183 matches
-
era transformat în șobolan. Se umpluse împărăția de șobolani. Aceștia mâncau tot ce apucau. Sărăcia începuse să se întindă în împărăția nu demult vestită pentru bogăția ei. Oamenii nu aveau curaj să se plângă decât unul altuia și asta, cu fereală, căci Pomorac părea să aibă urechi peste tot. Așa se face că, odată, din cotețul în care se vârâse după ouă, Prințesa Trandafira auzi două spălătorese de la palat șoptindu-și una alteia: - Dacă nu ar fi dispărut împăratul, nu am
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
neadormiții singuratici. Dar nici că-l mai auzeam atunci. Îl uitasem! Doar nepotul era cu mine, viitoare cruce de voinic, așa mi te vedeam! În dimineața zilei cu pricina, un soare vrednic ne prididise devreme. Oarele ieșiseră de voie de la fereală și călcau cu socoteală prin locurile pe unde căldura prigonise neaua, de se ițiseră petice cu iarbă din ăl’alt an. Îmi râdeam în drumurile mele de gospodină prin bătătură de cum îmi scosesem una după alta hanțele groase aidoma Babei
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
strigasem ca de-obicei, dar bietele nu-și doreau libertate în bezna și frigul de-afară, mai ales că preajma scotea vuiete neștiute! În cazna mea cu ele, mă tot munceam să le-mping ori să le trag dincolo de îngrăditura ferelii... Dar nu se lăsau duse în ruptul capului! De ce? De-nfricoșate, dar și de-ncăpățânate! C-așa sunt ele, jurate! Și-n vreme ce mă munceam, simții cum vine fulger hotărât către mine câinele ospătat. Îmi trimisese un lătrat de
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
lipsea grozav umbra-frate. Și-l căuta din ochi împrejur. De-ar fi fost și mezinul, nu s-ar mai fi temut atât de necunoscutul ce-o atrăgea pe mamă-sa! Izbăvită de durere prin adierea de somn, Anyu ieșise de la fereală. Privea la coada de vulpe ce-o agățase în vârful sălașului încropit, cu gândul că-l va umple de haz pe copil când avea să o vadă. Brusc fu covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
oști nu făcea decât să dea din cap, căci nici una nu semăna măcar cu fata cărbunarului. Când se isprăvi șirul fetelor, regele sări în picioare de la locul său. - Unde e fata cărbunarului? - Se pare că n-a venit, zise cu fereală căpitanul de oști. - Cum îndrăznește să-mi nesocotească porunca? I s-a dat de veste la timp? A fost adus în fața regelui mesagerul care fusese la casa cărbunarului, iar acesta povesti, tremurând de spaimă, că făcuse cunoscută porunca regelui chiar
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
vor dori împărăția din adâncul pământului. După plecarea celor doi feciori, împăratul îl chemă la sine pe Cățelul Pământului, cel mai bun oștean al său. - Du-te în Peștera Ruginoasă, găsește pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se puse pe așteptat. Așteptă o zi, așteptă două, iar în a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului și până se întuneca, plimbându-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
dau față-n față, o țintuiește cu ochii straniu de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată. Arătarea sâsâi ca de obicei, legănându-și corpul subțiratic până femeia prinse de veste. Apoi se strecură șerpuind, piciorul beteag însemnând c-o urmă unduitoare poteca. Mirată de bâțâiturile milogului
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
poarta. Șchiopătând, Aurelia se îndreptă către casă. Tălpile goale, foșniră neplăcut pe cimentul terasei, așa că se grăbi să-și ia din găleată apă și așa, stând pe trepte, și-o turnă cu cana peste mâini, peste picioare, apoi mai cu fereală peste genunchi, și bucurându-se de senzația de răcoare pe care o simțea sub tălpi, așteptă încă puțin pe trepte ca să se zvinte înainte de a intra în sfârșit în casă. Pentru o clipă, așteptând să i se obișnuiască ochii cu
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
