22,212 matches
-
privește gustul dlui Cristoiu de a se adresa unei persoane de celălalt sex altfel decât cu obișnuita apelațiune de la oraș și nu neapărat din cercurile selecte, fără îndoială că dânsul nu a cunoscut și prețul, întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență, adică, de pe urma căreia, admițând că
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
eu l-aș fi îmbrățișat și i-aș fi spus: "Fiul meu, liniștește-te, căci nici o greutate nu-ți istovește sufletul și nu văd nici un fel de păcate în trupul tău", - și el ar fi plecat de la mine bucuros și fericit. Eram mare și puternic. întîlnindu-mă în stradă, oamenii o tuleau în părți și eu treceam prin mulțime ca un fier de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
mei aici în Beverly Hills, ei reprezintă tot ce admiră această societate. Marxismul universitar se păstrează ca un fel de resentiment - "noi nu contăm, așa că hai să găsim o formă de protest", și nimic nu-i face pe profesori mai fericiți decît să protesteze la tot ce face guvernul, de fapt astfel să fie văzuți și auziți. Dar cred că asemenea atitudini aparțin vechii gărzi.
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
identitate, de fațadă, pentru prezentul străin și ostil. La casa de bătrâni unde ea nu mai e nimeni, vrea să-și amintească cine e. Pentru asta are nevoie de mine. O s-o ajut pe mama să existe, simțindu-mă prea fericită că ea și-o mai dorește încă". Drept care autoarea va face ani de zile, cu trenul sau cu mașina, la fiecare sfârșit de săptămână, drumul obositor până la casa de bătrâni unde mama ei ca și toate "ființele care o populează
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui tău pe zăpadă moartea își dezvăluie fără milă absurdul și forța crudă cu care poate învinge viața în cele mai neașteptate și inexplicabile feluri. De altfel, aceasta împreună cu Vara fericită a doamnei Forbes (publicată anul trecut și în revista noastră) sunt și cele mai reușite povestiri ale acestui volum care pare să marcheze începutul unei tendințe de "ascundere" a fantasticului în ficțiune, de diluare a lui până la dispariția totală, fapt
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
și provoacă, de regulă, manifestațiuni pro și contra, susținute vehement după, dacă violentările sînt prea evidente. Nu știu care sînt părerile criticilor muzicali care privesc și ascultă altfel decît mine un spectacol de operă. Cred că Pescuitorii de perle este un moment fericit, în care viziunea regizorală nu este în sine, nu incomodează pe nimeni. Dimpotrivă. Construiește o atmosferă epurată de clișee într-o manieră modernă, perfect armonizantă, aș spune chiar dinamică, mergînd mai departe decît propune libretul. Miza montării pleacă de la însăși
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana Roxana Briban a etalat o ținută muzicală excepțională, cea mai bună din câte
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
2000, 12). E însă puțin probabil ca varianta colocvială a limbajului informatic să accepte cu ușurință o sintagmă, cînd ar putea folosi mai comod un singur termen. Alte două soluții în circulație - ataș și atașament - nu mi se par prea fericite. Ambele sînt încă solid asociate cu sensurile lor mai vechi: tehnic, în cazul lui ataș ("anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă", DEX), psihologic în cel al lui atașament - "afecțiune (puternică și durabilă)", ib.. Am crezut inițial că primul
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
soția lui, accepta ca Veronica să fie muza unui poet de geniu, așa cum Laura a fost pentru Petrarca. Veronica și-a Înțeles din capul locului menirea. Și-a asumat acest destin și apoi l-a desăvârșit În chipul cel mai fericit posibil. Câte femei ar fi făcut asta? Eminescu și-a dat seama chiar de la Început că Veronica Întruchipează idealul feminin pe care l-a visat. El Îi scria: „Adormind aseară cu gândul la tine și deșteptându-mă dimineața tot cu
