89 matches
-
extins de la om asupra naturii. Dacă ea ar fi dominat natura pentru a o purta către corelațiunea de personalitate, atunci ea s-ar fi confundat cu o ordine de fatalitate (nu doar de finalitate). Persoana umană nu este, așadar, un fatum, un destin "natural". Această negație este întemeiată, în personalismul energetic, prin afirmarea ordinii de finalitate, în esență non-naturală, adică umană, întrucât ea capătă îndreptățire existențială prin apariția omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului. Cele două ordini (de finalitate și de fatalitate) pot fi ușor confundate. Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Și, de fapt, teoriile care afirmă finalitatea transcendentă a naturii le confundă. În fond, determinarea finală prin destinul implacabil este chiar regula fatalității. C. Rădulescu-Motru infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum nu-l îngăduie nici "interpretarea" ei prin personalismul energetic. Absența din acesta din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
infirmă indirect fatum-ul și prin afirmarea posibilității de a interveni educativ în formarea personalității. Fatum-ul nu îngăduie o asemenea ajustare: el este tainic în intenție și implacabil în acțiune. Structura formală a finalității în modelare kantiană nu îngăduie fatum-ul, așa cum nu-l îngăduie nici "interpretarea" ei prin personalismul energetic. Absența din acesta din urmă a Arhitectului divin reprezintă semnul unei atitudini de evitare a ideii ordinii de fatalitate. Personalitatea perfectă, așa cum a fost concepută de C. Rădulescu-Motru, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetic își dezvăluie și limitările, unele metodologice, altele de conținut și chiar de realizare în modelul ontologiei umanului, deplin sub aspect formal. Dar fără a socoti peste măsură anumite limite firești, pentru că filosofia lui C. Rădulescu-Motru este și ea supusă fatum-ului cultural-istoric rămâne o reconstrucție filosofică a cărei valoare trebuie continuu regândită și reinterpretată. Interpretarea construită în această lucrare îndreptățește ideea potrivit căreia, sub aspect antropologic, personalismul energetic este o filosofie vie310. El propune un model al omului în acord
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
filosofică a cărei valoare trebuie continuu regândită și reinterpretată. Interpretarea construită în această lucrare îndreptățește ideea potrivit căreia, sub aspect antropologic, personalismul energetic este o filosofie vie310. El propune un model al omului în acord cu canonul filosofiei și cu fatum-ul cultural contemporan; dar, de asemenea, cu cel al culturii românești actuale, oferind temeiul pentru abordări ale "omului românesc" în contextul filosofiei culturii, nu numai în cel al etnopsihologiei. De asemenea, Rădulescu-Motru reconstruiește exemplar în modelul ontologiei umanului 311 și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
luminate straniu, stop-cadre, compoziții bizare în cadru, măști în locul caracterelor realiste - într-o tragedie greacă în sensul lui Nietzsche, o revoltă oedipiană a fiului curmată de răzbunarea rituală a tatălui, totul într-o atmosferă mitologică, cu cor antic anunțând implacabilul fatumului irațional. A trebuit să intervină Comitetul Central al Partidului pentru a stopa turnarea acestei „producții patologice”. Pravda l- a condamnat pe Eisenstein fără drept de apel : „Un artist sovietic nu-i poate avea ca asistenți pe Nietzsche, Lévy-Bruhl și Joyce
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
artisticizarea propagandei. Regizorul are la dispoziție un scenariu cu lupta comuniștilor în ilegalitate, demonstrativ, „educativ” și găunos, pe care se străduiește, folosind mijloacele cinematografului, să- l apropie măcar formal de artă. Pintilie creează un spațiu alb-negru, auster, arid, încărcat de fatum, în care încearcă să esențializeze tragedia personajelor lui Dan Nuțu și Irina Petrescu. Nuțu este înaintemergătorul „invers” al lui Vladimir Găitan în rolul Ripu din Reconstituirea. Privirea pură pe care o întoarce unei lumi brutale, mereu la pândă, anunță opțiunea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propriul suflet. Pe măsură ce filmul se apropie de final, spațiul „celulei” lui Victor invadează exteriorul, astfel încât ultimele imagini au un desen geometrizat, de tragedie supratemporală, în care killerul „orb” cu ochelari negri al Siguranței e o întru chipare a destinului, moira, fatum, ananké, care proiectează în eternitate sacrificiul lui Victor. Puținii spectatori ai Zidului nu ieșeau de la film mai comuniști decât intraseră, dar puteau trăi un moment de emoție artistică autentică. Filip cel bun (1975) sau Mistica metalurgiei În 1975, programul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator. Paginile datând din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent (relegatio), dar și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de speranța
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte versul la fel de faimos al lui Naevius cu privire la cei din familia Metellus: Fato Metelli Romae fiunt consules. Cum se știe, Naevius se juca cu dublul sens al lui fatum, destin sau nefericire și, de aceea, versul citat vroia să sugereze că "Destinul Romei a fost ca cei din familia Metellus să fie făcuți consuli", sau "Din nefericire cei din familia Metellus sunt făcuți consuli la Roma"458. Se știe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de la Uniunea Scriitorilor care au încercat să vorbească despre lipsa de «umanitate» a personajelor, despre caracterul de «obsesie» pe care l-ar căpăta în această piesă fonta și oțelul și care ar semăna cu un «destin implacabil», un fel de «fatum» din tragediile antice. Asemenea speculații sunt, repetăm, burgheze și se nasc din faptul că acei care le susțin, se află încă departe de preocupările adânci ale clasei muncitoare, de acele realități care marchează tocmai mersul ei înainte, nașterea omului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
relației cu Celălalt, conștiința relației unui paradox, a unei vieți înainte de naștere și a unei vieți după moarte. Dimensiunea din imaginar a sacrului, a relației cu Celălalt, a unirii contrariilor, presupune preexistența și fixarea unei divinități, Unul, divinitate numită DESTIN, FATUM, SOARTĂ, URSITOARE, MÂNĂ etc. Mâna este un centru. Centrul nu este opoziție statică, ci un focar, de unde purcede mișcarea lui unu către multiplu, al interiorului către exterior, al nemanifestatului către manifestat, al veșnicului către temporal, procese de emanație și de
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]