415 matches
-
scrierea unei cărți anti-război este ca și scrierea unei cărți anti-ghețari,” ambele eforturi fiind inutile, având în vedere că ambele fenomene sunt de neoprit. Ca multe alte lucrări de-ale lui Vonnegut (spre exemplificarer, "Sirenele de pe Titan"), "" explorează conceptul de fatalism. Tralfamadorienii văd războiul ca fiind inevitabil. Când distrug într-un mod nefericit universul, personajele lui Vonnegut nu simpatizează cu propria lor filosofie. Pentru ființele umane, Vonnegut spune că ignorarea unui război este inacceptabilă când avem voință liberă; cu toate acestea
Abatorul cinci () [Corola-website/Science/320829_a_322158]
-
mai nalte guvernamentale până la cel din urmă postulant din sat. Chiar dacă sentimentul statului revoltă pe mulți din cei cu mintea și inima limpede, poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în mai bine și, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieți fără bucurie și fără ticnă. Fără îndoială că nici un partid, tocmai pentru că e partid, nu e în stare de a pune capăt unei stări de lucruri care, văzând cu ochii, apropie statul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu viguros, nu tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor săi inamici. Prea ar fi fost frumos, prea vrednic de admirația viitorului să cază cu arma în mână ca un erou
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se vor găsi și în viitor cete de masalagii cari să alerge ulițele și să strige "Trăiască cutare ori cutare formă a pieirii Romîniei". Evident e un lucru. Poporul de mult nu mai participă la toate panglicăriile acestea. Recăzut în fatalismul raselor nefericite, el a pierdut de mult orice speranță în îndreptarea răului și precum cu răceala a privit proclamarea independenței din partea Corpurilor legiuitoare, cu ironie a văzut intrarea triumfală a vitezei noastre armate, coincidînd cu ziua cesiunii Basarabiei, tot astfel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
chiar obsesia viitorului ei de fată (ce fată nu se gândește la măritișul ei, la întemeierea unei familii, la un loc bun în societate și în profesiune?). Ei bine, Suzy nu părea să aibă aceste obsesii, ci mai degrabă un fatalism senin: "dacă o să mă mărit, bine, dacă nu, trăiesc și-așa, îmi răspunsese o dată cu o seninătate agresivă, ba chiar cu un ton mai ridicat, de ce neapărat să mă mărit, să dau peste un prost care o să vrea - e bărbat, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dezechilibru, de devianță și de dereglare. Alte abordări, bazate pe scale de atitudine, vor fi privilegiate mai apoi, În scopul de a evalua, cum face Leo Srole, corespondentul psihic al acestor disfuncționalități, reprezentative pentru situații În cadrul cărora domnește resemnarea sau fatalismul. După cum observa Philippe Besnard Într-o importantă lucrare consacrată acestei teme, semnificațiile termenului sunt multiple, nu lipsite de ambiguități și, uneori, contradictorii. G. F. & BESNARD Philippe (1987), L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
orice deviere rasializantă, manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cele burgheze: primul, numit de critic "privatism civic", rezultă din distrugerea tradițiilor dreptului formal burghez în favoarea unei etici etatiste tradiționale; (5. p. 316) al doilea model este cel al "privatismului familial- profesional", specific păturilor de mijloc, orientate spre performanță, precum și fatalismului păturii de jos, slăbit cu tradițiile religioase. Asemenea tradiții sunt adoptate în familii și în acțiunile de educație. Toate sunt "tradiții care nu se pot regenera singure pe baza societății burgheze". (ib., p. 317) Lor li se adaugă "universalismul moral