bunicii părea să se joace de-a v-ați-ascunselea, întreruptă doar de năvălirea la intervale regulate a larmei bătăilor de pendul, pentru ca apoi să o auzi numărând iarăși, cu același tic-tac monoton ce părea să caște, printre florile peste care cu fereală pășeau căprioarele din tablourile bucolice, brodate pe peretarii prinși în ținte lângă pat. Și-n pacea adâncă, Ana auzea cum târșindu-și pașii de pluș, se furișa tot mai aproape tristețea. O tristețe adâncă ce se lipea de pereți ca o
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
sport sau la saloanele de înfrumusețare, pe care le frecventase cu atâta plăcere odată, pur și simplu pentru că amărâtul ei venit de profesoară de filosofie abia îi permitea să trăiască de pe o zi pe alta. Apoi, începu să caute. Cu fereală, cu rușine, pe site-urile matrimoniale. Prima dată, își spuse că arunca doar o privire, de curiozitate, și trecu repede peste câteva imagini. A doua oară, citi descrierile de sub imaginile care i se păreau mai interesante. În cele din urmă
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
între timp, însă gerul era mușcător. Când a ajuns acasă, se făcuse aproape ora prânzului. Florica pregătea demâncarea în bucătărie iar copiii priveau la televizor și își făceau de lucru cu jucăriile. Gheorghe a dus colivia în cotețul porumbeilor cu fereală să nu-l vadă careva și apoi a venit înlăuntru aducând cu sine șirurile de covrigi și merele pentru colindători și alte lucruri necesare, care le mai târguise. În zilele următoare norii au încetat să mai cearnă și la întrarea
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
palat, deși Colț-Împărat nu se bucură defel când o văzu. - Îmi amintește de cineva, îi zise feciorului său, cine spune că este? - Fiica părinților ei, răspunse Mladin. - Ce nume e acesta? - Numele meu este Lia, zise fata auzind vorbele fără fereală ale împăratului. Nu am mare lucru să vă răsplătesc omenia de care ați dat dovadă primindu-mă în palat decât să vă cânt, poate, ceva. - Da, fu de acord imediat prințul. - Mda, acceptă și tatăl lui. Și porni Lia să
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
consultară din priviri și se așezară pe iarba umedă, ascunși de umbrele nopții, dar fata le simțea ochii ce pe niște cuțite otrăvite ce-i sfâșiau carnea. - Mă cheamă Florin! Tu cum te numești? - Sanda, improviză ea uitându-se cu fereală la ceasul de mână. Mai lipseau douăzeci de minute până la sosirea autobuzului, dar i se păru o eternitate. Nu era sigură că va mai urca vreodată în vreun autobuz, după cum stăteau lucrurile în acel moment. Evită scârbită respirația respingătoare ce
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
până la Vaslui și slăbiseră foarte. Turcii și-au așezat tabăra lângă Podul-Înalt. La câteva zile după Anul Nou, era o negură, s-o tai cu cuțitul. Ștefan-Vodă, bizuindu-se pe mintea lui și pe vrednicia ostașilor, a trimis, cu mare fereală, În spatele puhoiului turcesc oameni anume, care să amăgească dușmanul prin chemări de război din trâmbițe și buciume. Cum stătea tabăra turcească așteptând, iată că izbucnește mare sunet de război În Lunca Bârladului. Socotind că oastea lui Ștefan-Vodă dintr-acolo vine
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
condiții dificile. Erau nevoite să se exileze (și convoaiele acestea ale unei dorite mântuiri - ne putem imagina căruțele care i-au dus peste hotare pe urmașii lui Hrizea din Popești, cel omorât de Șerban Cantacuzino - transportau adesea, mișcându-se cu fereală, dincolo de graniță familii pauperizate) și să se împrumute pentru a achita mai vechi datorii (după moartea lui Preda Buzescu - cândva înainte de 20 august 1608 -, Cătălina, soția lui, și fiica lui, Maria [cea care se va mărita cu marele ban Teodosie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e și din „teama de singurătate”, ce poate deștepta, din întunecatul ei cotlon, „teama de ratare”. Ciudate crispări la un glumeț cu limbă ascuțită, care pare
