652 matches
-
mitului. El merge unde vrea, de nimeni constrîns, atunci cînd, bunăoară, din plenitudinea unei vocații solare, Phoïbos-Apollo scapă, cam la zece ani odată, paradoxal, compensator, spre antipodul său, cînd își hotărăște o ședere în cuprinsurile Hyperboreene. Atare săgetări către o fatidică alteritate îi reținuseraă atenția unui spirit curios de esoterice inițieri, ca moldoveanul Vasile Lovinescu, el simțea fondul nostru mitologic ispitit să răzbată dincolo de o matcă limitativ, ingrat raționalistă, opusă pendulărilor ce ne racordează astral universului. Mi-a plăcut să recunosc
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
o nemiloasă folosință, - mai des, pictorul le înfășoară în cruce, scut și valtrap de cavaler, ca într-o zale albă. Tot ce e emblemă nu rămîne element singular, la Ilie Boca, se prinde într-o logică additivă - cărți de joc fatidice, chipurile te încumeți să le citești ca o galerie etnologică potențial interșanjabilă, însă magnific coerentă: bătînd multiplu, aglutinat, cu fiecare coloană de imagini, la porțile absolutului. Cine înnoadă astfel efigii robuste, scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Că e trecut de ora unu. Stau o clipă. Sigur că da, răspund. Închid tele fonul. Mă gândesc să-mi schimb bluza plină de laptele pe care l-am băut mai devreme. Ca o nehalită. Îmi revine în minte numărul fatidic. 2032. Și mi dau seama că, dacă ar trebui să trăiesc așa, ca în astea două ore de când m-am trezit, atunci aș prefera să se termine mult mai repede. Îmi desfac eșarfa legată strâns la ochi. O las să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca dihotomia viață-moarte să se dovedească naivă. Naivitatea cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de destin vine cu liniștea, lipsită de fericire, de după decuplarea omului de răspundere, vine cu dulcea orchestrare a măruntelor resemnări. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
lui Beethoven, dedicată destinului, este construită în jurul unui motiv menit să semnifice so klopft das Schiksal an die Pforte -"așa bate destinul la ușă": sol-sol-sol mi. Dacă în prim parte a simfoniei, allegro con brio, nota a patra a temei fatidice este coborâtoare, semnificând faptul că destinul este cel care domină, în partea a treia, Allegro, notele ajung la unison sol-sol-sol sol, pentru ca în Scherzo învingerea destinului să fie simbolizată de înălțarea notei finale peste triolet, sol-sol-sol si, iar apoi trioletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel, imposibilul formulei ontologice a omului atinge absurdul. Un absurd tragic. Acesta este adevăratul teatru al absurdului, nu absurdul artificial, hilar, până la jalnic și repulsiv, inventat de cavalerii-tristei-figuri ai modernismului și postmodernismului. Absurdul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și pentru o clipă, a acestei feroce tirane, a acestei fatum lugubre, a acestei potențe nestăpânite și surde la vocile inimii? De ce s-a omorât săracul Apolodoro decât de a scăpa de logica pe care o omorâse la sfârșit? Ergo, fatidicul ergo este simbolul sclaviei spirituale. Eforturile mele personale m-au dezrobit de jugul ergo-ului. Ele sunt cele care au provocat acest roman, dar logica se va răzbuna, sunt sigur de asta, se va răzbuna pe mine. De ce are dreptate don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
are dreptate don Fulgencio când spune că doar logica dă de mâncare "și fără a mânca nu se poate trăi și fără a trăi nu se poate să speri la a fi liber". Și ce mai mult decât un ergo fatidic mă înalță la a umfla mereu cu un băț de trestie, căci este adevărat că scriu cu bățul de trestie pe post de port-pană, ce pot să spun cu adevărat despre calamo currente acest ergotic epilog? Oare nu are, din
