12,837 matches
-
de aur: cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Noica, Cioran, dar mai ales Mircea Vulcănescu - numărul unu al generației noastre, și care a murit în pușcărie salvându-și colegul de celulă bolnav, transformându-se creștinește într-o saltea vie ca să-l ferească de frigul și umezeala temniței. Da, am avut desigur oameni mari. Dar nu și-au putut duce țelurile până la capăt - au fost poticniți ori suprimați. Prima perioadă interbelică - cum consemna Mircea Eliade - a fost cea mai fericită pentru noi. România
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o încurajeze. Doar nu suntem răspunzători pentru plictiseala celorlalți. Le simți nerăbdarea din colțul ochilor, tenișii albi, ochelarii și obrazul de culoarea aluatului, totuși rămâi adâncit în cartea ta. Le
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
ne amintim că acestea au fost atît de puternic solicitate de regimul dictatorial de atunci, încît nu mai aveau interesul dar mai ales libertatea să se gîndească măcar la ceea ce a fost înaintea lor. Au fost cazuri în care se fereau să se întîlnescă și să stea de vorbă cu oameni din epocile anterioare, care mai trăiau. - Domnule Martinescu, eu mă refer la generația care are acum vîrsta de 20-30 de ani. - Ei au cu totul alte viziuni; în iureșul globalizării
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
pe cîțiva scriitori francezi - Malraux, Montherlant și alții, pe Kazantsakis. Creațiile lor mă pasionau mai mult decît cele autohtone. Cu unii dintre ei am avut legături epistolare. În perimetrul național am fost, repet, un izolat. Din pricina înfățișării mele fizice mă feream să ies în lume, să apar în diverse împrejurări oficiale sau mai puțin oficiale. În schimb, cu prietenii mei de generație - Barbu Brezianu, Dan Petrașincu, Mihail Șerban, Eugen Jebeleanu, chiar Eugen Ionescu, eram foarte expansiv și intim. - Cum se desfășurau
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A mormăit ceva - cu simpatie - dar, evident, ne feream amândoi de agenții secreți, fie ei români, fie ei cehi. Au urmat alte zile, cu vizite și mese stropite copios cu bere Budvar, și a sosit ziua plecării. Ne-am îmbarcat cu toții într-un autorcar și ne îndreptam spre gară
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest moment, în postura incomodă de trouble-fête, dar, dacă iubim democrația (scuzați picătura de insolență!), trebuie să amintim și câte o verosimilitate. E falsă zicala că adevărul supără; mai degrabă trezește. Scriitorii de acum
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
răspunse ea, dacă în felul acesta mi-aș supăra părinții. Amintindu-mi de tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi trecea mie prin cap. - Nu m-am măritat pînă n-am avut binecuvîntarea părinților mei, spuse. Cu de-a sila, e drept, dar am avut-o. Prezentare și traducere de Tudora
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
mea să fie situată lîngă pereții odăilor ce-l adăpostiseră cîțiva ani buni. Îl priveam, mă uitam la Domnia sa, trăgînd cu coada ochiului. Era realmente fericit. Timpul și amintirile îl troieneau cu emoție curată și înaltă. Iașii, de care se ferise cînd venise timpul studiilor academice, preferînd Bucureștii, unde avusese credința că se va putea realiza mai bine, și-au dovedit mai tîrziu generozitatea față de dînsul. Terminase de mult studiile de la București cu Paciurea și de la Paris cu Bernard. Era profesor
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
de poprică" (thinquest.org; despre Țara Lăpușului); "Amu, trebe să-i cresc oameni în lume. Altădată meream la pădure, ori la șantier. Veneam o dată vara, o dată iarna. Iaca, trebe să merg la Paris"; "noi tăt ca hoții trebe să ne ferim" (EZ 20.04.2000 - reportaj despre oșeni). Forma apare și în mesaje pur familiare, pentru că și acestea sînt marcate de unele particularități regionale: "oricine se înscrie în databaza noastră (trebe și ceva formal, cu semnătură etc.)" (lug.ro); "trebe musai
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
