204 matches
-
Ia te uită! mai zise omul de lângă el. Într-adevăr, la stânga era mare agitație. Ceata de diavoli Înconjurase fantoșa, Împungându-l cu furcile și sfâșiind În mai multe locuri suprafața de pânză. Din răni ieșea un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut mai bine să se grăbească, Întrucât hemoragia de rumeguș epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cine știe dacă nu cumva saltimbancii nu Își găsiseră inspirația, pentru reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase să Îl gâdile obscen În părțile de jos, În timp ce Lăcomia se prefăcea să se Îndoapă fără măsură În fața ei. Dante privi În jur, parcurgând cu privirea fețele din acea mulțime urlătoare. Ce deosebire exista Între chipurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîndva un avion și se Încăpățînează să creadă că o să-l mai vadă o dată, așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate că viața se hotărîse să-mi acorde un an sabatic În privința suferințelor mele de vodevil, ca să Încep a mă maturiza. M-am surprins singur că abia mă mai gîndeam la Clara Barceló, sau la Julián Carax, sau la acea fantoșă fără chip care mirosea a hîrtie arsă și se declara personaj scăpat din paginile unei cărți. Prin noiembrie Împlinisem o lună de sobrietate, fără să mă apropii nici măcar o dată de Plaza Real ca să cerșesc un crîmpei din Clara la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de dânsul: astfel, el optează pentru o a treia viață, care ar putea la fel de bine să fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
simplu și mai clar posibil, cu urmări dintre cele mai țăioase Și nuvela „Intâmplarea”funcționează dupămecanismul Efectului oedipian. Glogovan, traversând noaptea pădurea Colibașului, bântuită de hoți, este străfulgerat de bănuiala îngrozitoare că, dacă ar fi atacați de tâlhari, soția lui, Fantoșa, ar putea să cedeze agresorilor cu mare ușurință. Deși consoarta încearcă să facă față unei situații dintre cele mai penibile, răspunsurile ei nu numai că-l neliniștesc pe anxiosul Glogovan, ci, dimpotrivă, duc la exacerbarea imaginației lui exaltate. Fantoșa nu
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
lui, Fantoșa, ar putea să cedeze agresorilor cu mare ușurință. Deși consoarta încearcă să facă față unei situații dintre cele mai penibile, răspunsurile ei nu numai că-l neliniștesc pe anxiosul Glogovan, ci, dimpotrivă, duc la exacerbarea imaginației lui exaltate. Fantoșa nu are cum să-și dovedească fidelitatea conjugală, doar nu se petrecuse nimic compromitător pentru onoarea ei, ci numai buna credință. Ea nu se poate dezvinovăți prin dovezi pentru că nu făcuse nimic nepotrivit. Pradă unei sfâșietoare gelozii, Glogovan murmură: „Ah
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
de bănuiala că ceea ce el intuise, temerea care-l rodea în suflet mai demult cu privire la fidelitatea sotiei nu este total lipsită de temei. Mai mult, iși închipuie că nu este deloc exclus ca o întâlnire cu hoții să aibă pentru Fantoșa un cert farmec romanțios. Astfel începe al doilea moment epic distinct, și anume cel în care „gândul, gândul”, dă roade imaginația produce evenimentul;intâlnirea cu hoții, dură, traumatică, edificatoare. Teama de hoți se concretizează în figuri umane care-l privesc
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
prin tufișuri, figuri înfricoșătoare, amenințătoare. Sunt ființe vii, ori numai rodul imaginației surescitate a lui Glogovan? Greu de spus. Orice om rezonabil ar fi evitat să-și expună soția unei astfel de expediții în miez de noapte. Iată și exclamația Fantoșei: „Cum? Știi că sunt tklhari în pădure și pleci noaptea în oraș?” Adevărul este că eroul nostru pornește la drum știind perfect de bine că o întklnire cu hoții nu este imposibilă. Dar Glogovan este în căutarea unei situații fără
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
că o întklnire cu hoții nu este imposibilă. Dar Glogovan este în căutarea unei situații fără echivoc,limită, în care apele să se despartă clar și precis și în care să obțină un răspuns la întrebările lui chinuitoare asupra fidelității Fantoșei. Dacă la dus, Glogovan a avut noroc, la întoarcerea la conac era fatal ca aventura să dea în tragic. Nu exagerăm opinând că, prin construcție, dramatism și încărcătură ideatică, această nuvelă, publicată în 1922, ar putea figura la loc de
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
ordonanțele lor. Nu cumva și nevasta lui Naicu era la fel? Motiv pentru care și farsa este un hibrid între păcăleală și capcană (întinsă de un soț gelos) În final, Aurelia, soție onestă și iubitoare, cade victimă asemenea Frosicăi și Fantoșei, imaginației celuilalt, confirmând, fără să vrea, suspiciunile care planau asupra ei. Încă o dată, imaginarul este un veritabil detonator al realității, cu puteri distructive. Fără farsa căpitanului, n-ar fi existat deznodământul cunoscut.. Constanța cu care Gib. I.Mihăescu folosește întâmplarea
EFECTUL OEDIPIAN LA GIB.MIHĂESCU, ESEU DE PROF.FLOREA NEAGOE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348134_a_349463]
-
