1,278 matches
-
lui Husserl de descriere fenomenologică, aplicând-o acelor emoții care îi relaționează pe oameni unii cu alții și cu lumea valorilor, o importanță esențială având iubirea și ura, atitudini radicale pentru captarea fenomenelor valorice. Plecând de la conceptul husserlian de reducție fenomenologică, Scheler a distins esențele a ceea ce este tangibil, real sau existent, ceea ce a dus la afirmarea independenței valorilor, eterne și imortale, față de bunuri, care sunt doar purtătoarele lor circumstanțiale (pentru aceasta Scheler a fost acuzat de platonism). Ca importanță, acestei
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
și motivația supremă în om este voința de sens, principiul logosului. Introducând în cercetarea psihicului uman metoda propusă de existențialism (să nu uităm că într-o vreme Frankl a folosit pentru logoterapie numele de “analiză existențială” - n.nst.), respectiv observarea fenomenologică a omului și abia apoi tragerea concluziilor și elaborarea teoriei, Frankl își întemeiază teoria logoterapeutică în primul rând pe observații clinice, pe studii și cercetări care dovedesc dincolo de orice tăgadă faptul că, deși posedă instincte situate în inconștientul său (așa cum
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
toate cunoaștere, mai precis o relație de cunoaștere între doi termeni, și anume subiectul și obiectul, fără de care nu ar putea fi identificată existența însăși. Așadar: “Știința trebuie întemeiată nu numai gnoseologic, ci și ontologic”. Herseni apelează la o reducție fenomenologică a realității sociale, dezvoltând o dialectică fenomenologică. El identifică, astfel, două structuri ontologice „diferite”: societatea și individul, pe care le numește „corelative”, care funcționează și se dezvoltă pe baza principiului interacțiunii . În Realitatea socială, încercarea de redefinire a obiectului sociologiei
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
cunoaștere între doi termeni, și anume subiectul și obiectul, fără de care nu ar putea fi identificată existența însăși. Așadar: “Știința trebuie întemeiată nu numai gnoseologic, ci și ontologic”. Herseni apelează la o reducție fenomenologică a realității sociale, dezvoltând o dialectică fenomenologică. El identifică, astfel, două structuri ontologice „diferite”: societatea și individul, pe care le numește „corelative”, care funcționează și se dezvoltă pe baza principiului interacțiunii . În Realitatea socială, încercarea de redefinire a obiectului sociologiei l-a determinat pe Herseni să identifice
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
vizează deopotrivă individul și societatea, cu precizarea că aceasta nu lămurește pe deplin noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este una prin excelență fenomenologică. De aceea, problema individului și a societății se pune în termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gând romanesc” • Filosofia timpului pierdut • Integrare în istorie • Metafizică și sociologie • Rubrica: Cronică sociologică Traian Herseni a dezbătut pe larg acest subiect în paginile unei
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
noul cadru al realității. Fenomenologia este singura paradigmă care a rămas necriticată de către Herseni, datorită noutății ei, cât și a poziției autorului, care este una prin excelență fenomenologică. De aceea, problema individului și a societății se pune în termenii comprehensiunii fenomenologice. Colaboreaza cu „Gând romanesc” • Filosofia timpului pierdut • Integrare în istorie • Metafizică și sociologie • Rubrica: Cronică sociologică Traian Herseni a dezbătut pe larg acest subiect în paginile unei prestigioase reviste de cultură interbelice, și anume Societatea de mâine. Traian Herseni a
Traian Herseni () [Corola-website/Science/302651_a_303980]
-
Dasein"-ul uman, ci va avea în vizor ființa însăși. Kant și problema metafizicii (1929) Cartea cea mai importantă, cronologic, după " Ființă și timp", este așa-numita „carte despre Kant“, care are la bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
total (activ și steril) de neutrini.” Odată cu primele rezultate din experimentul Homestake (1970), a apărut „problema neutrinilor solari”: fluxul de neutrini era de circa 2-3 ori mai mic decât fluxul prezis de modelul solar standard - așa cum anticipase Pontecorvo. O teorie fenomenologică a maselor, amestecurilor de stări și oscilațiilor neutrinilor a fost elaborată de Pontecorvo în colaborare cu V. Gribov (1969) și S.M. Bilenki (1975-1987).
