164 matches
-
ceva din personalitatea - greu reductibilă la o unică formulă - a criticului. Și monografistul său, Serafim Duicu, după o minuțioasă analiză didactică și didacticistă a operei, ezită să ne dea necesarul portret final. Se lansează, în schimb, într-o serie de fastidioase justificări și explicații: "...investigația noastră este prima și ea trebuie să ducă, în primul rând, la cunoașterea cât de cât adecvată a criticului prin înconjurarea descriptiv analitică a operei lui." Nu lipsesc lamentările deghizate: "Lipsiți deocamdată și de ediția completă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la care se gândea. Pentru a sugera organicitatea operei eminesciene, criticul ar fi inclus postumele în "procesivitatea firească a operei întregi", care ar fi înlesnit viziunea de ansamblu, integratoare, semnificativă. Scriind despre Ion Creangă (Clasicii noștriă, Vladimir Streinu evită sistematic fastidioasele informații biografice asupra cărora au insistat de-a lungul anilor, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, mai toți cercetătorii. Spiritul "românesc cel mai nealterat de atingerile lui cu cultura" a avut mult timp parte mai ales de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pieptul unui bolnav, / Acei cari suferă în clipa asta sub abajurul lacrimei, / Acei cari au chemat fără răspuns lebedele din havuzul speranței, / Acei pe cari nu-i așteaptă nimeni când s-au sfârșit orele de muncă...” (Incantații. V). Ar fi fastidios să înmulțim exemplele (am putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge în ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei întoarceri temporare în România, și totodată fin examinator al mecanismelor psihologice complexe, protagonistul romanului împărtășește dubla vocație a autorului pentru real și pentru introspecție. Luată în totalitate, opera lui D. se impune mai ales printr-o pătrunzătoare, chiar dacă uneori fastidioasă, capacitate analitică. SCRIERI: Povestiri din provincie, București, 1967; Catedrala, București, 1969; Anchetatorul apatic, București, 1971; Deruta, București, 1973; Al doilea pasaj, București, 1975; Cora, București, 1977; Măștile, București, 1979; Războiul amintirilor, București, 1981; Hărțuiala, București, 1984; Oglinda salvată, București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
înrudite. Steinhardt nu spune, de pildă, că nu e bine să fim invidioși, ar fi fost prea simplu, ci spune nu e bine să fim "niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet." (p. 88) Enumerările acestea nu sînt fastidioase, ci cu predilecție expresive, ca niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
n-am putut să scriu în România, începeam să scriu acum. De exemplu despre Ceaușescu nu puteam spune în România nimic direct. Vorbeam în forme voalate. Acum pot scrie nevoalat. După care mi s-a părut că și asta este fastidios. Totul se complica, la fel ca în oglinzile paralele unde imaginea se reflectă la infinit. De aceea am început să restructurez complet jurnalul. Încerc să transform totul în niște memorii. Iată la ce lucrez eu acuma. Poezie scrie aproape toată lumea
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu încarcă textul cu semnificații și interpretări fastidioase. În reportaj, ca și în roman, Simenon e direct, simplu, transparent, aproape lipsit de stil. El se mulțumește să privească și să rămână lucid, eliminând orice imixtiune a imaginației și orice înclinație spre literaturizare. Întâmplarea pură, fără a mai fi
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
mai "umile" (ca, între altele, acelea ale istoriei noastre cam precare, în contra căreia, altminteri, domnia sa are mai mult decât un dinte!); el însuși, după Pirgu, o "ruină", "ruină venerabilă", desigur, nu, însă, una bine conservată. Și oricât de anost și fastidios este să ții un inventar "la zi" al temelor (adesea recurente și, deci, vizibile cu ochiul liber) sau al motivelor cutărui autor, - ruinurilor lui Mateiu, eu, am să-l țin, pentru a fi crezut, într-astfel, pe cuvânt... E vorba