solidare, luptător pentru salvgardarea viitorului comunității sale naționale (dar nu numai), într-o lucrare ce va putea fi împlinită doar prin Liantul Firii Dumnezeului Unic Curcubeu, Tatăl Creator al întregii specii umane! Dumnezeu sau D.U.C. nu e o fantoșă inventată de om; El e Genitorul Unic, creator mai întâi al Sinelui și, de Acolo, izvoditor al Totului! E simbolul ubicuu al Începuturilor Vieții Universului prin „OUL PRIM” al conștientizării gândului de sine! După judecata noastră Dumnezeu confirmă întâia Lege
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
fiu măcar scenograful primul poet a fost inventatorul roții pentru că suntem constrânși de cele mai multe ori să fim ce nu vrem nu voi remodela basorelieful zilelor ca un faraon gelos pe trecut le voi pune în spirală pe brațele tale ignorând fantoșe tu să dansezi precum surzii după vibrații pe o podea de lemn acordată în cer visele mele sunt doar boxe întoarse spre pământ simți? marele sufleur ne încurcă replicile spectatorii nu vor simți grotesca durere a celui operat de viață
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
și-a propus să meargă până la capăt în boală că și în sănătate, așa cum precizează autoarea. Încă din momentul în care pășește pe sub portalul fostei abații de călugărițe, Mărțina, intră în alt timp, în care totul pare ireal de adevărat, fantoșele prind viață și chiar îi vorbesc, îi transmit ceva, poate și atmosfera încărcată de spiritualitate și vesminte vechi, de platoșe cu zale și coifuri grele îi sugerează scene întâmplate într-un alt timp, poate într-o altă viață. “Că îndrăgostită
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
mulțimea și să o deturneze de la scopul ei pur. După ce au căzut de câteva ori în capcană, protestatarii de acum douăzeci și ceva de ani au început să se maturizeze și să procedeze discret și fără violență la evacuarea respectivelor fantoșe din mijlocul lor. Așa ar trebui procedat și cu acest domn despre care nu știu precis dacă are misiune să provoace sau dacă e atât de înverșunat pentru că a simțit, odată cu șefii domniei sale, cum i-a fugit puțin pământul de sub
Beciul gândirii () [Corola-blog/BlogPost/337978_a_339307]
-
o viziune gravă asupra vieții și cu o abordare serioasă și responsabilă a problemelor ei. Acesta este sufletul propus de Eminescu, geniul nostru bun, geniul nostru tutelar. Fără el suntem pierduți, fără el ne prăbușim în lumea lui Caragiale, a fantoșelor de oameni care iau totul în derizoriu (<>) și pe ce pun mâna transformă totul în caricatură... În final am înfățișat conjuctura tragică în care are loc această aniversare în lumina crepusculară a sfârșitului de război: o țară învinsă, cu trupul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
Au tăria să râdă de pro- pria lor durere. Când vreunul din ei spune un adevăr dezolant, are grijă să debiteze imediat o glumă, oricât ar fi ea de stupidă, ca și cum i-ar fi frică să nu trezească în ceilalți fantoșele seriozității - a acelei seriozități pe care Bogdan Amaru a considerat-o întotdeauna ca pe o resursă inepuizabilă a banalității. Unele replici sunt destul de „trăznite”. Altele copilăroase. Multe, însă, dovedesc o cunoaștere adâncă a omului și au un pitoresc inedit. O
ANIVERSARE -BOGDAN AMARU, ARTICOL DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345820_a_347149]
-
revin”. [6] Da, asta se dorea să fim: un eșalon complex, care primește de la partid sarcini, cu îndeplinirea controlată prin eșalonul specializat al criticii. Sarcina principală era creionarea omului acestuia nou. Care, pe măsură ce se străduia mai mult, devenea absolut o fantoșă, descrisă cu atribute livrești, șablonarde și nefirești în stilul unui reportaj triumfalist cu eroi ai muncii socialiste și continuând genul de literatură inflamatorie scrisă de corespondenți de front despre eroii din războaie, supraoameni care dau exemplu de forță și simțire
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
dar și al vinificării Cele ce-am văzut acolo (și vinu' !), n-o să dăm uitării ! Și "Casa (lui) Memorială", în care-o vreme a trăit În care-a scris atâtea pagini, din care și noi am citit : " Dona Alba" și "Fantoșa", " Femeia de ciocolată" "La Grandiflora" și "Rusoaica", " O studenție-ntârziată..." Romanul "Brațul Andromedei", " Vedenia", ce m-au marcat "Pavilionul (cel) cu umbre" și multe ce l-au consacrat ! Apoi la "Bibliotecă" : gustări, cafea, acomodare C.V.-uri, relaționări și cartea cu a
LA COMEMORAREA LUI GIB MIHĂESCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373296_a_374625]
-
în Dumnezeu! Asta e chiar hieroglifă a hieroglifei, singurătate a singurătății...”; “...or eu, recunosc, mi-am blindat cu funinginea necredinței toate intrările. Ce vrei? Cu toată voința mea încordată ca un arc, nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia existențialistă (“greața”, Camus) nu-i furnizează eului nici o soluție în efortul său nemilos de a depăși criza: neantul, prin el însuși
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
pe Boușcă, într-un îndepărtat an din cei rușinoși, oprind lumea ce ieșea din cinematograful Victoria și adresîndu-i-se mesianic: Treziți-vă! Era, probabil, o reacție fulgerătoare la vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]