380 matches
-
glasul Înecat de mânie. Cineva avea să plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea către un coridor umed, abia luminat de câteva ferestruici deschise sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
expresie de satisfacție. - Știam că are să te intereseze, zise el aplecându-se spre dulăpior și făcându-i semn să facă același lucru. Pe raft era un ciudat felinar de alamă, ceva mai Înalt de un cot, de formă octogonală. O ferestruică se deschidea pe una din laturi, ocrotită de un cristal gros. Filosoful atinse cu un deget suprafața metalică, ca și când ar fi vrut să Îi parcurgă conturul. - E ultima operă a maestrului meu, Elia da Cortona, zise el cu afecțiune. - Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
obiect era un gemuleț Închis cu un mâner. Dante desprinse dispozitivul de fixare, aruncând o privire Înăuntru. Acolo era doar o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umflau În pene. Trebuia să fie mai precaut. Iar după miezul nopții, avea să fie vital să nu trezească suspiciuni. În momentul acela, arbaletierii, după ce Își terminaseră laborioasele operațiuni de Încărcare, Începuseră să Își lanseze proiectilele spre creneluri și spre ferestruicile deschise În turn. Nu se putea Înțelege spre cine sau spre ce trăgeau, cu excepția câtorva umbre care se Întrezăreau pe sus. După toate nici o căpetenie nu coordona focul, fiecare părea să tragă după bunul plac. Râsete și comentarii deocheate făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
găsească vreun indiciu. Mai Împinse o dată În ușă, cu mai multă putere. La a doua izbitură, auzi cum zăvorul cedează și intră. Chilia era cufundată Într-un semiîntuneric abia străbătut de crepusculul slab ce se strecura prin oblonul tras peste ferestruică. Se opri o clipă În prag, așteptând ca ochii să i se deprindă cu Întunericul. - Arrigo, autoritatea Florenței vine cu mine, ca să dai seama pentru crimele dumitale, scandă el cu o voce fermă și cu mâna ridicată, asemenea unei statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tatăl ei a cumpărat mobila și a preluat apartamentul de la proprietar. Ăsta era Simon. Dar mama? Mai e aici? Unde este mama? Doamna cea oarbă? Locuiește jos, la vecini. Familia Kreindl îi dăduse camera lui Kotzie, care avea doar o ferestruică zăbrelită pe holul prin care treceau oamenii aplecați, ca să traverseze mai repede subsolul de cărămidă spre alee sau în care se opreau să se ușureze. De vreme ce acum nu mai putea decât să distingă lumina de întuneric, nu avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
blestemat drept între ochi tocmai ca să nu-și poată ignora nici un moment imaginea în fața altor oameni. Iar poliția îi însoțește pe acuzați și pe suspecți la baie, iar gardienii se pot uita cât poftesc la deținuți printre gratii sau pe ferestruică. Șefii și tiranii care aparțin publicului nu te lasă să uiți de tine o clipă. Vanitatea face același lucru în particular, și în orice tip de oprimare tu ești supusul și nu poți să nu fii conștient de tine; ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din vârful munților, când stătea sub foaia de cort, și când rochia și juponul ei fuseseră date jos cu atâta repeziciune. Și iată aceleași picioare în capul scărilor, deasupra mea. Erau goale, am văzut eu, cum se proiectau pe albeața ferestruicii luminătorului, reflectându-se pe verdele covorului. Ei, ce plăcere, a spus ea și a întins o mână. Eram împopoțonat cu hainele mele noi date de stat, și cum am mers spre ea, îmi simțeam izmenele și șosetele, pantofii noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
despre nu știu ce haină de vizon de șapte mii cinci sute de dolari pe care trebuise s-o vândă și de un colier de diamante. Primea mereu plicuri cu antet pe care nu le deschidea. Și aveau ceva plicurile astea cu ferestruica lungă și transparentă prin care se putea citi adresa care încă îmi face sufletul să se chircească. Și atunci mai era oare cazul să mă prefac că nu înțeleg ce îmi spusese pe vremuri Mintouchian în saună? Cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Înghesuiți peste 40-50 de oameni Într-un vagon: „În vagoane care serviseră la transport de carbid - exalând un miros Înăbușitor - cu o capacitate normală de 40 oameni, evreii sunt Înghesuiți câte 120-150; se trag obloanele laterale, se bat blăni la ferestruici, crăpăturile se astupă; vagoanele sunt Închise ermetic; prin acest procedeu se utilizează mai puține vagoane decât avea fiecare garnitură”86. Parte din vagoanele alese pentru transportarea evreilor nu aveau, cum am menționat, orificii de aerisire, iar pentru scoaterea lor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a vagoanelor la linia 8 și de acolo la linia 3, manevre realizate și prin forța mușchilor ceferiștilor. Alte vagoane, care erau folosite pentru transportul de animale - În special cai și vite -, aveau ferestre de aerisire la margini și niște ferestruici În apropiere de tavan, În majoritate cu grilaje. Obloanele au fost bătute În cuie pe dinafară, iar fereastra de aerisire a fost acoperită cu scânduri groase, bătute În cuie de către ceferiști. În vagon era o duhoare Înăbușitoare: „Nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să moară acei care au fost mai slabi. Alții Înebuniți, s’au spânzurat singuri cu cravata sau cu cureaua de pantaloni. Am Început să țipăm să ne dea drumul.”93 Intenția de a ucide era clară În cazul vagoanelor cu ferestruici și gratii lângă tavan, vagoane din care nu se putea evada. Aceste ferestruici au fost Închise pe dinafară, cu obloane sau cu scânduri groase, de către ceferiști. Moartea În acest caz era rapidă. „Din cauza căldurii și lipsei de aer lumea Înebunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
