1,716 matches
-
și Scatiu, dar cu totul deosebit de acela al orgolioșilor Sorel, Pietraru și Aspru, deși lipit de al lor”. Eroul lui Filimon se găsește mai aproape de Gore Pirgu, “stârpitura morală din Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale, iasma putreziciunii și fatalitatea Crailor”. Portretul lui de o mare plasticitate ni se impune ca unul dintre cele mai reușite din câte a conturat Vladimir Streinu în studiul pe care-l discutăm: “Atâta cumul de viciu, sminteală și boală, nu găsim nici în cele
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău!”/ „- Moșule, să vin și eu?”/ „-Măi băiete, tare-i greu!” Imposibil ca strofa să fi fost făcută de unul de vîrsta noastră. Prea multă înțelepciune, resemnare și, aș spune, fatalitate, se încheagă în cele patru rînduri. Și-apoi observați, vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moșului! Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
multă vreme m-a ascultat topită de emoție, încât, deseori, nici eu nu mai știam dacă mint sau nu. Când mă născusem, prematur - accident prevestitor de haos, în ceea ce mă privește -, prea bătrâni și prea obosiți să mai fugă din fața fatalității comuniste, nobilii Komarovsky se numeau Caraiman, dar poate că așa se numiseră din totdeauna. Trăiam la periferia Bucureștiului, într-o casă-vagon ridicată din ruinele unei case mai arătoasă bombardată de americani spre sfârșitul celui de al doilea război mondial. Taică
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine. da^-n adorație un trup nu-i un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea missei. cine poate înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul Mirelui odihnindu-și candoarea? profeții ignoranți fatalități închipuind în adunarea inocenților destrămată știu că-n fiecare lacrimă e cîte un înger revoltat? o, ochii Tăi lungi cît 100 de trenuri de noapte cît din utopiile mele vor duce viitorului ireversibil? milimetrice flaute, sănii fierbinți sub pielea Ta
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
tocmai asta mă cam încurcă; dar, fiind-am început, cruce-ajută, povestea vorbei... ce-o da tîrgul și norocul." Memento-ul adăugat de autori păstrează tonul: Sfîntul Vasile. Mai departe, tîrgul și norocul aduc zilele anului în curgerea lor firească. Și, fatalitate, vorbele lui Caragiale se potrivesc întotdeauna de minune. Ca să vă conving, citesc fragmentul ales pentru ziua de 12 ianuarie (Memento: Manifestație populară, 1990) : ";O să vă arătăm noi dv. tutulor, cari vă solidarizați cu regimul banditesc...". Sau, cel din ziua de
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
însă e drept că și eu m-am întrebat adesea cum ar fi fost dacă Dobrin ajungea la Real Madrid sau Dinică la Hollywood... Oricum cred că în cazurile prezentate de tine nu e doar contextul, ca un fel de fatalitate, ce explică traiectoria unor personalități ci propriile lor alegeri și personalități. Și în orice caz cei care se ocupă de biografia unor mari personalități au tendința de a interpreta teleologic diversele etape ale vietii acestora și a găsi diverse legături
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
în-tr-un rând despre teama sa de neadevăr, de livresc, de faptul că unele sau altele dintre momentele trăite sunt într-o asemenea măsură conforme cu literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat în interstițiul dintre lume și cărți.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
aparține se află într-o mișcare ascendentă. E un fel de a spune că periferia nu ucide, ci întemeiază. Așadar, viața ca o mașinărie, ca succesiune de fapte paradoxale, ca mecanism secret în care granița dintre hazard și destin - sau fatalitate - este mai mult decît fragilă. E ca și cum totul s-ar desfășura după un plan, pentru a fi, în același timp, o nesfîrșită improvizație. Ciudat cum el transferă asupra realului o observație făcută explicit asupra artei. Ce este arta? O spune
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
De n-ar fi el și de n-ar fi fundamentul edificat în fascinație (nu în vreun alt fel de utilitarism), lumea ar fi cu adevărat plictisitoare. Așa, rămasă în permanență în stadiul ipoteticului, desfășurîndu-se ca actualizări accidentale, dînd impresia fatalității, ea lasă măcar impresia contribuției, chiar și fără nici un fel de deliberare, a individului. În treacăt fie zis, cum să ne explicăm altfel amestecul ciudat - firesc să-i mire pe mulți - dintre pasiunile muzicale ale lui Caragiale și voluptatea coborîrii
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
într-un moment al încremenirii absolute, al lipsei totale de orizont. O schimbare majoră era desigur previzibilă, dar nimeni în stare să-i conceapă timpul și modul. Asistam neputincioși la un ŤApus de soareť grotesc, confruntînd mental ipotezele actului ultim: fatalitate biologică, demisie, complot? într-o asemenea atmosferă, de așteptare confuză și de tăcere apăsătoare, adîncirea în studiul trecutului devenea un izvor al reconfortării morale. Mai ales studiul unor mecanisme ale schimbării, atunci cînd totul în jurul nostru părea sortit unui îngheț
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterne Razele trasează-n neștire potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtute Puterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obscene New York