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Din această căsătorie s-au născut patru copii: doi băieți (Bogdan și Preda) și două fete (Carmen și Alina). În anul 1966 cunoaște "debutul" literar în Iașul Literar cu "Fugile" și "Minciuni pozitive". La 20 iulie 1972 susține teza "Curentul fenomenologic în filosofia franceză contemporană", și este numit "doctor în filozofie". La 9 februarie 1977 primește titlul de conferențiar doctor titular la disciplinele: "Istoria filosofiei contemporane" și "Istoria filosofiei românești", și devine șeful catedrei de "Filosofie" al Facultății de Filosofie din cadrul
Tudor Ghideanu () [Corola-website/Science/302625_a_303954]
-
fie încercarea empirică de a explica diverse fapte neobișnuite, petrecute de obicei la confluența existențială a două populații de nivel spiritual foarte diferit. Exemple: omul primordial, invenția uneltelor, modificările condiției umane (revoluția agrară,), războaiele cerești, potopul și reconstrucția universului. Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcătuind narațiuni explicative în jurul marilor întrebări omenești asupra existenței omului și a cadrului său vizibil și nevăzut: (a) actul cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din întâlnirea principiului feminin cu
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
apeleze la un imaginar personal care să răspundă în mod independent stimulilor creați. Filmele sale se revendică de la o viziune neorealistă asupra lumii și încearcă să surprindă tocmai pulsul specific al lucrurilor surprinse într-un anumit moment. Fascinația unei lumi fenomenologice se desprinde din propriile sale cuvinte în care explică modul în care pentru el (nu iau naștere, ci) ființează filmul: "„Realitatea se schimbă atât de repede încât, dacă un subiect nu este valorificat, un altul apare. A-i permite propriei
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
global-intuitiv în formarea discursului muzical, plasarea acestuia desfășurânduse, conform lecturii tradiționale, într-o zonă superficială de configurare, din punctul de vedere al competenței actanților, și anume într-o zonă îngrădită a libertății formative, datorate abstragerii voinței creatoare lucide din contextul fenomenologic și estetic al acestei comunicări (artistice). Odată ce aceste zone de interioritate (înfășurată), virtual active ar fi puse în lucru conștient în mod metodic, comunicarea muzicală va căpăta o densitate sporită iar actul performanței, conform Logicilor astfel definite ar putea genera
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Logicilor unor Lumi (muzicale) Posibile (în curs de definire). Orice fragment muzical (sonor) se configurează în funcție de parametrii ce-l definesc și de relațiile dintre aceștia. Din cele deja expuse în intervențiile noastre anterioare am dedus că din punct de vedere fenomenologic discursul muzical se constituie în cele șase spații acustice menționate (L, T, TB, I, D, IT), conform unor criterii de continuitate și discontinuitate, care împreună definesc domeniul muzicii. Important este să ne concentrăm asupra unor niveluri paradigmatice incluse în lectura
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Ambele privind spațiul (muzical) al înălțimilor sunetului (temperat sau netemperat) și cel al vitezelor de succesiune a evenimentelor (muzicale): măsurat sau global („strié” sau „lisse”). Este vorba despre două ordini fundamentale care definesc limbajul muzical din punct de vedere configurativ (fenomenologic) și vom dispune de la bun început de aceste două seturi de valori elemente, pasibile a fi scalate și puse în jocul muzical. Din punctul de vedere al enunțului muzical, ambele valori sunt intim legate. Evident, durata este sau nu legată
Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
a debutat la sfîrșitul secolului al XIX-lea în Austria și sudul Germaniei, ca o mișcare de protest împotriva școlii asociaționiste și a școlii structurale, cea care recomanda descompunerea realității și experienței în elemente atomizate. Gestaltismul propunea în locul atomizării metoda fenomenologică. Această metodă, cu o tradiție în cultura germană, ajungînd pînă la studiile lui Goethe, implică descrierea experienței psihologice directe, fără să restricționeze în nici un fel descrierea. Gestaltismul a constituit o încercare de a adăuga o dimensiune umanistă la ceea ce a
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
deocamdată atipic pentru români, aceea de critic literar.” • "ELITISM ȘI POSTMODERNISM" (1999; 2000) „O foarte doctă carte despre elitism / postmodernism (postmodernitate) ne oferă criticul și istoricul literar Adrian Dinu Rachieru. Meritul ei fundamental este de a ne da întregul tablou fenomenologic al avatarurilor postmodernismului care se vrea curent de idei, paradigmă, epistemă. Sunt expuse "toate" datele problemei și sunt date pe față - ca să zicem așa - "toate" cărțile. Demersul exegetic urmărește alfabetizarea, introducerea în temă, dar și implicarea cititorului în analiza fenomenului
