186 matches
-
neocolit de acum înainte pentru biografii, ca și, în general, pentru exegeții operei eminesciene. OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) Apariția, în anul 2000, a corpusului epistolar Eminescu Veronica Micle, aproape o sută de texte necunoscute până atunci, ținute la fereală de către descendenții familiei adresantei, a trezit un interes cu totul aparte, atât în rândurile istoricilor și criticilor literari (eminescologilor), cât și în mediile cele mai largi ale cititorilor, care așteptau să afle, în fine, cum a iubit Eminescu, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se poate!! Ba se poate!!! răsună violent, brutal, disperat, strigătul lui Ștefan. Se poate!!! Primim!!! rostește, abia putând să-și ascundă tulburarea într-o tuse seacă. Altceva!! strigă apoi repede, răgușit. Altceva!! Boierii rămân consternați, în tăcere. Tăutu, încetișor, cu fereală: Cere... cere, cheile cetăților de la Mare... Ceee?!?! strigă Ștefan cu mânie, deși auzise prea bine. Cere închinarea Cetății Chilia și Cetății Albe... Ștefan sare ca opărit. Trântește cu pumnul în masă: Niciodată!! Aiasta, niciodată!! Odată cu capul!! strigă Ștefan. Să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o voce. Noroc cu draperia de aici. — Da, era cât pe ce să ne descopere. Pe aici viermuiește de gărzi. Se pare că ducele știe prea bine cât de puțini prieteni și-a făcut astăzi. Cele două siluete ieșiră cu fereală din ascunzătoare. Încă nu-mi vine a crede ce-am auzit adineaori. și Încă din gura celui căruia i-am jurat credință și supunere. O palmă pentru toți nobilii! În ce fel de lume trăim? Drepturi pentru prostime... Drepturi pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sânge Închegat, care făceau pământul atât de lunecos... Apoi plecă, fără să știe Încotro. Trecu prin păduri, trecu prin vaduri. Țara Începea să se trezească după furtună. Întâlni oameni speriați, Însângerați, galbeni de foame și de oboseală, care ieșeau cu fereală din ascunzișurile lor. Unii Încercau să-i vorbească. Dar Simeon, cioplitorul În piatră, trecea Înainte ca o fantomă, fără să audă, fără să răspundă, fără să se oprească. Îl lăsau În pace. Nimeni nu se mira de nimic. Ajunse după
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
veniți Înălțimea Voastră la căpătâ iul lui. De aceea mi-a poruncit să las veșmintele pentru Säckingen și să vă caut cu mare grabă la sihastrul cel nebun, unde aveam să vă Întâlnesc cu siguranță. Să vă spun totul cu fereală, ca să nu vă sperii. și eu, cu capul meu cel prost, am născocit toată povestea, ca să nu vă neliniștesc. Nobilă domniță, vă rog fierbinte nu-i povestiți părintelui meu Constantius despre prostia mea. Aș muri de rușine dac-ar afla
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tufișurile de pe pământul Înghețat, ca să nu alunece, urcă gâfâind malul cel Înalt. Apoi o luă În goană spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală. Când Îl văzu intrând pe poarta casei, umbra se Întoarse din drum și dispăru În Întunericul mohorât al iernii. Urs o chemă pe doică, porunci să Încingă focul și să aducă lapte cald. — Doică, spuse el, jură-mi că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de Îndată, Însoțit de doi frați, spre Freiburg. Mai cu seamă Bodo primi veștile cu o tulburare pe care nimic n-o putu potoli. Sihastrul, care tocmai venise la căpătâiul său, Împreună cu jupânul Urs, Încercă să-i spună totul cu fereală, dar tânărul sări ca ars din pat, deși era Încă foarte slăbit. — Cum credeți că pot sta aici liniștit, când Adelheid e În mâna acelor ticăloși? Doamne, poate că la această oră... nici nu vreau să mă gândesc ce s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care-ți tăia respirația arătau că nu se mai trecuse pe acolo de ani buni. Înaintau cu fereală, orbecăind la lumina din ce În ce mai slabă a faclei. Bodo simți cum Îl cuprinde amețeala. Era mult prea slăbit și-și spuse că nu va rezista nici să Înainteze, nici să străbată calea Întoarsă. Picioarele i se Înmuiară și se Împiedică de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putut trece nici ei pe aici... Își trecu cu băgare de seamă mâna peste suprafața netedă ca-În palmă. Într-un colț descoperi o scobitură, atât cât să intre două degete. Tânărul prinț, căci acum putea