402 matches
-
primirea independenței de către Belgia în acel an. În timpul revoltei, Seimul l-a detronat pe regele Nicolae I Romanov la data de 25 ianuarie 1831. S-a sperat în alegerea unui nou rege. A avut loc intervenția forțelor ruse sub conducerea feldmareșalului Ivan Paschevici. La data de 21 octombrie a capitulat ultimul punct de rezistență al revoluționarilor — cetatea din Zamość. După revolta din noiembrie și detronare, casa Romanov a uzurpat titlul de rege al Poloniei. Nicolae II a renunțat la acesta la
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
-lea, domnitor al Moldovei (1764-1767 și 1774-1777) și al Munteniei (1768-1769). Monumentul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 (). La 21 iulie 1774, s-a semnat Tratatul de la Kuciuk-Kainargi de către Imperiul Rus (reprezentat de către feldmareșalul Piotr Rumianțev-Zadunaiski) și Imperiul Otoman, încheindu-se astfel lungul război ruso-turc din anii 1768-1774. Profitând de înfrângerea armatei turcești, austriecii au prezentat la tratative o hartă falsă de rectificare de frontieră în sudul Galiției, sub pretextul că teritoriul Bucovinei le
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
care manevra de dublă încercuire avea să fie un succes, întreg bazinul industrial al Rurului urma să fie cucerit, neutralizând astfel o bună parte a capacității industriale a Reichului. Înaintării aliate trebuia să I se opună "Oberbefehlshaber West" de sub comanda feldmareșalului Albert Kesselring, care preluase comanda pe 10 martie de la Gerd von Rundstedt. Deși Kesselring se bucura de renumele unui excelent organizator al luptelor de apărare, cucerit în special în timpul luptelor din Italia, el nu a avut în Germania resursele să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a făcut o aluzie directă la operațiunea organizată de Montgomery, ale cărui trupe erau pe punctul lansării propriei acțiuni de traversare a fluviului, după finalizarea bombardamente intense aeriene și de artilerie, beneficiind în plus de sprijinul a două divizii aeropurtate. Feldmareșalul Montgomery nu făcea decât să își organizeze meticulos și mare grijă față de detalii lovitura, ținând seama de lecțiile amare învățate în timpul luptelor din Africa de nord împotriva lui Rommel și ale sale Afrika Korps. Astfel, în timp ce trupele de sub comanda lui
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de Köln, pe direcția est-vest, considerând că americanii vor ataca direct spre nord dinspre capul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Considerând că Kray nu mai este competent, împăratul Francisc al II-lea l-a destituit. Cancelarul austriac Johann Thugut a oferit comanda mai întâi arhiducelui Ferdinand și arhiducelui Joseph, palatin al Ungariei, dar ambii au refuzat. Întrucât fratele său, capabilul feldmareșal arhiducele Carol a refuzat și el comanda, împăratul a numit în fruntea armatei pe un alt frate de al său, arhiducele Ioan, în vârstă de doar 18 ani. Evident, neexperimentatul tânăr nu putea să se achite singur de această enormă
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
semnată de 194 de demnitari, în numele națiunii ruse, i-a conferit regența lui Biron. Regența lui Biron a durat exact trei săptămâni. La miezul nopții pe 19 noiembrie 1740, el a fost arestat în dormitorul său de vechiul său rival, feldmareșalul Münnich. Comisia desemnată pentru a încerca să-l condamne la moarte a fost comutată de clemența noului regent, Anna Leopoldovna, mama lui Ivan al VI-lea, la exil pe viață la Pelym în Siberia. Toate vastele proprietăți ale lui Biron
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
cea mai avansată poziție de-a lungul întregului război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe care le deținuseră în luna iunie. Parlamentul le-a acordat comandanților Mustafa Kemal și Fevzi Cakmak gradul de feldmareșal. Acești ofițeri sunt singurii care au fost înaintați la acest înalt grad militar în toată istoria Republicii Turcia. Incapabilă să-și impună voința pe cale militară, Grecia a cerut ajutorul Aliaților. La începutul anului 1922, britanicii, francezii și italienii ajunseseră deja
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
la sud de Harkov în timpul ofensivei din martie și aprilie. Ordinul dat Armatei a VI-a prevedea ca dată a unui "start probabil" ziua de 18 mai. Germanii făcuseră eforturi importante pentru întărirea Grupului de Armate Sud, transferat sub controlul feldmareșalului Fedor von Bock, fostul comandant al Grupului de Armate Centru din timpul Operațiunilor Barbarossa și Taifun. Pe 5 aprilie 1942, Hitler a emis Directiva nr. 41, prin care desemna zona de sud a frontului ca principală zonă de operațiuni pentru