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cad și gânduri și steleDeodată, șoptit, s-a așternut tăcerea lumii eterneRazele trasează-n neștire potecile spre casteleNaiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverneSe rotesc universuri în neștiută imensitateAvide înghit găurile negre explozii solareO altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispareAscult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzuteStană și sfinții privesc absurde confruntări pământeneExultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtutePuterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obsceneNew York1 noembrie 2015... XXXI. AM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Deși o iubea, Relu o părăsește pentru că nu corspundea rangului său social. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Eugenia constată că va trebui să dea naștere unui copil. Din acest moment totul se va desfășoara ca într-o fatalitate, după o logică mai presus de puterea noastră de înțelegere. Peste Eugenia se revarsă o cascadă de întâmplări care-i răvășește gândirea, îi cotropește ființa interioară. „Trupul Eugeniei plutea ars de durere pe norii unei triste povești de iubire, dincolo de
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
de poeme Însoțite de câte o dedicație. Dorința aceasta mă ține cam din toamna anului trecut, când o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director erați, a Încercat de câteva ori să-mi favorizeze această Întâlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătății mele au făcut să nu vă pot vedea. Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenței Domniei-Voastre printre noi, scriitorii și ziariștii care lucram În sinistrul Combinat „Casa Scânteii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
chiar atunci când lucrează împotriva propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie provocată, confruntată cu imperativele timpului și, pe cât e posibil, trebuie modificată. Critica se dedublează într-o teorie a criticii, însă nu într-o formă abstractă, ci într-una foarte personală. Spiritul critic este însoțit de un spirit autoreflexiv, reușind
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
narcisism. E o formă de autocontrol și de automodelare. E. Lovinescu ține să-și arate în acest fel fidelitatea față de el însuși, în ceea ce are mai profund și mai personal ca psihologie și filosofie. Nu am folosit întâmplător noțiunea de fatalitate. E. Lovinescu însuși invocă de câteva ori constrângerea pe care i-a impus-o destinul de a fi critic. În primul volum de Memorii insistă asupra genezei personalității sale, punând într-o succesiune logică întâlnirea dintre fondul său "natural" (deci
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
luminozitate a unui eveniment fondator. Descoperirea lui Faguet echivalează cu o revelație, devenind mitul fondator al personalității critice a lui E. Lovinescu: "De m-aș îndoi despre vocația mea critică, nu sub raportul calității, unde îndoielile subzistă întotdeauna, ci al fatalității ei, faptul că cea mai puternică emoție literară n-am resimțit-o din contactul unei opere de imaginație, ci al unei opere critice constituie indiciul unei îndrumări precise. Copil aproape, când am dat peste seria de articole ale lui Emile
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri ale temperamentului și de provocări ale fatalității, pentru ca personalitatea criticului să decoleze de pe un "sol afectiv" mult prea instabil și nefavorabil. În Memorii II, capitolul XXXV, E. Lovinescu va rezerva un loc special meditației pe tema raportului dintre temperament și bovarism (cum am mai arătat anterior). Grija
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un paseist, un provincial, un tradiționalist, dar bovarismul l-a prelucrat "misterios" făcându-l liberal, orientat spre literatura viitorului, european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și totuși, E. Lovinescu nu e dispus să recunoască victoria deplină a bovarismului în construcția personalității sale. Era un mod de a echilibra "omul deliberativ" cu "omul temperamental". E. Lovinescu a subliniat adesea menirea criticii de a oferi o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
voia temperamentului său, E. Lovinescu nu ar fi promovat sincronismul și modernismul și ar fi rămas un critic mediocru. Nu ar fi lipsit mult ca E. Lovinescu să se mențină și să se complacă într-o atmosferă de resemnare și fatalitate. Premisele scepticismului său filosofic acolo ar fi condus. Afirmația "avem ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
trecut, în măsură a ne confrunta atît cu idealurile, cît și cu neajunsurile vieții marilor noștri înaintași, într-un curs neîntrerupt, ajungînd pînă la noi, al lucrurilor, căruia de la o vreme nu putem a nu-i simți gustul solemn de fatalitate.
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
și, nu o dată, severitate. În această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. Întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică ceva de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor ineteligibili în dimensiunea lor epică, realiști în planul
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
Sorin Lavric Pe umerii Gretei Tartler atîrnă fatalitatea de a fi tradus Parfumul lui Süskind. Impresia pe care varianta românească a făcut-o asupra noastră i-a răpit posibilitatea ca, în mintea noastră, numele ei să mai poată fi pus în legătură cu o altă tălmăcire. E cazul straniu în
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]