine traversează spațiul arid al imediatului
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
tăietură perfectă în următorul cadru cu Ceaușescu citind o declarație despre evenimentele de la Timișoara. Camera se plimbă pe cele două aripi alcătuite din membrii marcanți ai Comitetului Central. Mai mult decât Ceaușescu, aceștia par total vidați, păpuși de mucava, niște fantoșe, pură butaforie, apelul liderului are ceva de ionesciană punere în scenă a absurdului. Este una dintre ultimele reprezentații. Am căutat în acest film un gest care să-l reprezinte și cred că nimic nu-l reprezintă mai bine decât un
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
omenesc. E ca și cum ai deschide un catastif de procese verbale în care autorul dă declarații oficiale despre oamenii pe care, întîlnindu-i în viață, a avut nefericita idee de a-i încondeia. Cititorul vede cum prin fața ochilor i se perindă niște fantoșe abstracte fără altă identitate decît cea a numelui și carierei, fiindu-i cu neputință să-și facă, de pildă, o imagine despre Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti sau Sextil Pușcariu (pentru a pomeni doar trei din zecile de nume de filologi
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
lacunar. Fericirea asta trebuia să fie la fel de iute de picior ca și trădarea, fiind nevoită s-o ia la goană din fața trădării, ori chiar s-o ia înainte. Acest soi de fericire era deseori o fericire hoțească, strâmbă” (Cristina și fantoșa ei). De fapt, ceea ce acuză scriitoarea este tocmai lumea strâmbă, care, amânând recunoașterea slăbiciunilor istorice, a îmbrăcat haina veselă a democrației. Partea dureroasă este că și-a păstrat nostalgia după epoca totalitară. O anomalie inacceptabilă, „o fericire ieftină”, „o alcătuire
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție infinit mai credibilă dec`t fantoșele din jur. Prin contaminare, alte personaje ale romanelor prime devin cît de cît convingătoare doar în scenele care-l au drept protagonist pe Scatiu. După Tanase Scatiu, romancierul intră într-un declin ce durează pînă la sfîrșitul carierei sale. În
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
necesară” pentru faptele sale anterioare, până într-un punct în care devine sesizabil sadismul pedepsei într-o formă continuată și omologată sistemic. Sadismul este exersat nu împotriva fostului prevaricator, ci a ceea ce a mai rămas din el, un fel de fantoșă ca și personajul lui Ken Kesey, infatigabilul McMurphy după lobotomizare. Ecranizarea omonimă a lui Milos Forman, Zbor deasupra unui cuib de cuci, apare în 1975, patru ani după acest film de avangardă al lui Kubrick. Încă o dată, Kubrick reușea să
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
nostalgicilor fără program. Deși nu în mod explicit, deasupra acestor personaje cu biografii amputate se află în permanență ceva: un sistem represiv minat de dezinteres, un elicopter plin de turiști îngroziți, un tavan ipotetic. Acțiunile difuze se coagulează, încrederea în fantoșele romanești e maximă. Adăugând, abia acum, motivațiile discret politice, se va revela o dramă de intensitatea aceleia din celebrul film al lui Emir Kusturica - Underground (1995). De intensitate apropiată, spun, nu și de o elocvență pe măsură. Beciul în care
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
de încet și nimeni nu-i nicăieri se preumblă guarzii tăcerii în mantii de-asfalt și nimeni nu-i nicăieri pescarii își aruncă undițele-n meschinul abis al întîmplărilor și nimeni nu-i nicăieri noi ființe zilnic se nasc cum fantoșele din biete petice și nimeni nu-i nicăieri viii și morții din decembrie locuiesc în bună înțelegere în aceleași palate. ßi e tot ce știi Și e tot ce știi e tot ce gîndești albit doar de gîndul de zăpadă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
