179 matches
-
unică a imaginarului unei epoci. Prima formă a mentalității utopice este aceea a chiliasmului orgiastic anabaptist, care își regăsește originea la nivelul straturilor oprimate ale societății, ce urmăresc atingerea unor scopuri mundane imediate, ceea ce le situează atitudinea "revoluționară" în contrast cu acceptarea fatalistă a prezentului. Mannheim susține că, odată cu această primă fază a mentalității utopice, "imposibilul dă naștere posibilului, iar absolutul interferează cu lumea, condiționând evenimentele prezente"237. Considerată a fi o formă fundamentală, și cea mai radicală, a mentalității utopice, chiliasmul corespunde
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cărților sunt singurele modalități de supraviețuire. Dacă anterior evocarea trecutului era un pretext pentru retrăirea unor sentimente de jubilație, în Așa a fost să fie... rememorarea evenimentelor care au pecetluit destinul familiei Stanca atinge registrul tragicului. Dincolo de o anume viziune fatalistă, ceea ce se reține este imaginea unei vieți guvernate de echilibru sufletesc și de un admirabil stoicism. SCRIERI: Giuseppe Verdi, București, 1959; Ciprian Porumbescu, Cluj-Napoca, 1975; Fragmentarium clujean, Cluj-Napoca, 1987; Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994; Printr-un tunel (corespondență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
care ar putea explica nu numai durabilitatea moștenirii noastre, acumulată în paleolitic și neolitic, dar și un anumit mod de a face politică de stat, cu avantajele și dezavantajele inerente. c. Supunerea de bunăvoie Gândindu-ne la modul cum mentalitatea fatalistă s-a răsfrânt asupra politicii noastre de stat, amintirile ne poartă, negreșit, către lista interminabilă de domnitori care, fără luptă, și-au închinat țara în condiții grele. Nimic nu avea să-l clintească pe vodă în a se supune față de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
economică, socială și culturală defavorabilă, românii au pierdut permanent teren o dată cu invazia popoarelor migratoare, care i-au supus, le-au luat avutul și, în unele zone, i-au alungat sau exterminat. Ca atare, starea de spirit a românilor a devenit fatalistă, ceea ce a contribuit la anularea oricărei inițiative de emancipare și a indus starea de a se complăcea în condiții de existență deplorabile, prin reducerea idealului vieții la simpla supraviețuire. De aceea, în vreme ce Vestul european cultiva omul activ, care cutează la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tare. Oricum, simt nevoia să mă repet, avem de a face cu un periplu de ordin spiritual. În acest personaj, Ioana Em. Petrescu citește "viziunea libertății umane", "idealul individualismului renascentist", un prim semn de emancipare a culturii române "de viziunea fatalistă din universul tragic al lui Miron Costin"22. Așa stând lucrurile, este previzibil faptul că personajul, ca întruchipare a perfecțiunii, devine monarhul ideal, simbol al echilibrului și al înțelepciunii, aflat în antiteză fățișă cu cel care a uzurpat tronul, Strutocamila
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceasuri întregi pe podul de stâncă boltită, dedesubtul căruia apa năprasnică se năpustea și se retrăgea din Cazanul lui Minn; îmi bălăbăneam picioarele pe marginea podului, lăsându-le să se scalde în zburătorul curcubeu de spumă. Încercam o sumbră plăcere fatalistă să urmăresc valurile, năvălind în groapa rotundă, adâncă și misterioasă, autonimicindu-se în furia clocotitoare a apelor potrivnice de care se izbeau, și pulverizându-se în spumă lăptoasă. Pe urmă, când fluxul se sugea, se pornea în cazan un vârtej mânios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fusta sub fund. Eu am cerut să i se pună un volan în plus. Aveam picioare frumoase, dar cred că era mai bine să mi le arăt atunci când chiar era cazul. și nu pregetam, să știi! Carmen a mea era fatalistă, era directă, avea draci în ea, fuma ăîmi luam niște țigări speciale, paie - odată le-am uitat și le-am cerut mașiniștilor de la scenă, care mi-au dat o mahoarcă de nu mai putem trage aer în piept!), credea în
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
endnote id="(253, III, p. 435)"/>. 2. Lașitatea evreului Între resemnare și răzvrătire Când În anul 70 e.n. legiunile romane asediau Ierusalimul, istoricul evreu Josephus Flavius a adoptat - ca și Ieremia la prima cădere a Ierusalimului - o poziție de resemnare fatalistă : „A fost voința lui Dumnezeu, iar romanii au fost instrumentele Lui. A lupta Împotriva romanilor a fost nu numai un lucru prostesc, dar și rău” <endnote id=" (278, p. 138)"/>. În chiar ziua comemorării primei distrugeri a Templului (9 Av