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
cimitirul Bellu și a fost amenajat după planurile arhitectului peisagist R. Lange. Autoritatea militară de ocupație germană din Primul Război Mondial a înființat cimitirul în anul 1917, iar inaugurarea lui oficială a avut loc la 24 august 1918, în prezența feldmareșalului August von Mackensen. Intrarea în cimitir se face printr-un un portal de cărămidă refractară, de culoare roșie, de la care pornește o aleea largă, ce are pe fiecare latură câte două rânduri de cruci. La capătul aleii urmează câmpul de
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
retragă Grupul de Armate A din Caucaz și să-l plaseze pe Don. Pe 31 ianuarie 1943, cei 90.000 de supraviețuitori ai Armatei a 6-a, (care numărase 300.000 de oameni), s-au predat, în frunte cu General feldmareșalul Friedrich Paulus (cunoscut și sub numele de "Friedrich von Paulus"). Acesta primise bastonul de mareșal numai cu câteva ore înainte de a se preda, Hitler sperând ca Paulus va lupta pâna la capăt - nici un mareșal german nu mai fusese luat prizonier
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
să se răzbune în anii care urmau să vină. Pentru a asigura îndeplinirea acestui obiectiv, feldamareșalul Ferdinand Foch a cerut ca, pentru protecția viitoare a Franței, râul Rin să devină granița dintre Germania și Franța. Ținând seama de precedentele istorice, feldmareșalul era convins că Germania va redeveni un pericol, iar la aflarea prevederilor Tratatului de la Versailles, care lăsa Germania aproape neatinsă, el a declarat vizionar: "" Aceasta nu este o Pace. Acesta este un Armistițiu pentru 20 de ani."" Distrugerile suferite de
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
serviciile de informații germane fiind ținute la curent cu stadiul operațiunilor. Pantele terasate ale malurilor râului Meuse, la care se adăugau ceea ce părea în fotografiile de recunoaștere drept un lanț formidabil de buncăre și linii defensive, l-au făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de Armată A, să pună la îndoială planul lui Guderian, care alesese Sedanul ca locul în care să se depună cel mai important efort militar. Pentru ca să se ia o decizie corectă cu privire la fortificațiile identificate, a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
German, Erich von Falkenhayn, a reușit să-l convingă a doua zi după căderea Luțkului pe corespondentul său austriac, Franz Conrad von Hötzendorf, să retragă trupe de pe frontul italian pe care să le folosească pentru respingerea atacului rus din Galiția. Feldmareșalul Paul von Hindenburg, comandantul german de pe frontul de est (Oberkommando-Ost), s-a folosit de căile ferate germane pentru aducerea de întăriri de pe frontul de vest. Pe 18 iunie, Evert a declanșat o ofensivă slabă și prost pregătită. Pe 24 iulie
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
război. Al doilea obiectiv: să avanseze cu armata sa în Bohemia unde avea să ierneze. Al treilea obiectiv: invadarea Moraviei din Silezia, anexarea fortăreței Olmuz și avansarea spre Viena pentru a o cuceri și încheia războiul. L-a lăsat pe feldmareșalul Contele Kurt von Schwerin în Silezia cu 25 000 de soldați ca gardă împotriva incursiunilor din Moravia sau Ungaria și pe feldmareșalul Hans von Lehwaldt în Prusia de Est cu o gardă împotriva invaziei ruse din est. Frederic a plecat
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
anexarea fortăreței Olmuz și avansarea spre Viena pentru a o cuceri și încheia războiul. L-a lăsat pe feldmareșalul Contele Kurt von Schwerin în Silezia cu 25 000 de soldați ca gardă împotriva incursiunilor din Moravia sau Ungaria și pe feldmareșalul Hans von Lehwaldt în Prusia de Est cu o gardă împotriva invaziei ruse din est. Frederic a plecat cu armata sa spre Saxonia așa cum a stabilit. Armata prusacă a mărșăluit de-a lungul Saxoniei în trei coloane. În dreapta era o
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
în trei coloane. În dreapta era o coloană de 15 000 de soldați comandați de prințul Ferdinand de Brunswick. În stânga era o coloană ce cuprindea 18 000 de soldați sub comanda ducelui de Bruswick-Bevern. În centru era Frederic însuși, acompaniat de feldmareșalul James Keith, având sub comandă 30 000 de soldați. Ferdinand de Brunswick s-a apropiat de orașul Chemitz. Ducele de Brunswick-Bevern a traversat Luzacia pentru a se apropia de Bautzen. Între timp, Frederic și Keith mergeau spre Dresda. Armatele Saxoniei
