175 matches
-
prin spărturile cărora se zăreau iazuri și cratere, și-n fiecare iaz se reflecta fața neomenească-a lui Herman. M-am zărit și eu, într-o singură clipă fără sfârșit (și, într-un fel, de asemenea, fără-nceput), dar imediat fețișoara mea ascuțită și palidă, numai ochi, se întinse, în miezul unor irizații pulsatile, pe tot veșmântul, îl acoperi cu totul, așa-ncît Herman era acum înveș-mîntat în pielea jupuită a feței mele, înfășurat în genele lungi ale ochilor mei, iluminat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceva din piept cu niște gheare imaginare. Mesele de seară erau aproape magice. Sora stătea cu noi, pe un scaun pliant, și pe măsuță era aprinsă o veioză cu lumină foarte slabă, așa-ncît nu scotea din întuneric decât farfuriile și fețișoarele noastre apropiate. Până și figura surorii, al cărei piept alb și masiv răsărea ca un aisberg în lumină, rămânea în penumbră. Pe farfurii am avut în fiecare seară același unic fel: semăna cu o meduză tremurătoare, aproape complet translucidă, prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-mi amintesc imaginea Anișoarei fără chiloți, ci doar frica de a nu fi prins de părinți. Ce se-ntîmpla acum însă era magie. Nici Carla, nici Bambina nu mai erau ele însele, de parcă acizii serii le dizolvaseră crusta de răutate de pe fețișoare, care le rămăseseră curate și inexpresive ca niște măști benigne. Abia dacă le mai recunoșteam. Când se-ntune-case atât de mult încît dansul lor mai era vizibil doar pe fondul ferestrelor: siluete negre și suple ca statuetele africane, cele două se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spectral, de brațe negre de arbori, mii și mii de clădiri încălecate până la orizont, uneori pierdute-n ceață și frig, alteori transparente ca sticla, în nopți limpezi cu stele reci și lună orbitoare. Băiatul stătea ore-ntregi după perdea, cu fețișoara abia ridicată deasupra pervazului, ca să vadă, fără să se mai sature, cel mai frumos peisaj din lume. În depărtare se aprindeau și se stingeau reclame colorate. Uneori, foarte rar, un avion trecea chpindu-și steluța roșie printre celelalte stele, intrând într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca dată cu făină, se arătă între mânuțe cu degete la fel de albe, roti îndelung privirea prin sală și-și strecură înapoi buclele complicate ca un palat de păr negru unsuros. Lăsă-n urma ei o absență ciudată, cumva dureroasă. Nu fețișoara în sine ar fi mirat pe cel care-ar fi privit-o mai atent, ci altceva, greu de-nțe-les la-nceput. Fața de păpușă îngîndurată, totuși atât de dulce, se ivise undeva mai jos decât ar fi trebuit dintre pliurile cortinei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
drum ca să-l spele și să-l îngroape la Brâncoveni. Căruțașii stăteau pregătiți. Tudora și jupâneasa Stanca au scos-o pe Zamfira din pivniță și, ținând-o pe după umeri, au dus-o să și ia copilașul zdrobit. Cineva îi curățase fețișoara de sânge și-l lăsase așa pe trepte, cu ochii închiși, cu părul lung și des acoperindu-i țeasta. Zamfira îl privea fără să înțeleagă și prinse a-l striga ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai domniei sale beizadelei Ștefan”, iar eu nu o credeam că a rămas grea, credeam că este joacă de copii, până a început să se rotunjească. Am botezat-o Măriuța și când mi-o aduce diminețile jupâneasa Stanca, mă uit la fețișoara ei bălaie și aștept să-și schimbe ochișorii de lapte să fie căprui, bag un deget pe sub horboțelele de la scufiță să-i caut părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în tăcerea nefirească Ștefan salută, apoi își plimbă zâmbind ochii prin toată încăperea (știa că de un an a devenit o partidă și că toate neamurile boierești își trimit fetele la curte să-și completeze educația, chipurile, în jurul doamnei), în timp ce fețișoarele cu năsucuri cârne și cu zulufi rebeli se lăsau pe rând în jos când privirea lui trecea peste ele. — Doamna? adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bloc modern din zona East Eighties și mă enervez la gândul că, la fel de bine ca mine, ar fi putut intra oricine s-ar fi aflat pe coridor. Îi atrag atenția asupra acestui lucru prin perdeaua de la duș. Mă atinge cu fețișoara ei udă pe obraz. — Cine să intre aici? întreabă ea. Toți banii îi țin în bancă. — Nu mi se pare un răspuns satisfăcător, răspund eu și mă retrag în camera de zi încercând să-mi stăpânesc iritarea. Observ bucățica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
literatura engleză a cules de fiecare dată laurii; împreună cu mine și cu prietenii mei indignați a pichetat frizeria Yellow Springs, unde negrii nu erau primiți la tuns - o fată robustă, veselă și prietenoasă, cu suflet și cur mare, cu o fețișoară dulce de bebeluș, cu păr galben, fără țâțe, din păcate (tipele nețâțoase par a-mi fi eminamente predestinate, apropo, de ce o fi așa? Există vreun eseu pe tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să recunosc, sunt copii reușiți. Arm scoase două fotografii din poșetă. I-o întinse pe prima. Lângă o masă de bucătărie plină cu farfurioare și crăticioare, o fetiță cu cosițe blonde, încinsă cu un șorțuleț peste rochița cu volănașe, cu fețișoara plină de făină, mesteca de zor într-un castronel. Gropițele din obraji arătau că este foarte fericită și mulțumită de joaca ei. Desigur, Mădălina, spuse Bart. Da, Mădălina mea. Trăiește încă în lumea minunată a inocenței. Nu mai știu un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
