171 matches
-
I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade prompt în groapa comună a dezechilibrelor, îndoielilor, incertitudinilor și disperărilor, pradă "angoasei". II. Reacția compensatorie pe fundalul nici unui adevăr moral (decît calculul oportunist) și pe axul nici unei certitudini (și îndoiala "o pune la îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
semnat o singură dată cu numele întreg (poemul Versuri. Amicului C.D.), în „Revista contimporană” (1874). În rest, cu inițiale, cu numele mic (Luca, Ion, I. Luca), în forme abreviate și răsucite (Car, Rac, NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte”, 1972), însă de o totală insignifianță. În publicistică, incisivitatea lui C. are răbufniri de pamflet. Compasiunea față de dezmoșteniții soartei se întovărășește cu ostilitatea față de spoliatori, demagogi și alți farsori care se pitesc îndărătul unor caraghioase „măști de carnaval”. Denunțând, cu un limbaj de stângă vehementă, „putrigaiul” atotstăpânitor, utopistul visează la „o perfecțiune a arhitecturii sociale”. În „panopticul” de politică externă, C. încondeiază în fraze acidulate hitlerismul tentacular și pe
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Spicuiri, București, 1958, 116-123; Eftimiu, Portrete, 9-10, 94, 410-420; K.H. Zambaccian, Pagini despre artă, îngr. și pref. Marin Mihalache, București, 1965, 284-295; Cioculescu, Itinerar, I, 179-181; Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, I, Pitești, 1980, 35-43; Ioan Stanomir, Alexandru Bogdan-Pitești - farsor și mecena, LCF, 1999, 32; Petre Oprea, Colecționarul mecena Al. Bogdan-Pitești, București, 1999; Faifer, Pluta, 42-48. F.F.
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează pe oricine nimerește în „țara tuturor anomaliilor”. Convingerile din adolescență își păstrează intactă seducția, C., căruia i se pare
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
poate tăgădui că nemulțumirea generală e mai mare decât oricând, că nu e om - nu cu vro minte deosebită sau pretențios, ci oricum l-ar fi lăsat Dumnezeu - care să nu simță că Parlamentul e în mare parte compus din farsori și că administrația maltratează lumea și o despoaie. Daca până și tatarii au început a părăsi Dobrogea, oameni fără nici un fel de necesități și mulțumiți cu orice soi de guvern din lume, necum să n-o simtă altcineva. Dar, așa cum
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înaintea executorului! Nu știu ce va decide ancheta, un lucru însă e sigur: nu există alt mijloc de îndreptare decât scăderea dărilor și o purificare fundamentală a personalului adminstrativ. Dar e sigur de mai înainte că acest mijloc n-o să se aplice. Farsorii se vor tăvăli înainte până când s-o putea. "Ungaria e o țară bogată, binecuvântată și popoarele ei sunt dintre cele mai fericite ale pămîntului" - așa stă scris în fiece carte de școală, în care învață a citi copilul țăranului, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
complet tulburat, Întrebă, făcând ochii mari: - După ce ai povestit asemenea bazaconii, cum te-ai fi descurcat dacă ar fi citit cartea? Părea că nu are nici o problemă cu păcălirea oamenilor, neinteresându-l decât stânjeneala pe care ar fi resimțit-o farsorul la descoperirea Înșelătoriei sale. Estetul nu se lăsă cu una cu două: - Ei bine, În acest caz, i-aș fi zis pur și simplu că am confundat-o cu alta, de pildă, spuse el, izbucnind În râs. Nimic nu te
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
îngrijit și a prefațat numeroase ediții din operele unor scriitori români. SCRIERI: Ideea de patrie în literatura română, București, 1976; „Contemporanul” (1881-1891). O revistă așa cum a fost, București, 1983; Idei și forme literare (până la Titu Maiorescu), București, 1985. Antologii: Mare farsor, mari gogomani. Literatură antimonarhică, pref. edit., București, 1962; Modele de analize literare și stilistice, pref. edit., București, 1971; Auri sacra fames. Antologie de literatură română antimonarhică, pref. edit., București, 1972. Ediții: Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului. Moș Anghel, pref. edit., București
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
o atitudine conservatoare. În literatură, în românește, R.-R., care în tinerețe nu își poate stăpâni pornirile vindicative, se afirmă cu satira Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav (1877). Victima este V.A. Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după idealuri zadarnic au umblat”. Sortit să alerge după năluciri, dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
o mie de volume rare, trimise cu vaporul În lăzi pe care tatăl său le-a suit În mansardă, Înainte de Întoarcere. Dar biblioteca lui Zerlendi e Înghețată la 1910 (la 1907, de fapt). Dacă observă, din pricina cantității, și câțiva „scriitori farsori” (Jaccolliot, pe care Îl citise), În schimb revine repede pentru a numi câteva volume care, pentru orice indianist, sunt nume sacre: „colecții Întregi din Journal Asiatique”, revistă fondată În 1822 de Société Asiatique din Paris, din ale cărei prime serii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Cluj (1933-1936) și al Teatrului Național din Cluj (1936-1940), conduce Cercul dramatic al Universității clujene mutate la Sibiu (1940-1945) și face parte din comitetul de redacție al revistei „Luceafărul” (1941-1945). Debutează în 1924 cu un text polemic, Istoria măgarului farsor și a cioarei invidioase, replică la acuzațiile de plagiat aduse lucrării sale Tratat elementar de anatomie descriptivă și topografică. Semnează cu pseudonimul Sylvius Rolando prima sa carte, culegerea de nuvele Generalul Frangulea (1925), și romanul Ne leagă pământul (1926; Premiul
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
