169 matches
-
găsise pe Zet așteptându-l, după care inspectase colonia de rândunele de sub streșini, aferate să-și renoveze cuiburile de anul trecut. Mai târziu, în vară, vor putea fi văzuți puișorii, scoțându-și căpșoarele peste marginea cuiburilor, ca niște păpuși cu fețișoare albe. Brian și Gabriel veniră să-l caute, iar el îi însoțise, împreună cu Zet, până la Hattie și Pearl, care stăteau afară, cu părintele Bernard. Zet alergase de-a dreptul la Hattie, care-l luase în brațe și își îngropase nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se întoarse apoi către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am ajuns la bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un comitet le va analiza pe toate... despre asta le-ai spus? întrebă Gosseyn. - Mda. Fețișoara caraghioasă se strâmbă. - Nu, să nu hotărăsc numai eu, cum făcea tata, și să ard pe toată lumea căruia nu-i plăcea. Dacă" gândi Gosseyn, când auzi acele cuvinte rostite de băiat, care moștenise cel mai mare imperiu care existase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a trezit sânii, alarmându-i pe rând, apoi a fost un dor tot mai încercuit, tot mai strâns, și-o îndurare fără margini. Da, a fost ceva mai presus de noi, mai presus de mine, și mi-a spus că „fețișoara ta a arătat ca și cum te-ai fi născut, a fost ca primul strigăt al unui copil“. Trupul meu a făcut tot ce trebuie fără să-l fi învățat nimeni nimic. Safta cred că știe, fiindcă de-atunci mă privește cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în țest și Omar o simți și el: era caldă, ca o inimă vie, dar mai ales mirosea precum chiflele lui Abdullah Ün, care era turcul aciuat între casele negustorilor de mătase. El nu cocea lipii, ca toți brutarii, ci „fețișoare de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pâine“ pe care și le doreau mai ales copiii. În Yazd, era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două pentru o zi. Abdullah, care zicea că n-ar ști să deseneze un câine ud, făcea pentru chifle obraji
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aveau nici același gust. După ce a început să vândă mai mult de trei cărucioare pe zi, Abdullah și-a dus chiflele către capitală. Ghazal nu știa că și turcul avea legătură cu Yazd, se oprise în fața patiseriei pentru frumusețea anunțului: fețișoare de pâine! Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă și cu ochii punctați cu fistic, cărora le zicea „gogomani“. Numai ce o auzea pe Ghazal dimineața vorbind din bucătărie: „Armin, să nu uiți să îți pui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu susan, cu miere, cu gust de brânză, cu nucă și scorțișoară. Nu credeam că nu știi, îi spusese nevastă-sa, apăsând pe cuvinte. Toți bărbații fac asta, de timpuriu, de când sunt băieți și până revin la mintea copiilor. Culeg „fețișoare“ de femei tinere de pe unde pot, doar pentru desfătarea inimii lor... Omar înghețase în rama ușii: ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbă acasă, dar se pare că pe Ghazal o întrebaseră prima. Dar și turcul brutar își căuta nenorocul. După numai trei ani, când Armin chiar uitase de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din ochi negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă, Nu mă mustra, tătucă, Că v-oi spune: Unde - am însărat, Cine m-o-nșelat. Un voinicel nant, Nant și sprâncenat, Sprincenele lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te plângi niciodată. 