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Întâmplă să Întâlnesc un tei, Desigur toată noaptea visez la ochii tăi”. Veronica Îi răspundea: „Îmbătata de florile teiului, de vorbele ademenitoare și dulci, de tot ce ne Înconjoară, acolo pe bancă la Copou, mă credeam lângă tine cea mai fericită femeie”. Eminescu o iubea cu patos, cu putere și cu sinceritate. „Mi-e dor de tine, moțule ce ești, femeie gentilă și dulce, inteligentă și radioasă, frumusețea frumuseților și floarea florilor”. Eminescu se adresa iubitei cu apelative ca: „Scumpa mea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
își face el însuși. A citi cu ochi de copil, spune laureatul Nobel 1978, e salvarea. Adulții judecă sub influența criticii literare. "Dacă nu-ți place o carte, dă cu ea de pământ". Culorile vii, alternativele clare, subiectele simple, finalurile fericite, în care din toate necazurile - nazism, boli, sărăcie etc. - Dumnezeu și norocul intervin salvator, toate astea ar fi chiar rețeta fericirii. Dar ce-i de făcut cu melancoliile, întrebările fără răspuns, cu toate problemele lumii în care nimeni nu poate
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
trecut în planul al doilea. Nu pot să nu văd fățărnicia multora dintre poziții, în perfectă congruență cu încercările de-acum un an sau doi de a crea, la vârful ierarhiei intelectuale, așa-numiți "antisemiți" și "conservatori vicioși". Ce țară fericită am avea dacă aceeași grupare ar fi la fel de activă în fața comportamentului odios al veritabililor antisemiți și anti-occidentaliști! Dar când un Vadim Tudor nu e atins nici cu o floare de către autointitulații campioni ai corectitudinii politice, mi se pare aberant să
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
emigranți trăiesc în America cu propriile lor tradiții, cu propriile lor mentalități, ca niște oaze avînd o viață independentă, după legi proprii, dar a căror apă care le hrănește este peste tot religia musulmană. Ei sînt acum niște oameni liberi, fericiți și mulțumiți cu viața lor construită după voința și convingerile lor proprii și care nu au de gînd să plece nicăieri de acolo, așa cum mărturisesc deschis și răspicat în acea parte a documentarului despre modul cum au fost tratați după
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
și că mult mai oprimate, mai subjugate sînt femeile care trebuie să țină pasul cu modele, cu chirurgia plastică, cu sălile de fitness, mereu în competiție unele cu altele, mereu nesigure și neliniștite. Iată, mi-am zis, o femeie mai fericită, mai fără angoase, care, așa urîtă, nefardată și cu un batic negru pe cap, nu trăiește cu disperarea că, după ce și-a investit ani buni din viață alături de un om, acesta o va părăsi într-o zi pentru o alta
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire luminoasă ca sufletul unui pescar, care i-a
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Manolescu Edițiile Eminescu nu lipsesc. Au apărut mai multe în ultima vreme. Lipsesc editorii curajoși care să ia editarea lui Eminescu de la capăt. Fiindcă ea trebuie, neîndoielnic, luată de la capăt. Ceea ce avem deocamdată, fie repetă ediția Perpessicius, în cel mai fericit caz, fie nu ține seama de nici un criteriu precis. Mai întîi Petru Creția, apoi dl Nicolae Georgescu (într-o carte care ar merita o discuție aparte: Eminescu și editorii săi, 2 volume, Floare albastră, Buc. 2000), dar și alții, au
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
în culori cenușii - provin chiar din timpul ședințelor de imprimare a benzii sonore, a muzicii, în studio. Sunt momente atent proporționate în ansamblu, situații pe parcursul cărora cântăreții actori apar însoțiți de microfoane, de căști, de întreaga recuzită specifică locului. Puțin fericite apar însă cele câteva inserții - aparent accidentale - de vorbă, adăugiri parazitare ce se suprapun cuvântului intonat, un procedeu cunoscut și îndeobște evitat de realizatorii benzilor sonore imprimate. Există stângăcii privind lipsa de experiență în domeniu - Jacquot se află la prima
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
sau progresiile episodice în recurență ale personajelor, drept procedeu simplist de basculare în timp. Dar aspectul de reportaj - plasarea în juxtapunere a desfășurarii muzical-dramatice cu imaginile din studioul de imprimare a peliculei sonore, acest paralelism constituie originalitatea însăși, o inspirație fericită, cea care face posibilă dezagregarea convenției fastidioase a spectacolului cântat, face posibilă implicarea și detașarea... drept atitudini într-un binevenit paralelism al planurilor. Cu decenii în urmă acest procedeu ar fi părut o blasfemie. Astăzi apare ca fiind salutar pentru