crapule, éspèce d’ordure, foutez-moi la paix... sunt câteva dintre expresiile ei favorite, și te asigur că nu le-a învățat de la mine! Ține să șocheze, să contrarieze. Mult de suportat, nu ? Mult de înțeles, Bart. Uită-te atent la fețișoara ei, are trăsături foarte frumoase, feminine. Păpușă de porțelan. Și dacă Mădălina plânge noaptea, știi cu câtă blândețe o tratează ? Îi va trece într-o zi teribilismul acesta, trebuie doar să avem răbdare. Înseamnă mult pentru tine sau acuma sunt
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să vezi peste suprafața apei. Așa că, dacă voiam, puteam să stăm cu capetele afară din apă și să vorbim În timp ce lucram. Câtă vreme stăteam de la mijloc În jos În apă, clienții noștri erau mulțumiți. Nu vin aici ca să-ți vadă fețișoara drăgălașă, Îmi spusese Presto. Toate acestea nu făceau decât să-mi ușureze treaba. Nu cred că aș fi putut lucra Într-un peep show adevărat, față În față cu voyeurii. Privirea lor ar fi supt sufletul din mine. Dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
revărsatul zorilor și, de mână cu ea (să fi avut vreo trei ani), înainte să se facă ziuă, mergeam pe șoseaua neagră și udă, în vântul umed al verii, până ajungeam la țesătorie. Mă lăsa în curte, să-mi privesc fețișoara în curbura verde a unor mari damigene cu chimicale și să mi se facă frică de soarele roșu care poleia deodată tot asfaltul în jurul meu. într-un târziu, mama ieșea cu cartoanele ei viu colorate în brațe și ne-ntorceam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prin viață Înfășurat În platoșa blănoasă oferită de falsa mea imagine de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui lumii cu toată onestitatea, drept creatura care știam că sînt. Salut, Jerry, sînt eu ! N-aș fi făcut niciodată asta, firește, Însă Îmi plăcea ideea că aș fi putut s-o fac. În ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sau zece ani, grațioase ca desenate cu penița, imitând domnișoarele mari în conversații "serioase" sau, dimpotrivă, sclifosindu-se și pelticindu-se... Arătau uneori mature, închise într-o enigmă care deja era trista umbră a lunii, a femeii și a fecundității pe fețișoarele lor, dar dacă stăteai de vorbă cu ele îți dădeai imediat seama că erau copii, copii care desenau încă prințese colorate în caietele de matematică... Privindu-le, uram și mai mult urgia hormonală, dezastrul care în douăzeci de ani avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se întoarse apoi către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am ajuns la bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un comitet le va analiza pe toate... despre asta le-ai spus? întrebă Gosseyn. - Mda. Fețișoara caraghioasă se strâmbă. - Nu, să nu hotărăsc numai eu, cum făcea tata, și să ard pe toată lumea căruia nu-i plăcea. Dacă" gândi Gosseyn, când auzi acele cuvinte rostite de băiat, care moștenise cel mai mare imperiu care existase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Ei, ce spui? Și ce crezi că exprimă fața lui? Vezi pe acest chip un semn cât de mic de efort, de luptă sau de încordare? Ia să-i iei candelabrul din mânuță. Ai să vezi atunci că, privindu-i fețișoara, nici cea mai grijulie doică nu-și va putea da seama dacă pruncul acesta vrea să doarmă sauă o oroare, o adevărată oroare! — Ei, dar ce mutră ți-ai dori să aibă? strigă vesel Zander din celălalt colț al camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii mei, începu să se apropie încet de mine. Era o liniște înspăimântătoare, doar la bucătărie se auzea cum picură apa în chiuvetă. - Hoțule, spuse mama, abia mișcându-și buzele pe fețișoara ei galbenă. A pronunțat acest îngrozitor cuvânt într-o șoaptă clară, și nici măcar nu a clipit când, din nevoia exterioară de a face ceva, mi-am luat vânt și, îngrozit, am lovit-o peste față. - Fiul meu este un hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și tânăra doamnă privește din nou, visătoare și detașată. Un imens șal alb de mătase în care s-a înfășurat lasă să i se vadă gulerul negru montant al bluzei de dantelă. Spre mijlocul salonului, un gheridon acoperit cu o fețișoară de masă gris-vert de catifea. Lotuși sau nuferi îmbobociți - brodați în dégradé. Un șnur de mătase răsucit o tivește, înnodându se la fiecare colț cu funde mari și ciucuri pufoși, albi și aurii care ating covorul. O singură persoană lângă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai auzi. Poate că, la urma urmei, nici nu vede decât hârtia care foșnește atât de plăcut când o strângi. Plăcut poate să-i pară și că gesturile ei animă lumea din jur. Așa că le arată tuturor plicul terfelit, cu fețișoara luminată de mulțumire, așa cum călăul ar întrerupe o clipă cazna martirului, arătând mulțimii de credincioși trupul sfârtecat, și toată ființa i s-ar umple - îmbătător alcool ! - de freamătul de indignare și neputință. — Mais, non, j’en ai assez... Poate împins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]