89 matches
-
propriul suflet. Pe măsură ce filmul se apropie de final, spațiul „celulei” lui Victor invadează exteriorul, astfel încât ultimele imagini au un desen geometrizat, de tragedie supratemporală, în care killerul „orb” cu ochelari negri al Siguranței e o întru chipare a destinului, moira, fatum, ananké, care proiectează în eternitate sacrificiul lui Victor. Puținii spectatori ai Zidului nu ieșeau de la film mai comuniști decât intraseră, dar puteau trăi un moment de emoție artistică autentică. Filip cel bun (1975) sau Mistica metalurgiei În 1975, programul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împrejurările determinate de la un moment dat", "stăruință pe același drum", dar și de "creație"). În aceeași constelație spirituală se situează și Romulus Vulcănescu cu studiul Mitologie românească. Soarta este numită la români Menire, Noroc, Scris, Dat (Moira la greci și Fatum la latini); ea își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat în parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: "împuterniciții" (Ursitorii
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
noului născut prin cuvânt și acțiune magică". Zeitățile feminine, mesagere ale destinului, au purtat dintotdeauna la români denumirea de Ursitoare, românii fiind singurii neolatini care n-au mai păstrat pentru aceste reprezentări mitologice apelative derivate din vocabulele latine Fatae sau Fatum. Importanța acțiunii pe care o împlineau a creat un tabu lingvistic, fapt ce se vede în evitarea unor denumiri care desemnau ființe sau puteri supranaturale, potențial nocive. Simpla lor pronunțare implica, în acord cu logica mentalității arhaice, posibile consecințe nefaste
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
iar cea de-a treia, Moartea, rupe ața, și acolo va muri noul născut. Rostirile lor uneori se completează sau se contrazic rămânând în vigoare menirea celei din urmă. Aceea se scrie apoi în cartea vieței și scrisa ei (anticul fatum) rămâne neclintită. Nici sfinții, ba uneori nici chiar Dumnezeu nu poate schimba hotărârea fatală." În afara prezențelor umane care sunt implicate în conturarea devenirii omului la momentul nașterii lui, există bine marcat rolul ursitoarelor. Dacă divinitatea are o omniprezență în relație
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
gr. enteleheia, din en "în", telos "scop" și enhein "a avea"), epistemic (gr. episteme "cunoaștere, știință"), eristică (gr. eristikos, de la erizein "a discuta în contradictoriu"), esoteric (gr. esoterikos "interior"), euristic (gr. heuriskein), exoteric (gr. exoterikos "exterior" în opoziție cu esoteric), fatum (lat. "ceea ce a fost spus, predestinat"), functor (lat. functus, de la fungi "a îndeplini un rol"), geștaltism (germ. Gestalt "structură, configurație"), henoteism (gr. henos "unu" și theos "zeu, dumnezeu"), lemă (gr. lemma "ceea ce este acordat, supoziție, teză"). Termeni de altă sursă
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în filozofia logică/ epistemologie este utilizat cu accepțiunea de "două înțelesuri". Termenul a trecut printr-un proces de determinologizare, fiind utilizat în limba comună cu sensul de îndoielnic, suspect. Prin extensie semantică a dobândit accepțiunea de incert, nesigur. Fatalism (lat. fatum "destin") desemnează o doctrină filozofică/ religioasă conform căreia dezvoltarea naturii, a societății, evenimentele din viața omului sunt prestabilite de o forță implacablilă. În uzul comun, termenul circulă cu sensul de predestinare, pasivitate, resemnare în fața destinului. Termeni aparținând aceleiași familii lexico-semantice
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ogradă” pretențioasă, care e, ca și conceptul studiat de noi, cu armele prozatorului, se’nțelege, și ale unui atent „martor al existenței” - cea colectivă, istorică, dar și cea strict intimă și personală! - preocuparea tuturor și din toate timpurile pentru soartă, fatum, moira, schiksal, destiny, la destinée... căreia filosofia ultimelor decenii Îi acordă atât de puțin, de zgîrcit loc În cercetările ei, iar când o face, audiența cât de cât largă a intelectualilor din varii domenii, care nu posedă limbajul filosofic - ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sunt sau nu sunt sufletele strămoșilor, un lucru este sigur: au stat până la reîncarnare ascunse prin crăpături, brazde, bălți sau păduri: trăind un fel de existență embrionară în sânul veritabilei Mame, Pământul”. Cele trei sărituri (a treia oară se îndeplinește fatum-ul) parcurg un drum dinspre exteriorul lumii (geam), spre nucleul existenței tradiționale (focul din sobă), până în spațiul intim feminin, unde poate avea loc zămislirea. Actul care provoacă fecundarea magică, măturatul, are o puternică încărcătură apotropaică vizibilă în textul descântecelor: „Aceea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și pruncii mai cântec și munca mai treaptă Spre tot ce-am visat să suim laolaltă.“ („Un Partid, un Om“, Cîntarea României, ianuarie 1988) BĂLAN Ion Dodu „Dacă n-aș fi Și-ar trebui să fiu Și dacă moira sau fatum sau soarta (ori cum îi mai zice destinului) m-ar întreba într-o doară: Când Unde Și mai ales, ce-aș vrea să fiu? aș răspunde în graiul Mioriței: Acum și Aici, în această nesfârșită primăvară, în această țară, România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Caragiale, dar pe care oglinda operei o face vizi- bilă. Aceste reflexe pasagere poartă amprenta monstruo- zității, recuperabilă dintr-o zicere nimerită, „simț enorm și văz monstruos”, luată însă ulterior ca un concentrat al operei, așa cum craii mateini își întâlneau fatum-ul în imprecația cu iz de blestem al unei sibile de mahala. De remarcat, în cartea pe care dedică istoriei urâtului, o istorie tematică, Umberto Eco apelează la ideea de carica- tură, „un soi de izbăvire estetică a urâtului”, în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tânărul (pe atunci) învățător C. Brumă înțelege ce înseamnă “concurența zero” și “liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață”. E un stil de viață specific României rurale interbelice pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un număr diferit de elevi; viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și umor în schițarea unor personaje, lumea pestriță și dezorientată a perioadei de după armistițiu. Numeroase sunt „însemnările periodice”, unele fiind notații cotidiene, relatări despre fapte culturale, simpozioane, conferințe, sesiuni sau comemorări, altele gânduri despre viață (despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator. Paginile datând din
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
universal, orânduiește totul, pe când destinul este ordinea (dispositio) care tronează în fenomene (rebus mobilibus), cu ajutorul căreia providența le înlănțuie, dându-le la fiecare un loc anumit. Providența îmbrățișează deopotrivă pe toate, oricât de deosebite și oricât de nesfârșite, pe când destinul (fatum) pune pe fiecare în mișcare, dându-le spații, forme și durată, așa încât această desfășurare (explicatio) a ordinii în timp, unificată în lumina spiritului divin, este providență, pe când aceeași unitate, rânduită și desfășurată în timp, se numește destin”. Providența este proiectul
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fapt a fost complicat de faptul că P. Jurgenson a publicat deja Concertul pentru pian nr. 3 drept o lucrare completă, în concordanță cu dorințele lui Ceaikovski. Modest și Taneiev au oferit "Andante și Final" lui Mitrofan Belyayev, împreună cu uverturile "Fatum", "Furtuna" și balada simfonică "Voievodul". Belyayev nu era hotărât cum să publice "Andante și Final" - sub forma unui al patrulea concert pentru pian în două părți, sub forma a două piese de concert sau ca două părți orchestrale dintr-o
Andante și Final () [Corola-website/Science/330005_a_331334]