73,127 matches
-
mult convențională - cu împăratul are o funcție care generează, cu intenție, paradoxuri. Desigur, mai întîi, e vorba de o adecvare la scenariul de basm. Făt-Frumos nu s-ar putea însura cu altcineva decît Ileana Cosînzeana, iar aceasta trebuie să fie fată de împărat. Dar nu cred că e o întîmplare faptul că Portia poartă numele celei mai inteligente dintre eroinele lui Shakespeare. Aceea care studiază, inventează teste complicate în simplitatea lor, salvează viața unui om, onoarea altuia... Și cine știe cîte
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Nicolae Manolescu Un prieten îmi spunea, pe vremuri, că la anumite specializări medicale, prin tradiție, preponderent masculine, solicitările au scăzut considerabil, fetele fiind mai numeroase decît băieții în Facultatea de Medicină. Presupun că acum lucrurile nu mai stau așa. în ce privește însă specializările din domeniul literar, trebuie să remarc că unele sînt pe cale de dispariție. Există în principiu cel puțin două cauze principale
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
invulnerabil, singur și temut. Electrocavalerul. Fiecărui prieten care i-ar fi întins mâna, Dan ar fi trebuit sau să-i întindă dreapta înmănușată sau să-și scoată mănușa, prefăcându-l pe celălalt, în câteva clipe, într-o mumie calcinată. Fiecare fată care s-ar fi supus dorinței lui nemăsurate de a dărui plăcere și-ar fi dat sufletul în spasme interminabile, mime hidoase ale supremului orgasm prin care Dan visa să spargă pielița acestei lumi. Chiar și rămânând mereu la un
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nici democrația. Nu cred în rolul educativ al artei. O operă de artă poate fi rea, nocivă, malignă, ca tabloul negustorului lui Gogol. Visez să scriu o carte insuportabilă, care să presupună riscul nebuniei pentru cine o citește. Demult, o fată extraordinară de care eram îndrăgostit până la desființare îmi spunea, pentru că nu mai aveam țigări: "Să mă duc să fac un palier?" Asta însemna să ia la rând câteva camere de arabi, să facă tot tacâmul de perversiuni cu fiecare sau
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
a adorat-o pe Vina. O poveste despre sublimarea - după paradigma orfică, - a durerii în bucurie, prin muzică și iubire. Acum, în sfîrșit, mă simt și eu în stare să mă întorc în trecut; în trecutul Vinei. Povestea devenirii unei fete viciate: născută cu numele Nissa Shetty, a crescut într-o baracă din mijlocul unui cîmp de porumb din afara orașului Chester, Virginia, lîngă o șosea care șerpuia spre est, și ducea nicăieri. Porumb de o parte și de alta, și capre
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de un indian cu vorbă dulce, un avocat - cum de ajunsese acesta pînă acolo? Indienii se răspîndesc pretutindeni - nu-i așa? Ca nisipul - care s-a căsătorit cu ea. I-a făcut trei fete în trei ani (Nissa, născută în ziua debarcării în Normandia, era cea mijlocie), apoi a ajuns la gherlă pentru fraude în meserie, a fost eliminat din barou, a ieșit din pușcărie după Nagasaki, a anunțat-o pe nevastă-sa că
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
le-a luat pe ea și pe cele trei fetițe în casa lui modestă, și niciodată nu a făcut vreo deosebire între copiii ei și copiii lui, niciodată nu a făcut vreo aluzie la pielea lor tuciurie, le-a dat fetelor numele lui (astfel încît, la vîrsta de trei ani, Nissa Shetty a devenit Nissy Poe), a trudit din greu ca să aducă ceva de pus pe masă sau cîte ceva de îmbrăcat, și nu a cerut de la Hellen nimic în schimb
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
erau liniștiți, interiorizați, ocrotiți. Din Nissy, însă, a ieșit o sălbăticiune. La grădiniță era vestită pentru că-i mușca pe ceilalți copii și chiar pe profesoare, și a trebuit să fie retrasă din clasă. John Poe a ars-o zdravăn, drept care fata a început să muște și mai abitir. Războiul dintre cei doi a escaladat, și apoi a încetat brusc, pentru că ambii combatanți și-au dat seama că, dacă ar fi continuat, s-ar fi putut ajunge la o nenorocire. Așa încît
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