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
pe la perechea de socri și, deschizând larg brațele, zâmbeau până la urechi, exclamând : - Soacre mare !!!... Cu amândouă mâinile scuturau zdravăn palmele întinse ale socrilor și dădeau peste cap paharul care se umplea la loc. Din când în când și cu fereală, socrul mare își turna numai pentru el coniac. Muzica bubui și tineretul prinse a dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fericit, că n-aveam ce face, tăceam și plăteam cu voie bună... De altminteri, aveam și de ce. Pândele, vânătorile noastre erau foarte fericite. Marin cunoștea cotloanele cele mai ascunse ale sălbătăciunilor și mă strecura cu luntrea spre ele, încet, cu fereală, cu un meșteșug de care mă minunam totdeauna. Balta, pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe de altă parte, gemea de rațe, de găinuși, de dupli - de toate neamurile zburătoare și fricoase cu ochii rotunzi, cu gâturile lungi, tremurătoare și lucii. Și parcă și vânătorul meu avea ceva din mlădierea aceea a gâtului, ușoară, cu fereală și cu teamă, și ceva din privirea pătrunzătoare, rotundă, ascuțită, verde ca și apa stătătoare a Iezerului, privire care mă neliniștea. Într-o săptămână, patima pândei, a vânatului bălții, îmi intrase în suflet, în sânge, în simțuri. Veneam în galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
repede, m-ai înțeles?... Zâmbind, Dragoș descălecă. Prin moara neclintită se auzeau dupăind pași. Mai repede, mai repede! strigă vătaful întorcându-se cu fața spre moară. Femeia ieși cu sfială, aducând pe tabla paharul de apă și dulceață. Venea cu fereală, cu umerele puțin înălțate. În ochii ei mari nu era nici un gând, nici o dorință. Cât băui apa, mă privi. O privire lungă de copil neștiutor. Hai, du-te și-ți caută de treabă! zise apoi Dragoș. Femeia se duse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
făcut două ocă, de mure... A ieșit foarte bine... Zâmbi bucuroasă. Dacă vi-i sete, pot s-aduc; a ieșit foarte bine... A ieșit un dulceț tare frumos... Când se întoarse cu apa și cu dulceața, pășea încet și cu fereală prin odaie. Era o femeie simplă, o femeie ca toate femeile, n-avea nimic deosebit în mișcări, nimic deosebit în glas. Nu simțeam nimic la apropierea ei, nici nu-mi închipuiam că trebuie să-i spun ceva. Era o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cât se poate de dur. Între timp am simțit cum un întreg duș de vomă și venin mi se revarsă din burtă. Trei sticle de B & F e un stomac complet gol, de aici toată frecangeala și bătălia asta, toată fereala și înșelăciunea și fierberea. În același timp - am știut dintotdeauna că în atmosferă există creaturi, zeități, leviatani cumulus din amperi și spori care se agită la o înălțime de zece mii de metri. Ceva foarte vast și plin de furie ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Spun oamenii despre el că, atunci când conduce hârbul și se apropie din sens opus altă hărăbaie, el Își trage curul așa, mai spre dreapta, Înghesuind pasagerii ca, În caz că se ciocnește cu ăl din față, să fie cât de cât la fereală. Tata avea de gând să valorifice la obor o scroafă de vreo două sute de kile. Pe vremea comuniștilor toate alimentele mergeau la export, așa ca minusculul producător de la țară obținea prețuri uriașe pentru tot ce Însemna mâncare. Cu banii câștigați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au furat ceva de pe la ea. Și așa am bănuiala că benzina aia nu s-a scurs chiar toată pe pământ și că o parte s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și el bețiv și hoț. Chiar Îl bucura plimbarea pe care avea s-o facă. Se Înserase și răcoarea Îi făcea bine acum. Se simțea În putere și avea o liniște care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]