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
din timpul celui de-al doilea război mondial care prevedea cucerirea și apărarea unei serii de poduri peste principalele râuri din Olanda ocupată de Germania nazistă. Titlul provine de la comentariile făcute de generalul-locotenent britanic Frederick Browning care i-a spus feldmareșalului britanic Bernard Montgomery înainte de declanșarea operațiunii că "Eu cred că mergem spre un pod prea îndepărtat." Înainte de apariția cărții lui Ryan, Operațiunea Market Garden a fost un exemplu clasic a felului în care învingătorii scriu istoria. De obicei relatările populare
Un pod prea îndepărtat () [Corola-website/Science/332209_a_333538]
-
deoarece Planul Schlieffen nu a fost aplicat conform intențiilor autorului sau, Alfred von Schlieffen. Ca urmare, Hentsch a fost mutat la Statul Major al armatei chezaro-crăiești, iar în septembrie 1915 a fost numit "Oberquartiermeister" al grupului de armate condus de feldmareșalul August von Mackensen. La 17 ianuarie 1916 a fost înaintat la gradul de colonel, iar la începutul lunii martie 1917 OHL ("Oberste Heeresleitung" / Comandamentul suprem al armatei de uscat) l-a numit pe colonelul prusac șef al Statului Major General
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
Din acestea, 11 comandaturi districtuale erau germane și doar 3 austro-ungare (și anume Romanați, Dâmbovița și Vâlcea). „Administrația Militară din România” avea sediul la București, la Hotelul Athénée Palace (în prezent Athénée Palace Hilton), si era subordonată Înaltului Comandament al feldmareșalului Mackensen. Pentru eforturile sale de a organiza administrația militară a României ocupate, la 23 septembrie 1917, Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite. A decedat la 13 februarie 1918 la București, ca urmare a unei operații la
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
după modelul occidental. În 1906 el a introdus moneda națională a Muntenegrului, perperul. Pe 28 august 1910, cu prilejul celebrării jubileului încoronării sale, el a primit titlul de rege, acordat de parlamentul național Skupština. Cu același prilej a fost numit feldmareșal în Armată Imperiala Rusă, o onoare care nu mai fusese acordată anterior niciunui străin, cu excepția ducelui de Wellington. Cand au izbucnit Războaiele Balcanice în 1912, regele Nikola a fost unul dintre cei mai entuziaști dintre aliați. El a vrut să
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
zi. Astfel, trupele pe care austriecii le-au avut la dispoziție pentru bătălia de pe 5 - 6 iulie au fost de aproximativ 145 000 de oameni, cu 414 de piese de artilerie. Armata austriacă era împărțită după cum urmează: avangarda, comandată de feldmareșalul Nordmann, Corpul I al lui Bellegarde, Corpul al II-lea al lui Hohenzollern-Hechingen, Corpul al III-lea al lui Kollowrat, Corpul al IV-lea al lui Rosenberg, Corpul al VI-lea al lui Klenau și Corpul de rezervă, sub comanda
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Hohenzollern-Hechingen, Corpul al III-lea al lui Kollowrat, Corpul al IV-lea al lui Rosenberg, Corpul al VI-lea al lui Klenau și Corpul de rezervă, sub comanda prințului von Liechtenstein, cuprinzând o divizie de grenadieri de rezervă sub comanda feldmareșalului d'Aspre, o divizie de infanterie și un Corp de cavalerie de rezervă, alcătuit din trei divizii de cavalerie: divizia de cuirasieri a lui Hessen-Homburg și cele două divizii de cavalerie ușoară, dragoni și husari ale lui Schwarzenberg și Nostitz
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
fie la Sighișoara. După ce urmează școala din deal din Sighișoara, intră în 1746 sau în 1752, împotriva voinței părinților, în regimentul de infanterie nr. 21 „Arenberg” (stabilit temporar la Sighișoara), unde este avansat până la gradul de căpitan). Ca ajutant al feldmareșalului von Daun participă la Războiul de Șapte Ani. Se căsătorește cu o nobilă în anul 1768. În 1771 devine maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului de grenadieri din același
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
militar și om politic ugandez, șef al statului major al armatei ugandeze, și ,după lovitura de stat pe care a condus-o în ianuarie 1971, al treilea președinte al Ugandei între anii 1971-1979. S-a proclamat președinte pe viață și feldmareșal. După un pelerinaj la Mecca și după ce și-a atribuit titlul de doctor honoris causa, s-a intitulat „Excelența Sa Președintele pe viață Feldamareșal Al Hadj Dr. Dada, VC, DSO, MC, Domn al tuturor fiarelor pământului și al peștilor mărilor și
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]