singuri cu cravata sau cu cureaua de pantaloni. Am Început să țipăm să ne dea drumul.”93 Intenția de a ucide era clară În cazul vagoanelor cu ferestruici și gratii lângă tavan, vagoane din care nu se putea evada. Aceste ferestruici au fost Închise pe dinafară, cu obloane sau cu scânduri groase, de către ceferiști. Moartea În acest caz era rapidă. „Din cauza căldurii și lipsei de aer lumea Înebunea și apoi murea. Am fost nevoiți să bem urină unul dela altul.”94
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Înainte ca trenul să se pună În mișcare. De la una dintre ferăstruicile care nu fusese bine astupată cu scânduri, un evreu a văzut clădirea fabricii de țigări și linia la una din cotiturile de la ieșirea din Iași: „Am văzut prin ferestruică oameni aruncați sub linie și se auzeau pârâituri, o femeie, româncă care era În fața vagonului lângă barieră și-a acoperit ochii cu mâinile și a Întors capul neputând privi aceste scene oribile de masacru. Trenul patina pe câmp În arșița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a dat nici apă nici pâine; pe de altă parte dacă ușile În timpul mersului ar fi fost deschise, evreii ar fi sărit din vagoane și ar fi fugit, așa cum s’a Întâmplat fără ca ușile să fi fost deschise, sărind prin ferestruicile dela partea superioară a vagoanelor... În ziua de 30 iunie trei evrei au reușit să fugă prin mijlocul arătat Însă au fost prinși de organele polițienești”104. Românii implicați În pogromul de la Iași au acționat dintr-un sentiment de datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Ceea ce nu Înseamnă că jandarmii (care au jefuit, au torturat și au ucis) s-au străduit peste puteri Încercând să dea apă evreilor - dar cel puțin ar fi vândut-o. „Apa”, a declarat un evreu care a putut privi prin ferestruica cu grilaj, „era multă, pentru că veneau țăranii cu sticle cu apă, dar n’aveau voie să ne dea șsă ne vândă - n.m.ț. De la Roman XE "Roman" am primit câte o căldare cu apă de fiecare vagon, una dimineața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
a nu da apă șevreilorț Îl primeam de la sergent major Bratu XE "Bratu, Anastasie" care vorbea În numele lui Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" . Garda trenului se făcea În două schimburi... Când am ajuns În gară am văzut capete de evrei pe ferestruicele vagoanelor și cereau apă”6. Și evreul Moșe Herșcovici XE "Herșcovici, Moșe" a folosit exact aceleași cuvinte pentru a descrie situația lui: „Până la Mircești XE "Mircești" nu am avut nici apă și nici aer”7. Expresia „lipsă de aer” descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
evreilor - și nici la sticlă nu renunța, dacă era posibil. „Soldatul binevoitor” accepta să privească În altă parte când țăranul vindea apa sau rostogolea cu ajutorul puștii o cămașă Într-un șanț cu apă stătută și o ridica cu baioneta la ferestruica vagonului. Un evreu dintr-un alt vagon a descris negoțul cu viață, la care participau jandarmi și țărani Împreună, deși nu știa cum Își Împărțeau prada Între ei: „Dela Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" am fost luați În primire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
deoarece totul s-a petrecut la lumina zilei și pentru că i-au cunoscut personal pe majoritatea polițiștilor care au Însoțit trenul 8. În vagoane s-au dus lupte pe viață și pe moarte pentru dreptul de a rămâne lipit de ferestruicile care fuseseră acoperite cu scânduri În cuie. Majoritatea obloanelor de la ferestre au rămas Închise, astfel Încât numărul de morți din fiecare vagon a ajuns la zeci Încă Înainte ca trenul să fi părăsit Iașiul. Descrierea suferințelor și a morții Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Iașiul. Descrierea suferințelor și a morții Într-un astfel de vagon Închis este un document unic prinvind Holocaustul XE "Holocaustul" În general: „Oamenii au dus o luptă pe viață și pe moarte. Pentru un loc cât de mic lângă o ferestruică sau o găurică a vagonului se băteau 40-50 și acela care era mai tare căpăta locul. Ceilalți aținteau asupra lui cu cea mai groaznică ură câteva zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
dădea sufletul. Însă era foarte dese cazuri când, din cauza temperaturii extraordinare care s-a produs În vagon, foarte mulți, Înainte de a muri, Înnebuneau... În alte cazuri unii fiind mai conștienți de cele ce se petreceau În jurul lor se aruncau pe ferestruica vagonului ca să fie Împușcați pentru a nu mai Îndura chinurile unei astfel de morți. Iar alții se spânzurau de curelele șpantalonilorț lor de pereții vagonului. Când unul din supraviețuitori cerea puțină apă armata română răspundea prin cuvântul «otravă»”9. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
largul lui, dar se opri aici cu amănuntele. — M-a făcut cum i-a venit la gură și-a trântit ușa după ea. — Încotro a luat-o? am Întrebat eu, neputând să mă abțin. N-am observat. — Ușa are o ferestruică. — Mda, dar geamul nu e transparent. Are bule d-alea În interior. D-abia poți să distingi ceva dacă nu-ți lipești fața de el. Oricum, nu m-am uitat după ea. M-am dus la dușuri. Iarăși. — Derek, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]