punct, acele lucruri pe care mi le predicase ea de atîtea ori, avînd surpriza să constat că, deși ridicole, nu erau mai puțin convingătoare! Ia te uită, mi-am spus eu mirat, aceasta este imaginea mătușii mele în fața lumii; această fantoșă dezarmant de distorsionată care i-a supraviețuit - asta, și nu alta - este imaginea ei adevărată... La ce bun mai există scrisorile? Ce-ar mai putea corecta ele? Dimpotrivă, odată revelate, ar avea aerul incongruu al unor mesaje de dincolo de mormînt
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
că odată cu dispariția ei dispare și sinele. Baudrillard urmează, așadar, teoria lui Ricoeur, aplicînd-o doar la viziunea să de sfîrșit de lume, în care inevitabil nu-și mai poate avea rostul o ontologie a ființei. Într-un univers populat de fantoșe, privat de un Eu, precum și de un Tu, ce se mai întîmplă, la urma urmelor? Cine sînt aceste siluete pe care le vedem pe ecranul de cinematograf, ele care poartă totuși un nume, fac și desfac firele, simple sau complicate
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
a conturat un Caragiale echivalat în prezent cu un portret-robot. Altfel spus, contrazicînd marile ei prestigii. De la T.Maiorescu, G.Ibrăileanu, G.Călinescu, T.Vianu, ș. Cioculescu purcede figura unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui Caragiale", ce „împing personajul într-o zonă
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
sau Clément; păpuși cochete dând târcoale prin Montmartre sau plimbându-se în grădina Luxembourg; păpuși încălzindu-se la gura șemineului ori însușindu-și lecțiile într-o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
ales vara, cînd i-așa de cald” (p. 19). În aceste paragrafe, afinitatea cu poezia lui Cristian Popescu există, e evidentă și nu se rezumă doar la irizări tematice ori formale. Ceva din alcătuirea intimă a lumii aceleia populate de fantoșe se transmite și aici. (Un exemplu și mai elocvent îl reprezintă poemul Superbunicii, care, deși scris de Mușina, pare desprins din sumarul Cuvântului înainte : ținuți în cutii, una albă, cealaltă roz, aceștia sunt scoși la ocazii, arătați musafirilor, expuși cu
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
de-a face totuși cu fictivul. Cu toate acestea, schimbarea este explicabilă: acest personaj nu a fost decât un pretext, cobai al unei mise en scène transparente. Pe numele său Ghiță Dron, el face parte din peisaj, ca și celelalte fantoșe cu nume de genul Bobocica Mărunțelu. Multele considerații generalizante și cronicărești care par să fie puse pe seama personajului, de fapt nu-i aparțin acestuia, ci autorului. Este aceeași voce pretutindeni, și în capitolele în care vorbește personajul, și în ultimul
Proză satirică by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13976_a_15301]
-
explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele două amazoane fac o bruscă și nu tocmai justificată pasiune pentru profesorul de literatură
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă o captivantă restructurare, o jucăușă schematizare aidoma desenelor animate. Cei doi protagoniști se mișcă în cadrul unei noi verosimilități, prezentînd coerența cinetică și rigidă a unor fantoșe: "De mai multă vreme, Mircea Ivănescu caută pe cineva care să scrie în locul lui. După oarece tatonări, nu prea reușite, el l-a găsit, în fine, pe Iustin Panța. Și l-a găsit cu atît mai ușor cu cît acesta
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
purtat pe ultima copertă între Doris Mironescu și Bogdan Crețu. Dacă primul vorbește despre reducția oamenilor "la condiția de simple marionete ale imaginației", cel de-al doilea se revoltă contra unei asemenea înțelegeri, susținând că "acele personaje nu sunt simple fantoșe sau marionete manipulate, fie și discret, de un scriitor-păpușar, ci oameni de care aproape te lovești prin casă." Ăsta da măcel! Singurul, de altfel, căci toate celelalte ciocniri se aplanează, în carte, în termeni terapeutici. Salvarea lui Angelo vine, sub