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
altele neconștientizate, altele chiar antipatizate, relații de pe urma cărora tânăra artistă a acumulat experiență profesională, a învățat cum să acționeze, cum să pregete. Și asta chiar de la început, din momentele primelor afirmări, parcurgând primele trepte, chiar și în conjuncturi mai puțin fericite. Olimpiada de muzică de la Iași, spre exemplu; ...a fost competiția care - în anii adolescenței - nu i-a adus altceva decât satisfacție publică privind recunoașterea propriilor valori. Angela Gheorghiu a fost în permanență condusă de o neclintită încredere în destinul ei
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
membru de partid. După cum știu, așa s-a întâmplat cu toți, cam tot așa cum se trece dintr-o clasă în alta. Mai departe însă totul s-a înrăutățit. Se organizau în mod regulat adunări pionierești, parade și "careuri" și, în timp ce fericiții nepionieri mergeau acasă, să se plimbe și să se distreze, noi trebuia să transpirăm la întruniri și să dezbatem niște probleme plictisitoare, despre situația la învățătură și disciplină, să participăm la informări politice și așa mai departe. Profesorii și pedagogii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
repetenți la capitolul bun simț, ei au învățat că e bine să flatezi vulgul. Că zâmbetele căznite, răzbătând pervers dintre osânze, erau cam pe lângă text și că textele însele deveniseră ridicole (până prin 4-5 ianuarie ni s-a tot urat „Crăciun fericit!") n-ar fi nimic. Jalnic e că bărbații publici împrumută tot mai mult identitatea „fetelor" publice. Nu-mi vin în minte mai mult de zece inși care să nu facă de râs ideea de senator și deputat. Cât despre „ministeriabili
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
simultan cu piesele scrise recent, poate crea o stare de ușoară confuzie amatorilor de clasificări, dar e benefică pentru publicul care își poate verifica disponibilitatea de a accepta complexul de sentimente și reflexe denumit mentalitatea euro-atlantică. Sunt de remarcat întâlniri fericite (departe de a fi întâmplătoare) cum e aceea dintre regizoarea Andreea Vălean și piesa Norway. Today de Igor Bauersima, cea dintre regizorul Radu Apostol și piesa lui Luis Alfaro Drept ca o linie, dintre regizoarea Alina Nelega și celebrul text
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
publicistică foarte solicitantă pentru cel care o practică, dar aflată, la vremea respectivă, ca și acum, într-un evident deficit de cititori. Exagerînd puțin se poate spune că, în general, cronicarul literar al perioadei de tranziție a ajuns în situația (fericită?) de a-și cunoaște pe nume toți cititorii. Textul lui Mircea Mihăieș a clătinat, în momentul în care a fost scris, multe covingeri (pe a mea în mod sigur!), abandonul unuia dintre criticii foarte reprezentativi ai generației optzeci nefiind în
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
mereu în așteptare de pețitori care nu se mai ivesc. Și nu se ivesc pentru că, pe de o parte nu sunt invitați, iar pe de altă parte, cei amatori, sunt îndepărtați. Bantustanizarea fenomenului muzical românesc se conjugă astfel în chip "fericit" cu autoizolarea acestuia. Fără îndoială, muzica este înainte de toate sunet. Sunetele însă își au și ele locul lor acolo, pe portativ și - uneori - chiar pot locui în cuvinte. La Târgul de carte din acest an am văzut multe, dar, din
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
mai lung mandat din istoria Staatsoper, în condițiile în care printre predecesorii săi s-au aflat nume celebre precum Herbert von Karajan) este dovada incontestabilă a faptului că munca sa este apreciată așa cum se cuvine. Ioan Holender este un om fericit. Ține aproape de domeniul miracolului modul în care emigrantul român, exmatriculat dintr-o facultate tehnică, a ajuns într-un timp relativ scurt să cucerească toate onorurile lumii muzicale internaționale. S-a bucurat și se bucură de prietenia unor oameni care, pentru
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]