fi numit astfel, pipăi cu fereală și descoperi un mâner mic pe care-l apăsă ușor. Ca prin minune, pietroiul se răsuci În loc și În câteva clipe se pomeniră Într-un coridor Întunecos care se termina brusc Într-o Încăpere largă, Închisă cu gratii. Dincolo de ele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a strecu rat până la noi și ne-a adus vestea. Nu vă fie frică. Ori vreți să vă sfâ șie călăii lui Zähringer pe roată, Înainte de a ne veni ajutoarele? În vremea aceasta, micul grup condus de Bodo Înainta cu fereală. Ajunseseră În curte, ascunzându-se În tunelul care o mărginea pe latura de nord. — Suntem prea puțini ca să Începem lupta deschisă, le șopti el celorlalți. Ar fi bine dacă ne am putea strecura până la poartă ca să tăiem lanțul ce ține
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și-și dăruiește inima unui negustor, oricât ar fi el de bogat. El trebuie să fie, nu cunosc pe nimeni care să aibă atâta forță și prestanță! — N-am spus nimic, de la mine n-ai auzit nici o vorbă! De ce atâta fereală? am Întrebat eu cu naivitate. Nu Înțeleg, de ce se teme Eglord de un asemenea ticălos, În loc să-i tragă o bătaie zdravănă, ca să-i fie Învățătură de minte? — Nu-i chiar atât de simplu cum crezi. În spatele acestei Întâmplări, așa cum apare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un ministru responsabil francez, pentru că viața ta, tu, depinzi atât de ritmul vieței de acolo. Eu nu sunt lângă tine, să parez ori să micșorez șocul. Peste noi, tutelar: Dumnezeu și Destinul, pe care trebuie să-i ajutăm prin curaj, fereală de cele rele și iar curaj. Te îmbrățișez cu fervoare, cu delicatețe și reculegere ca pe o icoană în vremuri de restriște. Mamina 19/1947 I Joi seara, 4 decembrie [1947] Nu gândeam azi dimineață să am atâtea să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
viișoara din preajma orașului, o viișoară "de nimic" unde mai-mai n-avea ce face. În ziua aceea nu vine. Îl pândește și-l așteaptă ascuns și-n altă zi. Din locul lui nevăzut, din ierburi vede pe tatu-său sosind cu fereală mare, intrând în livadă, săpând și scoțând dela rădăcina unui pom ceva. După ce pleacă bătrânul, se duce și băiatul și controlează, găsește bani, banii Armencei asasinate, fără nicio îndoială! Îl apucă o disperare fără nume, ș-o durere zdrobitoare îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are inconformismul într-un oraș de provincie? Pe cine afectează fronda mea? Cine se sinchisește de așa-zisa „grevă” a „profesorului Neacșu”? Dar de vehemențele lui „Ghiță” (pentru intimi) Neagu, „profesorului Gheorghe Neagu” (oficial)? Acesta îmi spunea, pe stradă, fără fereală, tare, că el va fi „proprietarul primului ziar particular din Bacău” (are vreo moștenire?), apoi că ar risca totul și ar trimite în Vest manuscrisul fetei sale, Raluca, dacă ar ști că textele ei sînt poezie. La prima chestiune l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai departe decât plănuia nu i-ar fi dat năravul unei false bâlbâieli care îi urâțea vorba și care, întețindu-se când a ajuns să joace un rol în treburi importante, a devenit insuportabilă și uneori de neînțeles. Fără aceste fereli și judecând după puținul firesc care răzbătea prin toată paza sa, conversația lui ar fi fost plăcută. Avea spirit, citise destul, literatură, isto rie, cunoștea o grămadă de lume, murea de poftă să placă și să se insinueze, dar toate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bucure în mod d eosebit. Sunt gravidă! mi s-a adresat ea, toată îmbujorată, și mi-a sărit de gât, sărutânduămă. La rândul meu, am sărit de pe scaun, am strâns o și mai puternic în brațe, dar cu o anumită fereală paternală, afectuos protectoare, ne-am sărutat cât ne am dorit, după care, umplându-ne paharele, le-am ridicat în sănătatea și cinstea celui care avea să vină în casa noastră, și, am sorbit conținutul privindu-ne afectuos, cum ne era