interviu lui Horia Bernea. Ratez întîlnirea. Dl director vă cere scuze - a părut ceva neașteptat în program... Cum și în programul meu se ivise o oră cu care nu știam ce să fac, încep să mă preumblu prin muzeu. Mă feream de sălile cu vizitatori în ele și mă intersectez cu o persoană care părea de-a casei: o femeie pe care parcă o cunoșteam, parcă mă cunoștea și ea. Scundă, grăsuță, voce plăcută și cu niște ochi de o vioiciune
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
de condiții de viață cu totul dificile, de o închidere între limite strâmte, de un acces dificil la formele de cultură mai elaborate, rezervate unei mici elite, - ea are, deci, o mulțime de aspecte negative. Ca atare, trebuie să ne ferim să o supravalorizăm... Nu trebuie, așadar, să fim nostalgici în această privință. Trăim într-o lume diferită și cred că trebuie să ne asumăm, să acceptăm faptul că în istoria civilizațiilor există perioade care intră în trecut - și trebuie să
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
ați oferi-o etnologilor români? Pentru că ar trebui, poate, să se ajungă la un fel de definiție mai mult sau mai puțin ideală a ceea ce poate fi astăzi un etnolog angajat în cercetarea sa specifică... întâi de toate, m-aș feri să le dau lecții colegilor mei români. Ei sunt destul de mari, și au toate capacitățile de a decide ei înșiși cu privire la ceea ce au de făcut. Interogația pe care o trag astăzi și care sugerează în același timp misiunea pe care
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
se face vâlvă în cazul decesului unui mărunt hoț de roți auto, intervine Amnisty International, îi mai țin hangul și alții și altele, se compromite primirea țării în forurile la care râvnește. Așa că vezi! Sfatul astrologului: dacă ești sănătos tun, ferește-te de arest, locul în care maladii necruțătoare, necunoscute ție, dar de pe acum încuibărite în trup, te vor trimite la iuțeală pe lumea cealaltă. Sfatul expertului: fiți bogați, imens de bogați și, cu toate că nimeni nu este mai presus de lege
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
noiembrie ale anului 1879, în "fevruarie"1880 și martie 1881. În iulie 1879, septembrie și noiembrie 1880, "ghenarie", iunie și iulie 1881, scrie de la conacul moșiei Ghergani. Funcția diplomatică, neliniștitoare pentru V. Alecsandri, după cum se vede din sfatul: "să te ferești de politică, politica fiind filoxera literaturii"nu l-a împiedicat să trimită de la Londra, unde se afla în calitate de ambasador, scrisori datate 27 iulie 1883, "fevruarie", iulie, august și noiembrie 1884, 1 "ghenarie"și 30 mai 1885. Doar una din Brighton
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
ani de zile... Cum arăta figura lui Marin Preda ivit brusc în partea cealaltă a perdelei, fața impunătoare, ochelarii groși, negul rebel de pe obrazul drept, acolo unde lama de ras ezita întotdeauna, lăsând un smoc mărunt de păr ca iarba ferită de coasă... Cum era îmbrăcat, - costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
vremea copilăriei mele. Nu numai că regăsim aici rezonanțe ale limbajului de lemn, dar și în privința interpretării faptelor ne surprind neplăcut, din loc în loc, reminiscențe ale "determinismului social și ideologic vulgar", de care autorul mărturisește că a încercat să se ferească (nu întotdeauna cu succes, după cîte ne putem da seama). Pericolul cel mai mare care, în bună măsură compromite demersul lui Pavel Țugui, este un fel de tezism pe dos, discursul său, punctat pe alocuri de accente rechizitoriale, devenind din
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate care ne dau gustul adevărat al criticului și teoreticianului literar care nu se ferește să facă investigație, care are mereu un ochi curios, extreme de agil. Astfel de citate redau dimensiunea umană a relațiilor dintre Ionesco și Eliade, spre exemplu. Iată un fragment dintr-o scrisoare pe care Ionesco i-o adresa lui Tudor
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