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care au fost sistematic supuși ? Prin sentimentul lipsei unui stat al lor, care să-i apere și În care să se refugieze ? Sau prin sentimentul inutilității oricărei forme de rezistență, care mai degrabă ar amplifica numărul martirilor ? Printr-o mentalitate fatalistă ? Sau prin gândul Înțelept că adevărata victorie nu se obține opunând rezistență adversarului ? (O Înțelepciune de factură orientală : „Cuțitul nu poate să taie apa, pentru că apa nu-i opune rezistență”.) Cauza resemnării evreilor pare a fi legată de condițiile istorice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adesea ca, pe parcursul călătoriei noastre, să vrem să rămînem În locurile formidabile pe care le vizitam, numai jungla amazoniană ne-a mai răscolit latura sedentară atît de puternic cum a făcut-o acest loc. Acum știu, printr-o potrivire aproape fatalistă cu realitatea, că destinul meu este să călătoresc, sau poate ar fi mai bine să spun că destinul nostru este să călătorim, fiindcă și Alberto crede la fel. Am, totuși, momente cînd mă gîndesc cu dor la frumoasele zone ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
morale precum altruismul și responsabilitatea față de viața de acum În relație cu doctrina abandonării sinelui pentru viața de apoi53. În perioada de Început a scrierilor sale, Moldovan era preocupat și Îngrijorat de rolul negativ al Bisericii În perpetuarea unei viziuni fataliste asupra sănătății și igienei În zonele rurale. El considera În continuare Biserica un inamic puternic al științei și progresului. Mai târziu, Moldovan și-a dat seama de valoarea strategică a folosirii autorității Bisericii, mai ales În zonele rurale, și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece, sceptică, uneori chiar fatalistă, atroce, conjugată cu ardența nevoii de repere călăuzitoare și orizonturi deschise, individualizează și reflecțiile de aici. Spirit sagace, Ț. este dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Această inițiativă pare să blocheze din nou orice posibilitate de evoluție. Totuși, prin naționalismul pe care îl degajă, argumentele gaulliste sînt inacceptabile pentru majoritatea socialiștilor europeni, făcînd obiectul unei luări de poziție a Internaționalei, care condamnă: "revenirea la conceptele tradiționale, fataliste și depășite de prestigiu național și hegemonie, care amenință toate realizările anilor de după război"34. O singură dată, Internaționala a putut adopta o poziție unanimă în legătură cu subiectul Europei. Este adevărat, de o manieră negativă... Criza Pieței Comune din 1965, retragerea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
considerând că efortul exercițiului creativ i-ar dăuna; 2) Alții îl izolează de ceilalți frați sau de alți copii de vârsta lui, mai mici, mai mari, cu care el ar dori să se joace; 3) Unii părinți adoptă o atitudine fatalistă și nu încearcă nici o soluție ameliorativă; 4) Suprasolicitarea copilului în ideea de a-1 pregăti să înfrunte dificultățile supunându-1 la eforturi care depășesc capacitatea sistemului de a le realiza. Nivelul cultural la care s-au ridicat părinții din societatea contemporană
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
deoarece, cînd era tînăr, îl cuprindea indignarea în momentul în care, pentru a explica lumea, utiliza concepte metafizice dubioase, cum ar fi destinul sau fatalitatea. Cu toate că, o dată cu înaintarea în vîrstă, simțindu-se din ce în ce mai aproape de originile sale, Cioran va legitima viziunea fatalistă a spațiului românesc. Țăranul nostru a ajuns la adevăruri fundamentale, el are dreptate, el care "nu crede nimic, care gîndește că omul este pierdut, care se simte strivit de istorie. Ideologia asta de victimă este și concepția mea de acum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
