260 matches
-
se află Templul lui Apollo, cu relicve etrusce, datate 575 î.Hr. Casa dei Vetti, după numele ultimilor proprietari, este decorată cu picturi mitologice și scene din viața cotidiană a celor din clasa de mijloc. Intrăm și în Casa Faunului. Micuțul faun ne întâmpină dansând, bucuros că cineva îi mai dă atenție. Așa, ca amănunt! Încălzirea camerelor se făcea prin procedeul modern, de ultim răcnet. Acum. Prin pereți sau pe sub podea. Firește nu lipsește Teatrul cu 5000 de locuri și acustică perfectă
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (2) – CAPRI & POMPEI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355037_a_356366]
-
iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brus se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Nici un vers nu poate șterge scuipatul aruncat pe obrazul semenului. Mă gândesc la un Grau, dar
BĂIETE, ACUM EŞTI MATUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356568_a_357897]
-
ei de noapte, dar a trasat un cerc deschis și-a tânjit după doza ideală de analeptic, după o altă normalitate la fel de periculoasă. Dimineața, holda de cleștar prinsă în privirea râului, era orgă șerpuindă de tăceri izvorâte din clipe de fauni. Deodată, m-am întrebat dacă aș putea merge într-o ipotetică zi de duminică pe linia verde până la intersecția ocrului cu albastrul, în seara aceea unde mi-ar fi începutul? Mihaela Oancea Imagine: Mihai Cătrună Referință Bibliografică: Dincolo de vălul Mayei
DINCOLO DE VĂLUL MAYEI de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353766_a_355095]
-
a dreptul naivă. N-ai înțeles atitudinea lui M.Joseph. Nu-l interesează lady Morgan. Nici, ce face. E o distracție pentru el. Crede-mă! Dacă nici eu nu mă pricep la bărbați ... E preocupat de altceva. Nu cumva e faunul din pădure ? o privi, zâmbind, cu subînțeles. - Marge! Te rog, nu începe iar cu dantelăria romanțată! se înroși, Alma. - Dumnezeule ... cu el ai fost în pădure! Asta e explicația comportamentului său și a faptului că nu te scapă din ochi
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri... împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă, purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia, descântând iubirea dulce doar cu vocea lui cea blândă. flori de tei zburau agale, ploaie de petale dulci peste chipurile lor, fericindu-le clipita , în decorul de poveste, se întreabă și-ei în vise cum de i-
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
FAȚĂ A,aaa... LICINIUS Sunt chiar fetele.Vin la apă cu ulcioare, Va fi bună seamă la templu sărbătoare. SABINUS Să ne retragem stăpâne, Altfel, ne ies vorbe nu prea bune. 8 LICINUS Fântâna e deopotrivă pentru nimfe, naiade,eroi, Fauni, silvani, ca și pentru noi. PROPELLIUS De bună seamă, însă, picurii de apă și setea La vorbe îmbie...astfel am putea... LICINIUS O vorbă atrage pe alta, asta ne este firea, Trece din gură în gură, aducând destăinuirea LILIANUS Sunt
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
ca vântul, Dac-aș vrea când nu mai pot marea s-o străbat înot... Trese, trese și galoane Goana după recompense Croitorule, fă pense Proștilor cu multe toane! Uniformele de clauni zilnic au mărit importul Ce să faci cu-atâția fauni când ne umflă vântul, cortul? Incredibil dar renaște Iarăși spiritul de turmă Că-mi iau lumea-n cap și plec urma să mi-o pierd din urmă; Ce-o să facem, fără stele fără lună și izvoare Dacă sufletul din noi
MAŞINA NOASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358792_a_360121]
-
de mare, Cântată la harpă De-o nimfă-ndrăgostită De Poseidon, al mării stăpân. Stăpân al inimii mele, Tu ești, Îmi curgi înfiorat prin vene, Ca un cânt, Ca un alint Sublim legământ... Dansăm sub clar de lună, Tu, Un faun cu ochii plini de vrajă, Eu, O nimfă speriată De zborul unui pescăruș... Picură în noapre Roua în diamante, Din ochii mei și zâmbetul tău, S-a Născut Dimineața. Îmbrățișați pe veci, O singură ființă suntem, Încât să nu mai
NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359269_a_360598]
-
câte cunoaștea el. Anume: "Simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropocosmice". Crezi că, la mine, ar fi sinteza eu - avatar? Nu știu. O s-o descoperi tu, dacă există cumva. La Macedonski, eu vedeam simbolul ca sinteza dintre eu și faun. La Eminescu, eu-luceafăr. La Arghezi, eu-copac etc. M.-I.B.: Arhiființă-arheu, ființă-avatar, eu liric-lup/ cavaler/ trubadur formează un șir de incluziuni, de abstractizări, care sunt expresii lingvistice ale unei experiențe/ existențe antropocosmice. E.D.: Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
Inima-i în piept tresare, Pașa, demn, ține-a ei cale. Călărindu-și albul cal, Flutură un negru voal. El îi pune-n plisc o floare Și-o sărută cu ardoare. Vraja este spulberată: Ține-n brațe-o mândră fată. FAUN - ZEUL FECUNDITĂȚII Pe luciul lacului glisează - frumoasă, dulce, libertină, în voaluri fine - o codană - o libelulă diafană ... În ritmul muzicii-n surdină, cu grație de balerină, cu gesturi ample-și exhibă al corpului mister. Prin dansul ei mărturisește iubirea pentru
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
o libelulă diafană ... În ritmul muzicii-n surdină, cu grație de balerină, cu gesturi ample-și exhibă al corpului mister. Prin dansul ei mărturisește iubirea pentru prințul care i-a dăruit ieri un buchet din albe lăcrimioare. Din fundal tâșnește Faun și încearcă să o fure, s-o ducă-n poiana verde din tainica pădure. În brațe-o ia și-n piruete alunecă pe gheață, pe “Bolero” de Ravel o cucerește plin de zel. Este dorința pătimașă ce-i captivează și
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
și-n piruete alunecă pe gheață, pe “Bolero” de Ravel o cucerește plin de zel. Este dorința pătimașă ce-i captivează și-i unește într-un sărut prelung și gheața-ndată se topește. Aplauzele-n cascadă consacră fecunda pereche, pe Faun deghizat în prinț și muza... eterna poveste. VRĂJMĂȘIE Cic-a fost odat-un moș, ce-avusese un cocoș - El i-a dat averea toată și-o viață minunată. Avea moșul trei copii: un câine - paznic în vii, o pisică jucăușă, un
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
iubită și glorie, îmi povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e
A RĂMAS SINGUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379890_a_381219]
-
vârstei sale s-au împlinit în maturitate: Ca într-un joc, etern nesăvârșit, Te bântui ca un fur, ca o felină, Mi-e sufletul nebun și e vrăjit De nurii tăi croiți pe-o violină. (Iubire mută) Încăpățânat ca un faun - urmașul mai vechiului satyr din cortegiul lui Dionisos; fără a friza, însă, desfrânarea - poetul insistă, în continuare, în iubirea sa carnală. Deși i-ar fi fost la îndemână, el se ferește de spectaculosul ridicolului erotic: Ghicesc sub haine-ți nurii
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
a închis obloanele cerului în Defense iar pe câmpia lui Marte ruginește năzuința lui Eiffel Parisul era galben de verde cu irizări spre albastru cum buzele Senei chiar acum când scriu o poezie în Jardin du Luxembourg pe piciorul unui faun neclintit de la 1900 iar depărtarea aude cum se închină românii în St Sulpice Și roșii erau plăcile comemorative la eliberarea din august 44 dar tu tinerețe pariziană ești mereu revoluția din 68 la Sorbonne veșnică înfierbântată de iubirea pentru libertate
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
mai ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii - centauri Astăzi iubesc prin emailuri. @ Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o ascunde, el nu cunoaște iubirea, Cutia neagră ce a rămas pe fundul mării
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