Sau: "Categoriile religioase și concepțiile politice care l-au împins spre fascism și i-au determinat fascinația pentru mistica Mișcării legionare sînt aceleași pe care savantul și-a construit universul mental și social al omului arhaic" (p. 454). "Să ne ferim de o lectură retrospectivă", spune Lavastine însăși. Dar tocmai acest fel de lectură îi caracterizează cartea. O dată, pentru că încarcă momentele ulterioare de semnificații extrase din trecut, ca și cum nici o schimbare n-ar fi fost cu putință, ca și cum prezentul ar fi în
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, doamne ferește, avem de-a face cu o altă realitate și anume cu "traducerea în viață" a unui cunoscut vers arghezian: dacă, după '90, majoritatea gazetarilor care se ocupă de cultură, de pildă, au transformat subit și, de bună seamă, pentru-ntîia oară
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
dintîi în memorie. Așadar, ne aflăm în sala tronului majestății sale, Bérenger I. O "sală oarecum ruinată, oarecum gotică", indică autorul. Nimic nu e prea vesel pe-aici. Mai degrabă straniu. Oricum, auster. Pereții vopsiți în negru, cu golurile pentru ferești zidite. Spectatorii, distribuiți neregulat, printre coloane, în șiruri scurte sau lungi, cocoțați la balcon pot fi oricînd asimilați ca făcînd parte din Curtea lui Bérenger I. Undeva în spate, sus, pe scena propriu-zisă, o mică orchestră cîntă live "o muzică
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
fost plantați primii palmieri dintre cele cîteva sute care vor întări specificul național, în viziunea ministrului Agathon. Probabil ca să crească mai repede, fiecare palmier a fost dotat și cu un agent de pază care să-l ude și să-l ferească de obrăzniciile cîinilor din România insensibili la frumosul exotic, dar și la prețul piperat al palmierilor importați la ordinul lui Agathon. Apropo, cum se cheamă firma importatoare și cui aparține? * Vădit iritați că n-au putut face un reportaj de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Totuși să nu uităm că a fost vorba de vizita cuiva care la un moment dat va deveni regele Regatului Unit și care, fie că vrea, fie că nu, are datoria să se supună unui protocol strict, menit să-l ferească de posibile atentate. Nu e un secret că foarte popularul prinț e o țintă pentru extremiști de tot soiul și pentru atentatorii de profesie. * Treptat presa scoate la iveală amănunte din ce în ce mai revelatorii despre moartea suspectă a procurorului Cristian Panait. Sinuciderea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
toată/ mușchii transparenți scăpătau/ în abțibilduri neașteptate de sînge/ mingea scăpată de un neatent jucător/ spre rădăcinile de ceapă/ roșiile terciuite/ pînă jos, foarte jos/ în mirarea și teamea coapsei de doisprezece ani..."). După cum se vede Ioana Nicolaie nu se ferește nici de metaforele cele mai ornante, de stilistica cîteodată abscons modernistă, dar nici de simplitatea cea mai neutră. Nu se poate spune că scrie într-un anume fel, deși are o limbă proprie care pe de-o parte refolosește asociațiile
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
erau la modă pălăriile cu ace lungi și doamnele, știindu-se observate, introduceau ácele respective în gaura din perete, fără să le pese că puteau înțepa ochiul indiscret (mai târziu, mi-am amintit acest detaliu în filmul El). Ca să ne ferim de ácele de pălărie, puneam bucățele de sticlă în găuri. Unul din oamenii cei mai duri din Calanda, care s-ar fi prăpădit de râs dacă ar fi bănuit ce probleme de conștiință aveam, era unul dintre cei doi medici
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
mâinile la ochi și izbucni în hohote, gâfâind într-un sughiț ce o sufoca, iar plânsul i-a devenit tot mai strident, ca în noaptea cu Rolo; atunci degetele lui Mario se încleștară pe gâtul ei parcă pentru a o feri de oroarea aceea ce-i urca în piept, un icnet între plânset și geamăt, cu râsete curmate de zvârcoliri, dar el voia numai s-o facă să amuțească și strângea numai ca s-o facă să amuțească, vecina din casa
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]