La vârstele înaintate, moartea se explică prin uzura organismului, fără patologie foarte marcată. Mai mult, putem crede că se acordă mai multă importanță salvării vieții unor persoane mai tinere, din moment ce eficacitatea îngrijirilor scade cu vârsta. Aceasta se potrivește cu viziunea fatalistă a anglo-saxonilor, care nu mai îngrijesc anumite boli dincolo de o anumită vârstă. Rămâne totuși valabil faptul că dezvoltarea anumitor maladii este încă nedeterminată. Unele studii epidemiologice au arătat că prevalența cancerului a crescut cu 63%, din 1980 în 2000, în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Cui îi ardea de asta? Ce școală să mai înceapă odată ce asupra noastră urma să se prăvălească potopul ceresc? Nu avea dreptate politicianul care a spus „iarna nu-i ca vara”. Atitudinea noastră față de problemele imediate și rezolvabile este la fel de fatalistă iarna, ca și vara. Indiferent de anotimp, tindem să căutăm motive serioase să stăm cu mâinile în sân, într-o contemplație, nu știu cât de mistică, dar știu cât de distructivă față de noi înșine, față de concetățeni, față de comunitatea în care am putea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cea a „Marilor români” (TVR), lista „Cei mai bogați români”, întocmită de revista Capital, pe cea alcătuită de ziarul Cotidianul, sub titulatura „Generația așteptată”. După ce parcurgeți aceste liste, care conțin personaje cu trecut, prezent și viitor, puteți avea o reacție fatalistă: femeile din țara asta nu au trecut, nu au prezent, iar în viitor sunt cel mult „interprete” și „managere”. Nu au făcut istorie, știință, artă. Nu au făcut nici bani. Câteva rătăcite au făcut ceva sport, au dansat și au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Apoi xenofobia lor, asociată cu a noastră se va îndrepta către indieni, chinezi, pakistanezi. Ei la rândul lor nu au nici o vină. Asemenea multora dintre noi, vor să trăiască cinstit, muncind fie și pe bani puțini. Această atmosferă defetistă, uneori fatalistă o regăsim și în Statele Unite. Principalul argument antiBush nu este doar războiul din Irak, ci și acela că statul nu mai este al cetățenilor, ci al corporațiilor transnaționale, care își plimbă afacerile pe glob în sistemul: Ubi bene, ibi patria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în șapte ani. Și totuși acest om onest avea datorii de 95 000 de dolari. Că doar își dăduse, nu-i așa, cuvîntul de onoare. STABILEȘTE-ȚI ȚELURI CÎT MAI ÎNALTE Majoritatea oamenilor care au datorii ajung la aceleași concluzii fataliste. Ei cred că cel mai bun lucru ar fi să se străduiască pentru atingerea unor obiective minime. Își reprimă dorințele și își îngroapă visele. Decid să asculte de cei care îi sfătuiesc să se mulțumească cu mai puțin. Noul lor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
avionul și pasagerii săi aterizează înapoi pe Popești-Leordeni: motoarele aparatului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții de siguranță până în Italia. Atitudinea generalului Ermil Gheorghiu este una pasivă, fatalistă, de neputință. "Ministrul Aerului, răspunzător de această misiune, era atât de înnebunit și disperat încât părea total dezorientat și neputincios", afirmă Dan Vizanty. Ne amintim de atitudinea aceluiași Ermil Gheorghiu, pe frontul Stalingradului, cu ocazia dezastrului de la Karpovka, și de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
cârje” pentru a ne putea situa În hățișul atâtor confuzii care cutreieră fără oboseală atâtea spirite contemporane. Refuzul morții poate apărea unor minți ca provocând bunul-simț, e adevărat; acestei atitudini i se opune acceptarea morții, ca o formă a resemnării fataliste sau, ca În cazul lui Preda, o reînscriere În „cumințenia naturii”. Eu, În ceea ce mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
simbolul conține Într-un grad Înalt expresiv și revolta contra implacabilului, neacceptarea fatalității, de oriunde și sub orice formă s-ar arăta?! Oare... nu cumva și azi, la Începutul mileniului trei, ne abate Încă o dată acel fior și acea seducție fatalistă, Înscrisă În oasele tradiției noastre de slavi și, mai ales, de acei greci, care, cum spune Drăghicescu, ne-au otrăvit și Înmuiat voința și mândrele reflexe latine, câte rămăseseră intacte după o mie de ani de măturare a atâtor seminții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vârfurile ei păreau mai resemnați ca niciodată; ba apăruse un simptom ciudat pe care puțini Îl vor mai recunoaște azi și mult mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
destabilizate ca la rândul lor, dislocau întreg echilibrul nu numai între sat și oraș, dar și pe cel din interiorul orașelor mari și medii. Toate acestea, îmbinate cu atacuri și zeflemele la adresa „intelectualilor”, se așezau binișor pe o veche psihologie fatalistă tipic românească (mai ales în sudul țării, sechelă a eternității turco-greco-rusești!Ă, ca și pe „indiferența” țărilor occidentale, care păreau a ne fi „uitat”!... Și, oricât ar părea unora de ciudat, Ceaușescu avea chiar și în ultimul său deceniu, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]