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cum s-ar fi rostit Kierkegaard, nu o contestare a lui Dumnezeu, ci o față a imperfecțiunii creaturii sale. Scoasă din priza transcendentului, făptura umană face drumul înapoi al evoluției sale, spre regnul animal. Individul dezumanizat, redus la funcția de fantoșă hilară, nu e decît produsul unei atrofieri a organismului spiritual. Imaginea sa nu e o "găselniță" beletristă, ci o răsfrîngere a unei teribile stări reale. Ca urmare mesajul nou-vechi al autorului Rinocerilor e cel al unei etici întemeiate pe reîntoarcerea
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
pe care vechea Chantal nu le avea, sau chiar le respingea. Scrisorile nu ii reamintesc cum era, ci îi prescriu cum să fie, uneori aproape împotriva voinței ei. Chantal devine captivă unei identități fictive, compusă din fanteziile erotice ale unei fantoșe. Scrisorile sînt cele care îi dictează inclusiv identificarea cu ipostază nelegitima, ele o constrîng să accepte că e vinovată. Identificîndu-se cu femeia-fantasmă din scrisori, Chantal transforma temerile iubitului ei în realitate: ea chiar devine o străină, pentru că se supune proiectului-dorintă
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
cazurile citate de el sunt falimentare sub raportul adâncimii psihologice. Au Brătescu-Voinești sau Gârleanu (aș adăuga-o, dacă tot am ajuns la ligile inferioare, pe Elena Farago) simț al observației ? Dau animalele lor senzația de viață sau sunt niște simple fantoșe? Contează ca ființe sau doar ca mandatari ai unor narațiuni melodramatice? Răspunsul e evident. Acest control superlativ al reacțiilor (fie că e vorba de reacții proprii, fie că e vorba de reacțiile celorlalți) e ceea ce îl face pe scepticul Ionuț
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
ale unor videoclipuri. (De altfel, Bogdan Dumitrescu nu se arată interesat, în materie de stil, decât de limpezime.) Pitorescul, datat în raport cu exigențele acestei cărți, lipsește cu desăvârșire. Peisaj nu există, specific local, nici atât. Dacă n-ar fi fost cele două-trei fantoșe cu buletin din Go Weast nici despre onomastică nu s-ar fi putut vorbi în SMS. Situațiile sunt atât de marcat contemporane, încât par importate din viitor. Omogenitatea universului rezultă din pluralism. Majoritatea personajelor lucrează în companii multinaționale. În consecință
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
postura de profitoare. Perversa strategie a Securității ca și detestabila, condamnabila ei longevitate, chiar și după prăbușirea regimului comunist în România, sunt dezvăluite de laureata Premiului Nobel pentru Literatură într-un volum apărut recent la Editura Wallenstein, intitulat Christina și fantoșa ei sau Ceea ce nu stă scris în actele Securității. Amara confirmare a veridicității opiniei potrivit căreia Securitatea trăiește pe mai departe (cum se intitula și un eseu al Hertei Müller publicat în „Die Zeit") o dă în presa scrisă din
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
prinț călare pe un cal alb, zîmbind, răsucindu-si mustață și între timp sucind totodată mințile femeilor. Clișee, evident. O mare prietenie, mai ales una între bărbați, așa cum istoria literaturii ne-a învățat să așteptăm, cere mai mult decît două fantoșe care să trăiască fiecare prin ceea ce nu are el însuși, dar îi prisosește celuilalt. Și există, categoric, o lină curgere a românului, care nu poate fi atribuită decît, mă tem, unei cumințenii a ideilor și a temei. Eroii lui Troyat
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
mentale ale burgheziei mici, înguste și filistine. Pelicula culturală a unei societăți - sera plantelor înălțîndu-se pe solul hrănit pecuniar de propaganda politică - este un bal mascat în care figuranții își dau aere de creatori, cînd de fapt toți sunt simple fantoșe, biete măști fluturînd în bătaia concursului de împrejurări. Societatea? Un mare animal care își convertește impulsurile sociale în expresii literare - așa arată organismul comunitar în concepția lui Bourdieu. Dar să nu-l înnegrim pe Bourdieu mai mult decît merită: sociologul
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]