de cortegii funebre, dar te-ai jenat ca să mi-o spui. - Același lucru făceam și când Viky era sănătoasă. - Atunci gândul tău era inofensiv, pe când acum apare oribil. - Am trăit cu aceeași intensitate și atunci și acum. N-am fost farsor niciodată. - E ușor de imaginat dezastre pe socoteala altora! - La fel imaginez și pe seama mea. - Totuși, Viky este aproape să moară și tu ești sănătos tun. - Tot sufletul meu este bolnav. Mă vezi în fiecare clipă chinuin-du-mă. - Când te gândești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei,nesiguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 1Soția lui Ludovic al XIII-lea, rgele Franței, regentă în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea (1601-1666). 2Om politic englez, favorit al regelui Iacob I (1592-1628). Pânda de a acapara o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suficient de gras, “Șeful Șantierului” purta ochelari de vedere fumurii lucru ce-l avantaja: niciodată nu-i puteai ghici expresia ochilor săi. După primele schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone deduse, În persoana viitorului său Șef, un mare diplomat, cartofor, farsor de o inteligență demnă de luat În seamă, iar pe deasupra, afemeiat până În “Vârful urechilor” cum avea să afle mai târziu.Pe scurt, trecuse de curând granița celor șaizeci de ani. Extrem de curtenitor față de proaspătul colaborator, Șeful de Șantier Îl prezentă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în activitate. După ce și‐ a văzut cartea, doar la câteva zile a decedat. Dacă ar fi citit că, ind irect, Ziarul de Iași l‐a calificat „impostor”, iar un promovat în 2007 l a titlul de scriitor i‐ a zis „farsor”, murea nejustificat de inimă rea . Indignat. La 79 de ani, un scriitor din Iași, dl Prelipceanu, care în anul 2000 a finalizat primul său roman „Scylla - puterea destinului”, premiat în anul 2001 de Uniunea Sc riitorilor pentru debut în proză
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
Enache scrie versuri și își pune în pagină, cu talent și răbdare, volumul cu memorialistica vieții sale, sperând să acceadă nu numai la titlul de scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, dar și la cel de „impostor”, ori mai blând, de „farsor”, dacă va reuși să‐l obțină. Recent (2‐4 aprilie 2009), în Aula Universității „Petre Andrei” din Iași, la Congresul Internațional de istorie a presei (180 de ani de presă românească), prof. univ. I . Hangiu, care la aproape 90 de
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
sau momentan...”<footnote Popa, Marian, Comicologia, București, Editura Minerva, 1975, p. 368. footnote>. S-a ajuns la o clasificare a personajului comic. În comedia Antichității și Evului Mediu există o varietate a tipurilor de măști. Primul ar fi mimul (actor, farsor) din care se evidențiază „stupidus”; în Evul Mediu joculator (jongleur) cu sinonimele „morio”, „praestigiator”, „scurra”, „jocista”, „pantomimus”. Alte personaje comice „profesionalizate” sunt nebunii (Clown, Bouffon, Tölpel) care „având la origine pe saltimbanci și cantastorii, apar în teatrul popular apoi în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fi pentru sufletul meu, dacă ar trebui să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că acest Baloleanu e un mare farsor. Își aducea aminte cu câtă emfază predica odinioară, la Enache, împărțirea moșiilor la țărani. Și acuma cum caută sa justifice mai dinainte uciderea acelor țărani, dacă nu se vor mulțumi cu reformele în care nici pomeneală nu mai este de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Gabriel, dar lumea spune că se întoarce definitiv, că are de gând să se retragă aici. Ce fel de om e? Zgomotul televizorului din camera alăturată le acoperea aproape complet glasurile. — Rozanov? Un șarlatan. Știi ce-i un șarlatan, un farsor, un scamator, un impostor, un terchea-berchea care pretinde că-i în stare... — Oh, nu țipa așa! strigă la rândul ei Gabriel și se repezi alături ca să închidă televizorul. Preotul își luă rămas-bun. Mai târziu, în aceeași seară, Gabriel și Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Căci în patul meu, adâncindu-se în cearșaful de pe saltea, era o oaie! Dormea pe-o parte, mare, lânoasă și umflată, cu co pitele des picate întinse rigid spre marginea patului. Visam? O luasem razna? Nimerisem pe mâna vre unor farsori suprarealiști? Îmi puseseră ceva în pudding? Mi-am amintit palatul decrepit din Toam na patriarhului, prin care umblau găini și unde vacile ajun geau în balconul patriei. „What now?“ mi-am șoptit. Trebuia s-o gonesc, s-o dau afară
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum are-n minte; rămâne orb și surd chiar și atunci când e clar că are de-a face cu o lecție densă, autentică, sau una bine regizată și... nimic altceva. Rămâne complet nepăsător și incapabil să facă diferența între un farsor și-un sforar sau un om muncitor, conștiincios și talentat. Dacă vrea cine trebuie și dă dispoziție, negru-i alb și albu-i pământiu! Nedreptate, părtinire, ilegalitate sunt, pur și simplu, niște noțiuni inexistente, niște simple cuvinte. ... ... ...tic-tac, ...tic-... “...Deci, domnule
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la trenul de prânz. El sărută apoi o frunte ușor umedă. Zâmbetul ei îl însoțește până la ușă. A doua zi, 17 aprilie, la orele opt, portarul îl oprește pe doctorul care tocmai trecea și îi spune, vădit acuzator, că niște farsori ar fi adus trei șobolani morți în mijlocul culoarului. Trebuie să fi fost prinși cu niște curse zdravene, fiindcă erau plini de sânge. Portarul rămăsese câtva timp în pragul ușii, ținând șobolanii de labe și așteptând ca vinovații să binevoiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]