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de țigări.A alergat la o tutungerie.Când s-a întors,a fost invitat în sală. A tras un bilet de examen de pe masă.A citit numărul: ”13” .Ghinion!Asistentul l-a încurajat. In timp ce lectura biletul cu numărul fatidic,profesorul a exclamat retoric:”Oare,unde sunt țigările mele?”.In febra examenului, studentul s-a ridicat din bancă și ca în transă i-a înmânat pachetul de țigări și restul de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
spațiu decât cel al vieții obișnuite. Oricum, datele de bază ale cadrului narativ induc de la început un aer de noblețe și civilitate, care aurolează contururile asprei realități (ale cărei repere istorice, sociale, politice sunt pomenite doar în chip de trepte fatidice ale unei argumentații de principiu, ale unui destin filosofic). În centru se află colonelul Sebastian Opreanu, personaj enigmatic, originar din Ardeal, dar autoexilat din România anilor '50, spre a deveni luptător în Legiunea Străină, apoi cetățean francez, rezident în Spania
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
cu universul. Să fii în acord cu tine însuți și cu lumea. Să te împaci cu tine și să te ferești de învrăjbirile societății. Sub acest unghi, ideea că stoicul e un spirit defetist care pleacă grumazul așteptînd căderea întîmplării fatidice e postișă. Dimpotrivă, stoicul e cel care vine în întîmpinarea evenimentelor lumii. El ocolește expectativa și alege acțiunea, atîta doar că alege acțiunea călăuzită de imperativul precauției. A nu fi surprins de soartă e poate maxima supremă a conduitei lui
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
în cea mai mare parte efectele speciale vorbesc în locul personajului. Mike nu rezistă tentației și, odată intrat în cursă, nu mai poate ieși, iar camera se dezlănțuie. Ca și în The Shining, există un bilanț mortifer al decedaților în camera fatidică, așa că apariția lor fantomatică, - cea mai puțin reușită din film -, nu surprinde pe nimeni. Nu lipsește aproape nimic din recuzita genului, astfel încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
pe care, o vreme, aceasta o ascunde de Raimunda, pînă la momentul oportun al revederii. Dezlegările enigmelor nu produc un efect de dezvrăjire a lumii, dimpotrivă, îi redau complexitatea. Istoriile se reunesc pentru o clipă în același punct, al nopții fatidice care îi transformase în cenușă pe tatăl incestuos al Raimundei și pe amanta acestuia, mama Agustinei, focul fiind pus de mama Raimundei. Bolnavă de cancer, Agustina grăbește rezolvarea misterului, apoi, pierzînd încetul cu încetul contactul cu realitatea este luată în
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
după care vor încerca și cucerirea unor teritorii bizantine din Peninsula Balcanică. Căderea cetății Gallipoli, punct important în sud-estul Europei, poarta de intrare în continent, a însemnat începutul expansiunii turcești către Peninsula Balcanică. Cucerirea acestei cetăți, în anul 1354, în fatidica zi de 2 martie, va însemna controlul navigației prin strâmtoarea Dardanele, de către turci, care ocupaseră cu doi ani înainte cetatea Tzympe. Aceste cuceriri turcești vor duce la ruperea unor alianțe prealabile dintre sultanul Orchan și împaratul Ioan Cantacuzino al Bizanțului
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
din marșul vijelios. Schița bătăliei de la Mohács, 1526 Pe câmpia de la Mohács s-a desfășurat sângeroasa bătălie, în ziua de 29 august 1526. Această zi a fost scrisă cu sânge și lacrimi de către unguri. Ea a rămas marcată sub denumirea fatidică „Mohácsi vész”, adică „Pieirea de la Mohács”. Se știe, din relatările martorilor oculari, că înfrângerea de la Mohács n-a însemnat numai eșecul oastei maghiare, ci a întregii creștinătăți central-europene. Însuși regele Ungariei va pieri în această bătălie. Regina văduvă, pe nume
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îndeajuns în film, iar considerațiile numerologice pot continua la infinit. Existența banală a lui Walter Sparrow se spulberă în momentul în care primește cadou de la soția sa o carte achiziționată de la un anticariat, un policier palpitant care poartă numele numărului fatidic: Numărul 23. Cum te poate face un număr și o carte polițistă să îți iei cîmpii? Atunci cînd ele devin referințele capitale ale unui vast labirint în care singura ieșire trece prin descifrarea șaradei sfinxului, și anume aflarea celui care