ei colegi terorizați: - E în ordine, n-am de gînd să vă căsăpesc. în materie de rase, John Poe avea idei liberale. S-a dus împreună cu Hellen la cei din conducerea școlii pentru a-i lămuri că tenul smead al fetei nu însemna că e negresă; copiii erau indieni, din India, și, deci, nu trebuie să sufere discriminări, puteau să călătorească în același autobuz ca și copiii albi. Școala a acceptat argumentarea, dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
picioare și împungea aerul cu pumnii, satisfăcută că, în scurtul timp cît îi putuse cotonogi, reușise să-i izbească dureros pe denigratorii ei. John Poe și-a scos din nou cureaua, dar fără tragere de inimă, pentru că știa că voința fetei era mai aprigă decît a lui. Ca urmare, a început să o ignore și nu a însoțit-o pe Hellen cînd aceasta s-a dus la cei din conducerea școlii să-i implore să n-o dea pe fiica ei
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
fiica ei afară din școală, s-o lase să capete și ea o educație și să scape de capcana sărăciei, așa cum sperase cîndva și ea. - E cumplit pentru un copil să trăiască fără speranță, i-a spus Hellen Poe profesoarei fetei ei. Fata-capră. Nu departe de baracă, în sus, spre Redwater Creek, se găsea o depresiune împădurită, numită Jefferson Lick. Potrivit unei legende locale, acolo trăia un soi de centaur, scăpat dintr-un circ ambulant canadian, o vietate turbată și primejdioasă
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
în zdrențe. Cînd copiii se găseau la o distanță prudentă de Nissy Poe, își luau curajul să-i strige: "Fiica Omului-țap!" după care fugeau de rupeau pămîntul. Hellen se străduia să-și călăuzească fiica pe o cale mai bună. Cînd fata avea vreo zece ani, mama s-a așezat într-o seară cu ea pe prispă și împreună, au privit la galaxiile care licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
săgetat întunericul. - Pe asta o aleg, a declarat Nissy Poe. Se pare că o pornește în lume. Nu ți-o alege pe asta, i-a spus mama în gînd. O stea căzătoare aduce nenoroc." Dar nu a rostit nimic și fata a confirmat: - Da, pe asta o vreau. În acel weekend, după ce și-a terminat treburile casnice, Nissy Poe s-a dus de una singură la Jefferson Lick, fără să încerce teamă. Nu se aștepta să întîlnească vreun monstru, dar voia
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
mama ei, cu caprele moarte și cu universul în flăcări, cu stelele căzătoare care se aruncau care-ncotro, Calea Laptelui scurgîndu-se (probabil că era făcută din blestematul de lapte de capră și mirosea a pișat); pentru că era cunoscută ca o fată rea, care mușcă și se ia la bătaie, timp de cinci minute Nissy a fost suspectă, cinci minute în care ea, fata-capră, fiica țapului monstru din Jefferson Lick, a văzut în ochii ofițerului de poliție privirea aceea cu care se
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
simpla funcție de a-ți trece cele două ceasuri în mod plăcut nu o îndeplinește. Rămîne așadar o peliculă ușor de uitat sau ușor de confundat cu o alta similară, ceea ce în cele din urmă este absolut același lucru. Ingrediente comerciale (fete frumoase: Cameron Diaz - cunoscută nouă din Masca, Iubitul meu se însoară, O viață mai puțin obișnuită, Mary cea cu vino-ncoa, îngerii lui Charlie; Christina Applegate - care a mai jucat pentru marele ecran în Atacul marțienilor, Marea lovitură, Mafia sau
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
o invidie bine temperată, în temeiul raporturilor de putere. Care ar fi poziția poeziei în acest duel sexual? înseși determinarea sa gramaticală o îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa, a o socoti un alter ego, sub chipul unei fete pe care o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa, a o socoti un alter ego, sub chipul unei fete pe care o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice drapelele/ să înalțe și să prăbușească-mpărați,/ nu este la-ndemîna oricui" (Poezie). Mulțumită de "ajutorul" primit, Poezia își capătă în așa grad încrederea