cea mai frumoasă dintre câte cunoștea el. Anume: „Simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropocosmice”. Crezi că, la mine, ar fi sinteza eu-avatar? O s-o descoperi tu, dacă există cumva. La Macedonski, vedeam simbolul ca sinteza dintre eu și faun. La Eminescu, eu-luceafăr. La Arghezi, eu-copac. La Nichita Stănescu, eu-apă etc. Mirela-Ioana BORCHIN: Arhiființă-arheu, ființă-avatar, eu liric-lup/ cavaler/ trubadur formează un șir de incluziuni, de abstractizări, care sunt expresii lingvistice ale unei experiențe/ existențe antropocosmice. Eugen DORCESCU: Avatarurile sunt prezente
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Dintr-un Lemn, de lângă Govora. Aici întânlește pe sora Anica, o fetiță de numai 16 ani, care, fiind orfană, fusese crescută de mică între zidurile mânăstirii de către stareța Platonida. Acum psaltul avea o înfățișare cuceritoare, frumos la chip ca un faun și repede îi îndoi inima fetei care era încântată de simțămintele profesorului, făcându-i declarații de dragoste șii cântându-i psalmuri și acrostihuri. Povestea căsătoriei cu această fată e demnă de un roman erotic. Mai întâi o ceru de soție
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
deschise ușa, îi prinse mantoul și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat ca niște sunete de cantinelă... - ...ți-am cititVenere și Madonă și-am rămas cu nostalgia după absolut, Ieșul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n șir
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
Îi zisese Corina, pe numele ei de fată, oare de unde aflase el c-o chema Corina? Și Veronica își aruncase ochii, ca pe două mărgele, drept peste fiorii inimii lui, extaziată de priveliștile de basm și de frumusețea lui de Faun. „Vrei s-o iei pe Corina de soție?” - îl întrebase acel guru pe același ton cântat din Iataca. „Da!” - răspunsese poetul și-o privise pe Veronica cu ochii lui scânteietori, zâmbindu-i tandru. „Tu, femeie, vreaisă-l iei pe Mihai Eminescu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
rămas fără de pretini, fără dietă și piepteni, fără iubită, doar glorie, ce nu conține-o calorie. Brusc se aude în poartă copita lovind, poarta-i spartă, se vede că nu are stil, Berlioz spuse subtil. Nici cal, nici maimuță, nici faun, intră arătarea, up-down, destul ați vorbit, e rușine, plâns, lacrimi diamantine. BORIS MARIAN : Referință Bibliografică: Cărăbușul de aur / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1278, Anul IV, 01 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate
CĂRĂBUŞUL DE AUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347420_a_348749]
-
suflet nici-o pată/ Era o zi înaltă și bogată.! Evocând personaje mitologice, el dă viață unei lumi antice într-un peisaj rustic romantic: Ulise e simbolul poeziei eterne, Hercule este marele erou care a schimbat lumea. Viața se scurege alături de fauni, alături de Aliunde, sub cerul lui Olimp. Poetului îi sunt familiare personajele mitologice și peisajele heraldice, în care joacă în valuri delfini și sirene. Uneori asistă la banchetele lui Zeus unde „ stă sufletul bolnav de bogății/ Când joacă-n fulgere tipsii
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
Diavolul știe, to be, not to be, Fără haine de gală eu vin Să povestesc de Nastratin, De Odiseu, de Magellan, Cum am uitat tinerii ani, Haos și ordine, ce-nsemnătate Au, când iubirea inundă cetatea. Zâne fantome, nude fecioare, Fauni, Dionis iubind cu ardoare, Filozofie stearpă, morală, Eternitatea nu are școală. BORIS MARIAN . 2.
FRICA DEPĂŞITĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376131_a_377460]
-
jumătate șui, jumătate candid pictorul retras din lume. Ce-i puteam răspunde decît: oho, dar ce nu se pictează! 9 decembrie Craiu avea două "măști de urît" (de Tîrpești, măi Val! se extazia de fiecare dată, cu fața lui de faun tuciuriu), care atîrnau între ferestre, în odaia cu chirie, din capătul Sărăriei, sus, unde, în zilele cu promoroacă, dacă voiai, zicea el, puteai schimba o vorbă, două, cu bunul Dumnezeu, atît era de special locul acela! În dimineața de după Revelion
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos, buzos, rîsul năvălitorilor păgîni, așezați pe Donul sfînt. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]