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită de fastidioase descripții și de îndelungi portrete în sepia e una mai degrabă specifică poeziei. Naturalețea rezolvărilor oricărei tensiuni interne, glumele niciodată prea îngroșate, coborârile succesive în subteranele textului, senzația de pamflet calin la adresa deprinderilor scriitoricești, toate acestea ambiguizează până la pragul permis
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
romanele autorului. Diferențele de viziune de la un roman la altul sunt puse foarte bine în evidență încă din capitolul teoretic, așa încât noutățile aduse de analiza "microscopică" a textelor nu mai aduce revelații majore, iar rezumatele cărților lui Chandler sunt cam fastidioase. Partea bună a analizei este aceea că Mircea Mihăieș reușește să demonstreze cu argumente ceea ce intuise toată lumea după lectura romanelor lui Chandler: că prozatorul își depășește condiția de autor de romane polițiste prin atitudine, nivel cultural, construcție, miza pusă pe
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
exercițiu abstract"), ele îngăduie un "du-te vino" necurmat între receptarea curentă a literaturii și doctrina literară. Cea dintîi o confirmă pe cea de-a doua și invers. Căci o teorie dezlipită de viul estetic riscă a deveni nu doar fastidioasă, stîngace în raport cu acest nucleu vital, indiferent de aparatul de ingeniozități de care dispune, ci și de a-l oculta, practic a-l înlătura din cîmpul percepției sale. Adică a se delegitima. Din care pricină e foarte importantă ideea pe care
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
ŕ la page, ca niște simptome superficiale ale unui moment pasager. Așijderea e refuzată exagerata atenție de care se bucură teoretizarea ce riscă a obtenebra viul, realul (inclusiv ale operei ce se sufocă în rețelele mereu sporite ale unor scheme fastidioase). Noțiunea de postmodernism îl ofuschează pe acest intelectual rasat care concepe unitatea cîmpului cultural de-atîtea ori excesiv parcelat, artificializat. "Mai întîi, aș vrea să știu dacă există postmodernism. Eu cred că nu există, este doar un cuvînt. Eu credeam că
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
postceaușiste al lui Dan C. Mihăilescu și veți găsi acolo, disimulată, o curată metafizică a morilor de vânt! De la această regulă facilă face în primul rând excepție Florin Manolescu. Nimic scandalos, așadar, în Cu ochii pe mine și totodată nimic fastidios. Om al micilor deprinderi, inclusiv formale, dacă ne gândim la obiceiul de a consemna, la finalul fiecărei zile, reperele istorice ale datei respective, Florin Manolescu nu se lasă, totuși, dominat de acestea. El e, de fapt, un paradoxal inventator de
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
pentru glose și adnotări simbolice: iernile scapă de inventarierea promisă printr-un subterfugiu inteligent; oricât de albe vor fi fiind ele, zăpezile nu pot avea nicicând memoria olfactivă a spumei de ras. Numai că nu aici, nu în exploatarea - cam fastidioasă și cam revolută - a senzorialului stă centrul de greutate al romanului. Așa cum văd eu lucrurile, reușita lui Petru Maier Bianu decurge - folosesc, cu bună știință, un stereotip medical - dintr-un tratament adecvat aplicat perioadei. De la oscilantul Petru Groza, trecând prin
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Muzica de tergal a Evului Mediu a avut întotdeauna o ținută austeră, refuzând cutele, faldurile, broderiile, într-un cuvânt, ornamentica de orice sorginte ar fi fost ea. Mai mult, se purta ca o robă ce visa fastuos, dar care trăia fastidios. 4. Muzica de gabardină a Renașterii, cu pronunțate nervuri oblice aplicate și pe față și pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă iai, foc simt că m-aprinde./ În brață-ți mă ții, fulgeră văzduhul,/ La sînu-ți mă strîngi, caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
părți. E nevoie nu doar de inteligență, tact, de ceea ce s-ar numi o vocație colocvială, ci și de o minimă consonanță. Ar fi dificil să interoghezi pe cineva în condițiile unui total dezacord, dar ar fi, în aceeași măsură, fastidios să nu existe nici o deosebire, fie și la nuanță, de opinie. Vorba lui Caragiale: "dacă toți am fi de acord, ce haz ar mai avea?". De asemenea e de dorit ca dexteritatea celui ce se ocupă de interviuri să deschidă
