1,257 matches
-
cu criteriile propuse de Charlesworth. Zic doar aparent, întrucât soluția ei nu trece de stadiul supoziției. Până la Maria Magdalena s-au propus nenumărate alte soluții, la fel de „veridice”, nici una însă validată integral: Ioan Botezătorul, un ucenic al lui Ioan Botezătorul, un fariseu, Lazăr, chiar Pilat din Pont, Andrei etc. Cititorul va găsi de unul singur contraargumente sănătoase la toate explicațiile lui De Boer. Cele mai fragile sunt punctele 2, 4 și 7, dar nici celelalte nu se țin foarte bine în chingile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44) spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit în contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe Isus: oare se cuvine a-i vindeca pe suferinzi de sabat? Răspuns: dacă oaia cade în groapă, o lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lași să piară de dragul sabatului sau o scoți de dragul vieții? Urmează, ca „exemplificare” tranșantă, vindecarea ologului, apoi alte vindecări spectaculoase, care culminează cu aceea a unui demonizat deopotrivă orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
orb și mut. Reacția mulțimilor: Acesta este fiul lui David, Mesia! Reacția fariseilor: Acesta îi alungă pe demoni cu ajutorul căpeteniei demonilor! Aici se inserează logion-ul despre păcatul împotriva Duhului. Isus le arată încă o dată contradicția, falsul în care se complac fariseii. El denunță argumentația lor ca pe un contrasens: dacă Satana îl alungă pe Satana, înseamnă că împărăția lui s-a dus pe copcă, înseamnă că Beelzebul se autosubminează, se autodistruge, își dă singur foc la valiză, lucru care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucru care ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să facem rău (kakopoiesai), să salvăm un suflet ori să-l ucidem?” Apoi, „privindu-i roată împrejur, sau unul câte unul (periblepsamenos) cu mânie și întristându-se din pricina învârtoșirii (porosis) inimii lor, îi spune omului: Întinde mâna!” Apoi săvârșește vindecarea. Fariseii și irodienii se coalizează pentru a-L prinde și omorî. Isus pleacă, urmat de o mulțime provenită din toate provinciile: Galileea, Iudeea, Idumeea, Tyr, Sidon etc. Ne aflăm chiar la începutul misiunii sale publice. Îi desemnează pe cei doisprezece apostoli
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sale publice. Îi desemnează pe cei doisprezece apostoli și-i învestește cu puteri speciale: să vindece, să alunge demonii, să predice. La Marcu, opoziția atinge apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce fariseii îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apogeul. Până și duhurile necurate îl recunosc pe Isus drept Fiu al lui Dumnezeu, în vreme ce fariseii îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adică imposibilitate de a mai reveni asupra deciziei tale, de a te mai reconecta la sursa vieții. Se rupe circuitul economiei mântuirii: păcat-convertire-iertare-înviere. Păcatul face pereche doar cu damnarea, ambele fiind înscrise în veșnicia morții. Luca „Feriți-vă de aluatul fariseilor care este fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare în capitolul 11, foarte departe. Luca trimite însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui Dumnezeu” (Is. 63,12). Semnificația logion-ului: lectură intertextuală La un prim nivel de lectură, conflictul Isus-farisei trimite la conflictul Moise-Faraon, dar sensul teologic diferă 61. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (în speță Faraon) rămân încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le împietrește deliberat inimile; în cazul fariseilor, ei înșiși se fac vinovați de împietrire. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
61. Într-adevăr, atât Isus, cât și Moise fac minuni. Fariseii și egiptenii (în speță Faraon) rămân încremeniți pe pozițiile lor. Refuzul, obstinația, încăpățânarea desfid evidența miracolului. În cazul egiptenilor, Dumnezeu este cel care le împietrește deliberat inimile; în cazul fariseilor, ei înșiși se fac vinovați de împietrire. Pe de altă parte, în episodul vetero-testamentar, minunile sunt săvârșite prin „degetul lui Dumnezeu”; în episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă în „calitatea” (în sensul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suflete chinuite, arătând instaurarea efectivă a Împărăției lui Dumnezeu. Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea între împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și împietrirea inimii poporului lui Israel în timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „și Domnul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a intrat și seminția lui o va moșteni” (Num. 14,22 sq., LXX). Întrebarea esențială pe care o pune poporul lui Israel: „Oare Domnul este între noi sau nu?” (Ex. 17,7) se repetă în cazul minunilor săvârșite de Isus. Fariseii îl încearcă pe Isus (peirazontes auton: Mc. 8,11) cerându-i semne/minuni 62. Generația/he genea cere un semn (Mc. 8,12): „generația/neamul” are sens peiorativ și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se îndoiau de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
refuza propria mântuire, așadar a te exclude singur de la viața veșnică. În acest sens, păcatul împotriva Sfântului Duh e de neiertat, întrucât el blochează dintru început comunicarea cu Dumnezeu, tăind orice speranță și anulând orice dialog dintre creator și creatură. Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul, adevăratele progenituri ale lui Beelzebul. Cea mai potrivită replică pare aceea dată de orbul din naștere vindecat, în Ioan 9
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hulește duhul nu hulește în mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic în context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștinii desăvârșiți. Așadar, înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă pe distincția, importantă în ochii săi, dintre „păcat” și „blasfemie”. „Păcătosul încalcă Legea; blasfematorul își întoarce necredința (asebeia) împotriva divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar saliva Lui era dumnezeiască, pentru că prin ea îi făcea pe orbi să vadă”. Există două categorii de eretici: unii, increduli, neagă divinitatea lui Isus și-L reduc la umanitate. Alții, dimpotrivă, Îl amputează de partea umană, neadmițând decât divinitatea. Fariseii sunt protoeretici reprezentativi pentru prima categorie, ei Îl reduc pe Isus la uman, iar când trebuie să acorde un verdict asupra lucrărilor Lui dumnezeiești, le pun pe seama lui Beelzebul. Prin urmare, Îl coboară până la diavol, negând lucrările Duhului. „E ca și cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ca și cum șfariseiiț ar îndrăzni să spună, văzând ordinea lumii și providența care orânduiește șlumeaț, că însăși Creația este lucrarea lui Beelzebul, că soarele răsare ascultând de diavol și că datorită acestuia stelele se rotesc pe cer.” Atanasie îi pune pe farisei în directa descendență a evreilor „din pustie”: idolatri care-și reneagă Dumnezeul, închinându-se unui vițel de aur. Pe parcursul expunerii, fidel schemei sale trinitare, alexandrinul „trage spuza” pe turta Fiului. Acesta, rostind logion-ul, ar avea în vedere două forme de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrările Tatălui meu, să nu credeți în Mine; dar dacă le fac, chiar de nu credeți în Mine, credeți în lucrări, pentru ca să știți și să cunoașteți (gnote kai ginoskete) că Tatăl șesteț în Mine și Eu șsuntț în Tatăl”64. Fariseii îi depășesc în incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, în cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) în săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tatăl șesteț în Mine și Eu șsuntț în Tatăl”64. Fariseii îi depășesc în incredulitate și obrăznicie pe descântătorii lui Faraon, pentru că aceștia recunosc, în cele din urmă, „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15) în săvârșirea minunilor (cele zece plăgi). Fariseii însă, căpoși, nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu cedează defel. Păgânii/egiptenii se dovedesc așadar superiori, întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întrucât sunt mai deschiși către Duh decât evreii. Ei se consideră învinși de minunile săvârșite de Dumnezeu prin intermediul lui Moise și al lui Aron. Atanasie propune următoarea genealogie: evreii din pustie; fariseii din vremea lui Isus; arienii. Arienii, ca și fariseii, neagă dumnezeirea lui Isus, reducându-L pe acesta la simplă creatură, inferioară Tatălui. Atanasie reia versetul și propune o interpretare diferită în Contra Arium I,50. Aici, pneuma nu denumește a treia persoană a Treimii, Duhul Sfânt, ci Duhul care lucrează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]