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să cunoască realitatea istorică fundamentală, constituția fenomenologică a autodeterminării, dezvoltarea dialectică a conștiinței de sine și a personalității pe tărâmul istoriei. În "Știința logicii" (1812-1814) Hegel argumentează că calitățile finite nu sunt complet „reale” deoarece ele depind de alte calități finite care le determină. Pe de altă
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
proiecte CNCSIS; participarea la comisia “panel”. 2007, martie — membru în Consiliul științific al colecției “Bibliotecă medievală” , coordonată de Alexander Baumgarten la Editură Polirom din Iași. 2007, februarie — Universitatea «Babeș-Bolyai» din Cluj, membru al comisiei de doctrorat pentru susținerea tezei "Premise fenomenologice în teoria lingvistică integralista. Componentă husserliană a gândirii lui Eugeniu Coșeriu" de Dumitru Cornel Vîlcu; conducător științific: prof. dr. Mircea Borcilă. 2007, februarie — Universitatea «Al. I. Cuza» din Iași, membru al comisiei de doctrorat pentru susținerea tezei "Dimensiunea ludica a
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
prin romanul "La Nausée" ("Greața", 1938), apoi prin lucrarea monumentală "L'Être et le Néant" ("Ființa și neantul", 1943). Această carte masivă nu este ușor comprehensibilă, dar cititorii care nu s-au lăsat descurajați vorbesc despre această încercare de ontologie fenomenologică cu entuziasmul pe care altă generație îl manifestase față de ""Les Nourritures terrestres"" a lui André Gide. Dacă Sartre nu este descoperitorul fenomenologiei, el o reînoiește și o îmbogățește trasându-i liniile distinctive, cu precădere datorită metodei pentru a atinge rădăcina
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
care "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie "public": stările mele de conștiință se manifestă doar mie însumi, ele sunt - chiar prin excelență - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. În ontologia existențială a lui Sartre, ființa unui obiect existent nu mai este decât ceea ce apare. Nu mai există "ființă" la modul absolut
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru calculul corecțiilor de pături și împerechere. Ca model fenomenologic se utilizează fie modelul picătură de lichid fie modelul Yukawa-plus-exponențială extinse la nuclee cu rapoarte sarcină/masă diferite. Folosind teoria penetrabilității s-au prezis opt moduri de dezintegrare: C, Ne, Mg, Si, Ar și Ca ale următoarelor nuclee părinte: Ra
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
unei "filozofii a spiritului" sau "psihologii filozofice". Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui Wilhelm Wundt și William James, își îndreaptă în special atenția asupra problemelor generale cum sunt comportamentul și dispoziția, incluzând și stările patologice, importante pentru psihologia clinică. Școala fenomenologica cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano și Karl Jaspers consideră procesele psihice că fenomene indivizibile, în timp ce behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul uman că manifestare condiționată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice. În
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
un conținut, ea este ""intențională"", este conștiința a ceva. Între anii 1901 și 1916, Husserl predă la Universitatea din Göttingen, inaugurând o adevărată școală de Fenomenologie, și publică opera sa capitală " Idei asupra unei fenomenologii pure și asupra unei filosofii fenomenologice" ("Ideen zu einer reinen Phänomenologie und phänomenologischen Philosophie", 1913). După Husserl, "fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie public, stările mele de conștiință se manifestă doar
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
fenomen este tot ceea ce - într-un fel oarecare - se manifestă". Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neapărat să fie public, stările mele de conștiință se manifestă doar mie însumi, ele sunt totuși - chiar prin excelență - materie cu descriere fenomenologică. Fenomenul, oricât ar fi de necesar de a-l interpreta pentru a-l epuiza, nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. Husserl folosește metoda pe care o denumește "reducție fenomenologică" ("phänomenologische
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]
-
descriere fenomenologică. Fenomenul, oricât ar fi de necesar de a-l interpreta pentru a-l epuiza, nu este expresia deformată a unui lucru ascuns, nu mai este "fenomenul" kantian opus "numenului" său. Husserl folosește metoda pe care o denumește "reducție fenomenologică" ("phänomenologische Reduktion"), pentru a lăsa să transpară tot ceea ce se manifestă în conștiință, pentru a putea lua act de prezența sa și a exclude ipoteza existenței obiectelor exterioare. Ceea ce rămâne este ""ego""-ul transcendental, opus celui empiric. Astfel, ""fenomenologia transcendentală
Edmund Husserl () [Corola-website/Science/298014_a_299343]