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
zână" (De mână). Cu aceeași dexteritate, poetul se manifestă în registrul argotic și în cel intelectualizat, în versuri polemice, dure, șfichiuitoare sau în poeme pline de gingășii masculine. Chiar scrisorile către Brumaru, diseminate în mod controlat în sumarul volumului, încep fastidios, pentru a căpăta apoi ceva din naturalețea discursivă și confesivă a magistrului. În ele, O. Nimigean abordează direct și discută pe larg nu numai propriile modalități de poetizare, ci și perspectivele poeziei înseși, într-o epocă de alexandrinism, subțiere morală
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
nfruntarea dintre Matei Damian și Tănase Scatiu, iar cel de-al doilea roman, încheiat în mod precipitat și sumbru, ni-l arată pe Scatiu sfîșiat de țărani. Deznodămîntul ambelor romane are, pentru o singură dată, nerv și concentrare, fără comentariile fastidioase ale autorului. Tănase Scatiu, caricatură antipatizată de însuși creatorul ei, rămîne pînă la urmă singura apariție vie din tot ciclul; vulgaritatea limbajului este la el funcțională, iar modul isteric în care se comportă cu ceilalți face din el o apariție
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
exact și pentru volumul Omul disponibil din 2009. Trecerea de la un spațiu ancestral, mistic, plin de rezonanțe religioase la tentativa de a realiza tabloul îngroșat al lumii contemporane duce la artificializarea limbajului, la golirea lui de "miezul ritualic", "până la prozaismul fastidios, iar melodicitatea lui aspră se pierde în enunțuri inexpresive". Mai mult decât atât, câteva versuri din actualul volum pe care le subliniasem ca exemplu de reușită poetică sunt reproduse identic în Istoria... lui Radu G. }eposu scrisă la sfârșitul anilor
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai acest aspect i-a reușit pe deplin pianistului Jerzy Sterczyński, un invitat al Institutului Polonez. Nu poți să nu observi, lumea solistului este dură, este captivantă
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
poftiți pe scenă colegi mai tineri proveniți din alte generații. Chiar de la începutul concertului, un numeros public a copleșit sala Ateneului. Dar nu a putut rămâne pe parcursul acestor colocvii jazzistice prelungite pe durata a aproape patru ore de muzică, de fastidioase discuții, evident mai potrivite într-o sală de club de specialitate. Desigur, ne-am fi dorit ca întregul concert-spectacol să fi beneficiat de o structurare mai coerentă, de o adevărată regie privind desfășurarea momentelor acestuia. Simpla lor alăturare, conversațiile, dialogurile
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
în plin”. E multă angoasă nejustificată, deci, în paginile acestea. Nu știu dacă, trăgând linie, există vreun personaj față de care Maria Banuș să nu emită obiecții. În general, în memorialistică, maliția aceasta e de bun-augur, căci salvează paginile de acalmie fastidioasă. În cazul de față, rezultatul nu e totuși spectaculos. Poeta nu-i destul de „rea” și tot ce rezultă e mai degrabă imaginea unui ursuzlâc de lungă durată. Lui Eugen Simion i-a plăcut cutare carte a ei (i-a spus
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
fost compus, dacă are sau nu implicații oculte, ce mijloace și trucuri a folosit poetul și ce dificultăți a învins sau doar a ocolit traducătorul pentru a stabili versiunea românească. Produsul final este mult mai mult decât rezultanta acestei studieri fastidioase. Aproape de fiecare dată, o licărire magică, un declic care deschide o perspectivă neașteptată, o nouă, mereu alta, probă de ingeniozitate, de virtuozitate, de intuiție incredibilă, dau copiei o valoare comparabilă (nu neapărat în dezavantajul ei) cu aceea a originalului. Tiparul
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
la șase dimineața, mă întorceam marți seara, a doua zi luam trenul la aceeași oră și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta repede în baie printre borcanele și cratițele cotoroanței, mă bărbieream într-o oglindă răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]