392Răsare unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trează fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl alăptez, televizorul fiind dat pe MTV, cu volumul scăzut), fie pentru că mă strecor În vîrful picioarelor pînă la pătuțul lui, privindu-i atent fețișoara adormită și Încă nevenindu-mi să cred că e al meu și că e aici. Mi-am luat trei luni de concediu de maternitate, dar Îmi lipsește atmosfera de la serviciu, Îmi e dor de agitație, de rutină, de prezența adulților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după mami. Aha! Mă grăbesc să-l iau În brațe, bătîndu-l pe spate, sărutîndu-l și aruncîndu-i priviri furioase Lindei. — Tu l-ai trezit? o Întreb pe un ton crunt. Nu! zice ea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pat și dau fuga afară ca să-i caut pe ceilalți, primul meu gînd fiind la Tom. S-ar fi descurcat fără mine? Poate că sună irațional, dar ar putea fi tot În pătuțul lui, așteptînd să vin să-l iau? Fețișoara lui Tom se luminează de un zîmbet larg, brațele lui grăsuțe Întinzîndu-se după mine de Îndată ce dau colțul casei și mă apropii de piscină. Toată lumea e acolo, sporovăind și rîzÎnd. Izbucnesc toți În urale În vreme ce eu mă Îndrept ca prin ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sînt tensionați, respir iute și Întretăiat și număr minutele pînă se Închide ușa de la intrare și mă pot relaxa În sfîrșit. Îl trezesc pe Tom și luăm micul dejun Împreună, bună parte din mîncare ajungînd pe podea sau Întinsă pe fețișoara lui. Acum spune „mama“ și „E-ii“, care e numele lui Harry, pisica de jucărie. Amy pare a vorbi ceva mai mult, iar, la cele șaisprezece luni pe care le-a Împlinit Tom, mă Îngrijorează lipsa unui vocabular mai bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu le-am găsit niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom. Tom cînd era nou-născut, arătînd aparatului o fețișoară zbîrcită, roșie și furioasă, Tom ținut În brațe de Dan, Tom cu mine, Tom tîrÎndu-se, Tom dormind... — Presupun că ai dedus faptul că ne... că Îmi iubesc fiul, zic, corectîndu-mă În grabă. Regret că nu m-am gîndit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care venea din miezul creierului, dar îi era totodată și teamă. I-ar fi plăcut să-i atingă dantela albă a rochiei, dar fata îi punea întrebare după întrebare. Pampu se depărtase puțin, uitându-se la fel de uluit și fermecat la fețișoara ei albă, cu pomeții bombați și rotunjiți, iar ea prinsese momentul să-l întrebe, încă o dată, cine este. - Acum nu mai ești Pampu, nu-i așa? Cine ești, de fapt? Întrebarea îl atinsese. Și el dorea să știe cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i au așezat unul peste celălalt cu mare grijă. I-au cusut nasturi cenușii și i-au pus un nas mare roșu, din morcov. Doi ochișori zglobii au luminat fețișoara albicioasă. În cap purta o pălărie veche cu boruri largi. Un fular multicolor îi proteja gâtul de răceala iernii. După o zi de muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din nou primăvară. Natura se spală pe ochii, somnoroasă, fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fascinația credulă a tinerilor pentru a se deda unui mărunt trafic de droguri. Își repoșă o dată mai mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea și se duse să vadă de Unu. Bietul de el abia mai scâncea. Am dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe care se citea îngrijorarea. Brațele ei, care o susțineau pe Violet, erau moi și albe și aveau rotunjimea întregii ei făpturi. Era un tip de frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din nou primăvară. Natura se spală pe ochii, somnoroasă fiindcă, tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. O dată cu ea au venit și păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțină pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
să-mi iau după-amiaza liberă ca să merg la un curs de alăptare? Alice a ezitat. — Dar știi că în după-amiaza asta am conferința aia telefonică din Europa. E important să fii aici ca să te asiguri că toate legăturile internaționale funcționează. Fețișoara lui Sherry s-a bosumflat. Alice și-a ridicat palmele într-un gest explicativ. Îmi pare rău, Sherry. Nu poți să înveți altă dată despre alăptare? Vreau să spun că înțeleg că e teribil de important și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas și cu ochi albaștri uriași, în timp ce Rosa se concentra asupra a ceea ce-i atrăsese atenția: cheile lui Alice de la casă, o monedă rătăcită pe podea. Trebuia spus că rareori se întâmpla ca Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]