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ajunge să prezinte generalizări despre mulțimi de subiecți și să tranșeze categoric și irevocabil tendințe sau structurări implacabile. De mult prea multe ori, acest gen de abordare transpare și în alte discursuri intelectuale, culturale și mediatice, astfel că rezultă un fatalism ubicuu: decalajul nostru istoric a existat dintotdeauna și din el nu am putea evada parcă nicicând sau poate doar prin revoluții violente, care ne-ar face să luăm mereu lucrările de la început, pentru că numai așa ne-am atinge țelurile. „Adamismul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fie prea puțin numeroși fără prea mare însemnătate din punct de vedere social și individual, pentru că oricum vor fi cumva și cândva reintegrați. În sfârșit, pentru alții, ei sunt „realiștii” vremurilor tranziției sau purtătorii unor simboluri ale scepticismului căzut în fatalismul neîmplinirii sigure a programelor menționate. Dacă în privința semnificațiilor asociate conținutului „programelor instituționale” controversele sunt minime, chiar inexistente, cele care se referă la „excepțiile” menționate sunt de o diversitate dezarmantă. Mai mult, în această diversitate, intervin și interpretări multiple, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în 17 septembrie 1868, dovedind nu doar ușurință în mînuirea abstracțiunilor, dar mai ales posedarea unei viziuni pentru a cărei conturare pretindea că nu se lăsase influențat de nimeni. Cert e că, în ultima clasă de liceu, întocmește conferința Despre fatalism, pe care o susține în fața studenților ieșeni, unde vorbește pentru prima oară de dezvoltarea „ondoliformă” a planetelor, animalelor, speciilor și națiunilor. Ideea o va relua mai tîrziu în volumul Teoria ondulațiunii universale. Fiind deja copt pentru eforturi intelectuale de lungă
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
arată talentul de orator în cursul conferințelor pe care le ține în fața lui colegilor lui Iacob Negruzzi și Maiorescu; 2) este numit (tot în 1873) profesor universitar, la Catedra de Drept Civil a Universității din Iași; 3) își publică Teoria fatalismului (1877) și Încercări de metafizică (1880), mai întîi în română (în revista „Convorbiri literare”), apoi în franceză și germană; 4) intră în politică, candidînd din partea unei facțiuni liberale locale și devenind, grație artei sale retorice, deputat în Parlamentul de la București
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
de asasinarea memoriei istorice și subminarea identității naționale românești, pledează pentru gîndirea eliberată de clișee și își exprimă opțiunea fermă pentru valorile democrației europene. Discursul său este echilibrat, serios și perfect adaptat realității culturale a momentului, nu ezită să taxeze "fatalismul nostru narcisiac", atitudinea "național-fetișizantă", complexele și prejudecățile de orice fel, idealurile utopice, lipsite de orice aplicabilitate practică. În ansamblu, atitudinea scriitorului este una eticistă, și prin permanenta raportare la contextul european, integratoare. Multe dintre cronicile sale sînt consacrate unor scriitori
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
parte, iar în loc a rămas golul sufletesc, mai amar și mai greu de suportat decât chiar sărăcia. Neavând nimic de sperat de la aliații străinilor, pe cari nu-i mai pricepe, poporul nostru se abrutizează prin băuturi și e cuprins de fatalismul raselor condamnate la nefericire. Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri și se stinge un neam întreg... dar ce vă pasă vouă de aceasta? După voi potopul! [21 februarie 1881] ["O MANIFESTAȚIE
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Plevne vă organizați, punând șef al statului major pe complicele lui Warszawsky, această Plevnă o săpați, nimicindu-i toate tradițiile, batjocorindu-i religia, corumpîndu-i spiritul, încurajînd malonestitatea și canaileria de caracter; și, când vedem apatia în care a căzut țara, fatalismul ce-l domină pe acest popor nobil, dar adânc, adânc îngenuncheat, teamă ne e că ora acestei glorioase și străvechi Plevne a sunat și că cenușa lui Matei Basarab, care a blestemat neam de neamul vostru până într-a șaptea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de frunte! " Și, de vreme ce proverbul a ajuns până la noi, se vede că bătrânii [î]l întemeiau pe rațiune și pe fapte. Ar fi fost curios să vedem demonstrată această teorie pe rațiuni pozitiviste de către d. Conta, în cartea sa despre fatalism. Sânt mistere în organismul fizic, sânt mistere în legile morale pe cari, poate, numai școala fatalistă le-ar putea legitima și ne-ar putea spune de ce lângă mândrul stejar crește păcătoasa răchită și lângă caracterul nobil trăiesc caractere servile... De ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sânt mistere în organismul fizic, sânt mistere în legile morale pe cari, poate, numai școala