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ori de când l-am arestat ultima dată. — A Încercat să vă atace cu foarfecele atunci, nu-i așa, domnule? Întrebă Rossi. — Ei bine, n-a prea dat pe-afară de bunătate, iar Peppino a fost acolo s-o oprească. Zâmbi fără fereală amintindu-și asta, cu siguranță unul dintre cele mai absurde momente ale carierei sale. — Pe deasupra, nu erau decât niște foarfece de surfilat. — E-o mare panaramă signora Concetta. — Chiar așa, fu de acord Brunetti. Și pune pe cineva s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ha! Doar sunt amândoi pe felie, pe aceeași felie. Mai ales de când cu renovarea aia mare, amândoi sunt uite așa!", face Săvuleasca, încârligându-și arătătoarele. Cred că fiecare și-a tras atunci o roabă de bani", șopti Băși, mai cu fereală, scăzând mult vocea. "Oho!", îl susținu baba de Fito. "Plus ce ciugulesc din orice sponsorizare, fie de la minister, fie de la aiuriții ăștia de la Uniunea Europeană pe care îi faci din două vorbe și trei hârtii. Ce să mai vorbim, că nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de cunoaștere mai pretențioase, ceea ce-i dă substanță academică. Există însă și multă „viață” în tot ce se scrie; indiferent de modul de tratare, eroii, avizi de cunoaștere, își deapănă destinele : dramatice, ludice, cu moșteniri tradiționale, cu griji personale, cu fereală de cele rele, de ispită (Mașa își apără cu strășnicie puditatea, deși ar fi gata, gata să cadă în păcat!!). O carte plină de informație, plăcut prezentată, nu poate să nu fie primită de lumea literară cu aprecierea ce i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Fii liniștit, fac ce mi-a spus Cracco. În spatele meu oștenii longobarzi își scoseseră deja săbiile să mă apere. Le-am ordonat să rămână unde se aflau și să nu facă nimic, indiferent de ce s-ar fi întâmplat. Cu mare fereală, l-am urmat pe preot, după ce-mi ascunsesem la piept privilegiul dat mie de Heraclion din Bizanț. M-a condus într-o sală luminată de zeci de lămpi care atârnau din tavan și iată-mă față-n față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
condiții dificile. Erau nevoite să se exileze (și convoaiele acestea ale unei dorite mântuiri - ne putem imagina căruțele care i-au dus peste hotare pe urmașii lui Hrizea din Popești, cel omorât de Șerban Cantacuzino - transportau adesea, mișcându-se cu fereală, dincolo de graniță familii pauperizate) și să se împrumute pentru a achita mai vechi datorii (după moartea lui Preda Buzescu - cândva înainte de 20 august 1608 -, Cătălina, soția lui, și fiica lui, Maria [cea care se va mărita cu marele ban Teodosie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
omenești, Ibn Hazm se dovedește și un abil narator, fiindcă pasajele care ar putea trece cu ușurință drept panseuri filozofice capătă o puternică dimensiune epică. Îndrăgostitul este protagonistul cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
curent legat de identitatea lor și abia după aia lua receptorul, cam împotriva voinței lui. Renunță în cele din urmă să mai vorbească la telefon, dar o asculta pe Anna în camera cealaltă vorbind despre situația lui încet și cu fereală: analizele arătau că tumoarea nu dădea nici un semn de regenerare, mergea regulat la doctor, nu-i revenise nici o amintire dincolo de copilărie, ea îi era în continuare total străină, iar el era schimbat, nu era deloc același om. Umbla cu pași
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
independentă, suverană și democratică... În acest oraș, locuită pe vremuri aproape în totalitate de români, în puține instituții poți da bună ziua în românești. În așezămintele de cultură, învățământ, administrație rar vei găsi un vorbitor de limbă română, și atunci cu fereală și băgare de seamă. în timp ce orașul este invadat de presa de la Moscova, un ziar în limba română este o raritate. Este periculos să se știe că ai răsfoit presa din România. La restaurant, chelnerul nu te servește dacă nu-i
Curierul „Ginta latină” by C. Turcu, Anatolie Tinică, T. Dumbravă, P. Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2257]
-
Care e deosebirea între oamenii Convenției și «implantații» ăștia ai lui Iliescu?” Prietenul meu, altminteri un bonom predispus să vadă partea însorită a lucrurilor, s-a posomorât brusc. S-a uitat cu atenție în jur - atitudinea îmi aducea aminte de „fereala” din vremea lui Ceaușescu -, s-a asigurat că nu ne aude nimeni și mi-a spus cu o gravitate de care nu-l știam capabil: „Băiete, ascultă la mine: nici de capul alor noștri, al cederiștilor, nu era nimic. Dar
Grup organizat de profanatori by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13448_a_14773]