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Irina Marin America, pantoful Cenușăresei - un titlu care cuprinde deopotrivă mirajul basmului și germenele deziluziei. Căci basmul are, într-adevăr, final fericit, dar numai pentru Cenușăreasă, ființa idealizată, nu însă și pentru celelalte fete care încearcă pantoful princiar. Pornind de la această metaforă, cartea Alexandrei Târziu nu se concentrează asupra unei Americi ideale ci, dimpotrivă, surprinde tocmai confruntarea prozaică a unei "geografii imaginare", cum ar spune Said, cu realitatea brută. Este, în mare, povestea unei
Țara tuturor posibilităților by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14744_a_16069]
-
un mod nepermis, vezi Doamne! În mănăstire întîlnesc pe o a patra, tot cu un copil din flori, al cărei destin va fi în final cel mai tragic. Mănăstirea respectivă e însă și o spălătorie foarte lucrativa pentru clerul catolic, fetele muncind practic ca niște sclave. Dacă adaug că acest gen de muncă forțată a fost oprit abia în 1996, ca bigotismul încă face ravagii în societățile în care catolicismul nu e decît o altă expresie a fundamentalismului religios, vom înțelege
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
de "lanțul caprelor vecinilor"? Nu se dovedesc mai inteligenți decât dictatorul paranoic care și-a depus în safe-uri străine (poate și în "afaceri" peste hotare) fondurile adunate din comerțul cu arme, droguri și altele (între "altele", Securitatea "vindea" și "fete" prin baruri sau în fața hotelurilor). Dacă nu se înțelege acest demers fatidic, al orbirii față de fenomenul verigilor din "morțile de capre ale vecinilor", putem, din păcate, mâine - dacă nu azi -, să asistăm la prohodul unei țări în care se face
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
memorialistice, tonul nu este însă acela al unui autor care dorește o relație directă cu mărturia sa. Patetismul este recuperat în formule stilistice neconvenționale. De obicei enumerarea: "Supărare, acadea. Herculane, pete roșii, bosumflici, sperietura naibii, băiatul dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
nu este însă acela al unui autor care dorește o relație directă cu mărturia sa. Patetismul este recuperat în formule stilistice neconvenționale. De obicei enumerarea: "Supărare, acadea. Herculane, pete roșii, bosumflici, sperietura naibii, băiatul dirigintei, iubire, apreschiuri, sinucidere, fete peste fete, mode, șeptic, gheață, telefon acasă, nefericire, întîlniri, cochetărie, teamă, creion colorat, medie la purtare, sex, nebunie, fugă, rucsac kaki, pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
pantaloni cadrilați, tibi, dor de părinți, singurătate, senvișuri, rotofeață, ciorapi de bumbac, șorțuleț, apret, mama, tricouri transpirate, așchiuță, ibrice murdare, coli, sugative, cruzime" etc. (menționez că acest tip de pasaje au o grafie aparte în roman). Relația ambiguă dintre două fete colege de cameră de cămin, amîndouă studente. O prietenie care se transformă într-un soi de legătură de sînge (erau ca niște surori) și care se transformă din cînd în cînd în legătură erotică. Naratoarea este cea care face și
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
este bine surprins în unele momente: tînărul care încearcă să uite provincia de unde vine cu gînduri mari în capitală, care primește de acasă bani și mîncare la pachet, care încearcă să-și facă suportabilă camera de cămin. Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile" românești. Găsim încercarea fiecăruia de a transforma radical un spațiu insalubru, o atmosferă ostilă, un oraș necunoscut. Cele două fete se apropie una de cealaltă
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
de cămin. Relația celor două fete este în acest sens specială - întîlnim aici un spirit de solidaritate foarte răspîndit în "campusurile" românești. Găsim încercarea fiecăruia de a transforma radical un spațiu insalubru, o atmosferă ostilă, un oraș necunoscut. Cele două fete se apropie una de cealaltă în plimbările nsfîrșite prin centrul Bucureștiului. Erotismul lor nu depășește faza primară a unei strîngeri în brațe înfricoșate în fața unei lumi străine. Bărbații sînt caracterizați schematic, sînt tratați cu un amuzant "sictir literar", sînt ignorați
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]