fatalistă le-ar putea legitima și ne-ar putea spune de ce lângă mândrul stejar crește păcătoasa răchită și lângă caracterul nobil trăiesc caractere servile... De ce?... Fatalism! Este o cestiune pe care, cu mai multă competență acum, și cu experiență personală, ar putea astădată inteligentul d. Conta să o trateze într-un capitol aparte, după ieșirea d-sale din ministerul roșilor, pentru a ilustra cărțulia sa de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și nepăsare, fatalism și grosolănie. Mitocănia ca stare de spirit. Mă întreb cu multă îngrijorare, cu frică chiar, dacă va rămâne ceva din toate experiențele mele din Occident, dacă ele mă vor ajuta să mă reintegrez în propria mea țară, devenită pentru mine
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
paralizat și de un nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să ia o decizie. Și pe oamenii noștri „semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintâi și că este prototipul închipuirei și mai curate monoteiste pe care și-au făcut-o mai târziu arabii. Prelectorul n-a uitat a aminti mai pre larg pluralismul religiei evreiești, născut din impuitoarea realitate a răului în lume, și fatalismul mahometan, izvorât din ideea absolută și necontrazicătoare a d-zeului moametan. În urmă a arătat că, oricâte ar fi controversele și încrederea științei moderne, monoteismul, credința că o putere universală stăpânește toată viața și toată mișcarea reală, este rezultatul cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt foarte numeroase: în toate zilele Monitorul și ziarele din București înregistrează daruri de cai și bani pentru armată. [1 mai 1877] UN MATERIALIST ROMÎN Se știe că d. V. Conta au publicat într-un volum în limba franceză "Teoria fatalismului ", a cării interesantă pertratare au ocupat mai mult timp coloanele "Convorbirilor literare". Aceste studii ale profesorului din Iași au un mare merit, ele sunt dictate pretutindene de spiritul neîndoielnic al adevărului. Poate să fie cineva pentru sau contra teoriilor materialiste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ed. Anima, 1990. • Etienne de la Boétie, Discours de la servitude volontaire, Paris, 1983; apud Claude Karnoouh, Românii. Tipologie și mentalități, București, Ed. Humanitas, 1994, p. 143. explicată doar prin duritatea regimului stalinist din România. Va trebui să invocăm în cauză și fatalismul paralizant al elitelor, nutrit, e drept, de la cel al mulțimilor, dar nu mai puțin vinovat, prin aceasta, pentru refugiul în infinite prudențe ori în interstițiu. Acest fapt contrastează cu abordarea sistematică a viciilor congenitale și intratabile ale utopiei comuniste din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acțiune și prin muncă este un plus considerabil al vieții noastre. Creștinismul ne-a oferit valori ca voința, ierarhia, disciplina, ascetismul 217,proprietatea privată, hotărârea în acțiune 218. Nouă, creștinilor, ne este străină și nu cunoaștem atitudinea umană dominată de fatalismul descurajant al omului care crede că nu poate face nimic și nu poate îndrepta nimic. Fatalismul poate fi paralizant în plan social, cu consecințe asupra stagnării sau dezvoltării în plan istoric. Creștinismul îl face pe om să vadă că odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ca voința, ierarhia, disciplina, ascetismul 217,proprietatea privată, hotărârea în acțiune 218. Nouă, creștinilor, ne este străină și nu cunoaștem atitudinea umană dominată de fatalismul descurajant al omului care crede că nu poate face nimic și nu poate îndrepta nimic. Fatalismul poate fi paralizant în plan social, cu consecințe asupra stagnării sau dezvoltării în plan istoric. Creștinismul îl face pe om să vadă că odată cu grijile pe care trebuie să le aibă pentru salvarea sufletului, are și obligația de a se
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
agresiv. Toate virtuțile, cunoscute și recunoscute, miturile, valorile care susțin orgoliul nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi resemnarea. În fișa specificului nostru mai sunt notate indiscreția, dezmățul, lipsa de mister sufletesc, disprețul muncii, credința în inutilitatea jertfei, disprețul valorilor, autodisprețul etc. Răul românesc este suma acestor păcate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]