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
după la belle époque. Noiembrie, ultimul bal a rulat în noiembrie 1989 doar trei zile în Craiova din cele șapte cuvenite, - eram liceean pe atunci și nu am întîrziat să-l văd - fiind rapid scos din cinematografe. Titlul suna premonitoriu, fatidic, ca un semn de despărțire, - al XIV-lea congres și ultimul al P.C.R. avea loc între 20 și 24 noiembrie -, iar replicile cu arcanele lor glisau nepotrivit. Pentru spectatorul de atunci, "locul unde nu s-a întîmplat nimic" era fără
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
de lume după decepția din tinerețe, cînd - victimă a unui escroc sentimental - a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea poartă încă hainele din clipa trăirii șocului emoțional, iar decorul domestic i-a rămas încremenit în acea clipă fatidică). Moștenitorii îi vînează averea, dar nu au acces la Miss Havisham, singurele persoane care o văd fiind Estella și Jaggers, administratorul financiar și, totodată, personajul - suficient de bizar el însuși - în care neurotica femeie are încredere deplină. Cel de-al
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Nici învins și nici învingător,/ Totul curge și este" (Călător). Sunt versuri ale unui poet educat în spiritul învățăturilor răsăritene, conform cărora "totul este și nu este/ Suferă și nu suferă/ Se ascunde și se arată" (Este). Nu întâmplător apare fatidica roată, care face să alterneze viețile trecute și viitoare, prezentul, amintirea și moartea: "Se-nvârte roata/ Amețitor/ Împrăștiind cenușa unei zile/ Nisipul unei vieți/ Rotind" (Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
Doamna Moarte, despre intervenția personală a Papei de la Roma, despre o gafă de zile mari a cofetarului Gaston și despre cum face Ana Briceag ceea ce știe ea mai bine. Lionel spune Tatăl Nostru. În românește. E duminică, 13 mai. Ziua fatidică pentru Lionel. Soarele e deja pe cer, la datorie, iar prognoza meteorologică este de 18 grade Celsius, cu un ușor vânt spre seară. E ora 9.15. Lionel cască, semn că încă trăiește. Căscatul lui umple de speranțe inimile miilor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
striga cu ani În urmă: „Mamă, ia-mă cu tine!...” Am rămas cu mâna Întinsă Într-o gară pustie; și un vânt sălbatic Îmi biciuiește năprasnic tâmpla albită de așteptare... Vino, doamne, să vezi! 28 mai 5 iunie 2013 Zi fatidică... ( Madrid, 14 martie 2004) M-am Întors după-amiază, puțin după ora 17.00, de la pensiune unde fusesem să-mi ridic chenzina. Mi am scos sandalele cu talpa joasă - atât de necesare În această perioadă și atât de comode pentru starea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Atunci, hotărî judecătorul, procesul se amână pentru 5 septembrie. Sper că este suficient timp pentru prezentarea noilor probe. Ciocanul de lemn marcă finalul audiențelor și întreaga asistență părăsi sala Judecătoriei în așteptarea noului termen. Data de 5 septembrie era deci fatidică! Putea să aducă sau nu lumină în procesul atât de disputat al paternității celor doi copii cărora destinul le schimbase cursul vieții. Singura lor vină era doar aceea că văzuseră lumina zilei sub nefastele auspicii ale unor întâmplări departe de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe Vișinel cum se îndepărta încet, încet, învăluit în ceața serii, ținând-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui că de fapt, ei doi sunt o singură ființă. Ina se străduia să înțeleagă, să treacă peste această clipă fatidică. Știa, în același timp, că durerea ei va fi bântuită de neliniști. Era conștientă că va trăi un asemenea moment, îl aștepta cu înfrigurare și îl dorea să fie cât mai departe. Ar fi vrut să dea înapoi timpul cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]