2,832 matches
-
Copii și Tineret, a precizat de asemeni, în conferință de presă, că trei dintre actorii cuprinși în distribuția spectacolului - Doru Maniu, Irina Magheț și Diana Boboc - au fost nominalizați pentru cea mai bună interpretare. „După ce, în 1995, spectacolul «Izvorul laptelui fermecat» a adus Timișoarei și Evei Labadi Premiul pentru regie - debut la Festivalul Gulliver, iar la ediția din 2000, «Gulliver în țara păpușilor», în regia Marianei Ivașcu, obținea o nominalizare pentru aceeași distincție, acest noiembrie ne-a adus un premiu al
Agenda2004-48-04-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283102_a_284431]
-
către dreapta și către stînga. De ce? Fiindcă alegătorul care se îndrepată spre Alianță pentru România e și el, la rîndul sau adeptul ideii de tip nici, nici. Omul cu venituri mari, în România, e mai de stînga decît mulți bugetari fermecați teoretic de ideile liberalismului. Dar inclinațiile sale către stînga sînt reticente față de mesajul PDSR-ului, ele ar merge către PD, dar nu spre acest PD care își ridică în cap muncitorimea, cu măsurile sale reformatoare. E de asemenea posibil ca
Fenomenul APR si clasa de mijloc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17822_a_19147]
-
cunoaște niciodată în totalitatea să". Se vorbește și despre adecvarea tehnicii vocale, de relația cu pianul acompaniator, de modalitățile de accesare la înțelesurile partiturii. În cele două capitole dedicate lui Mozart analizele întreprinse de Pântea la "Don Giovanni" și "Flautul fermecat" - atât din postura regizorului, cât și din cea a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
dar și de panică, al întîlnirii dintre privirea îndrăgostită și chipul care a sedus-o. Nu mai sînt, așadar, vulnerabil la prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține, fermecat, lîngă el. Întreg românul lui Bruckner e construit din implicite jocuri verbale și paradoxuri logice, înserate într-o reflecție filozofica subtilă, discretă pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
cumul al reușitelor fiecăruia în parte. Altă Victoria Dobre este și ea absolventa a promoției ^56, angajată apoi la Teatrul Nottara pe care l-a slujit pînă la pensionare. Și poeta, autoare a volumelor Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă la prea deșele citate din
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
extrem de puține locuri pentru care optai în funcție de medie. Am avut sentimentul fizic că primesc un dar în fiecare dimineață intrînd în Lumea Radio pe poarta, celebra, din Temisana. Am fonotecat cîteva zeci de benzi cu teatru. Dădeam tîrcoale sistematic studioului fermecat. Picam mereu cînd becul roșu semnaliza înregistrarea. Într-o bună dimineață am dat nas în nas cu Virgil Ogășanu, pe care-l cunoscusem la premiera lui Valeriu Moisescu, de la Bulandra, cu Mizantropul. Nu m-am mai desprins de el și
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
dimineață am dat nas în nas cu Virgil Ogășanu, pe care-l cunoscusem la premiera lui Valeriu Moisescu, de la Bulandra, cu Mizantropul. Nu m-am mai desprins de el și a înțeles curînd de ce. Am intrat, ușor clandestin, pe ușă fermecata, ca Alice în Țară Minunilor. Studioul era gol și mi se oferea cu toate secretele lui. Pe care nu le destăinui. Și-am rămas acolo, ascunsă în spatele unui pian, ca să nu stînjenesc. Nu știu ce se înregistra. Dar eram în miezul mecanismului
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
pe lîngă o pricepere corectă, un anume pipăit, o judecată intuitivă și ceea ce-i călugărește dragostea, dragostea de lucrul mîinilor tale, starea de grație, de har". După ce relatează că discuția cu "distinsul meșteșugar" în cauză i-a lăsat "o amintire fermecata, o impresie de minte sprintena și de intelectualitate solidă", întrucît omul "mînuia desenul tehnic pe secțiune, creionul și carnetul, cu o agilitate sigură de inginer", poetul introduce secvență culminanta a apologiei, scena în care sudorul, sosit "de la lucru de-a
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
scriitorului genial și nobil și curat an totul, Daniel d'Arthez, creat de Balzac, si an care printr-un fel de bovarism avânt la lettre, după cum am spus rândul trecut, autorul Comediei umane vrea să se oglindească, - Balzac ănsusi pare fermecat de propria lui invențiune, perversa prințesa, ăncăt are la un moment dat o observație an text ce merita să fie subliniată. El zice, deodată, cucerit parcă de adorabila mincinoasă rivalizând cu puterile ficționale ale unui prozator: Dacă ne este permis
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
ăntregul, cu toată vastă lui cuprindere. Acesta este, daca al ănteleg eu bine, mesajul volumului lui Iso Camartin. Pentru a fi senina și nu frustrată, marginalitatea trebuie să fie conștientă de condiția să și an același timp să se lase fermecata, nu timorata, de ceea ce rămâne an afara granițelor ei. Camartin numește această formă de marginalitate reflexiva și asumată principiul contiguității. O cultură marginala poate ieși din izolare atunci când, fără a-și pierde specificitatea (ceea ce ar dizolva-o și absorbi an
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
se scuze că trebuie să-l aștept, iar eu i-am făcut semn că totul e în ordine. Am ascultat cu uimire cât de bine se exprima în limba rusă, povestind unui tânăr student, vizita sa la Moscova. Tânărul era fermecat. Între timp răsfoiam „Dicționarul”, de fapt o lucrare lingvistico-filozofică, de o erudiție fantastică, care prezenta modul în care graiurile din toate punctele cardinale, din timpurile vechi până la cele moderne scrise sau uneori doar vorbite, pot să ne facă dezvăluiri asupra
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
magice, reflectând în luciul lor chipurile unor persoane dispărute de multă vreme. Este un prilej pentru autor să desfășoare în fața noastră tragediile unor oameni care și-au pierdut ființe dragi și care vin să le revadă, ca într-o oglindă fermecata, în suprafețele de bronz. Mihail Gălătanu face un tur de forță trecând de la descrierea Titanic-ului la aceea a atelierului de clopote, de la evocarea unui căpitan de navă englez la aceea a unui muncitor român, de la reconstituirea obiceiurilor dintr-un
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
fac astăzi regizorii: ne distrug sufletele!(...)" Înainte de sfârșitul interviului, în care Ileana Cotrubas spune că are puțini elevi, deoarece este foarte exigenta, domnia-sa amintește de marii regizori cu care i-a plăcut să lucreze: Bineînțeles cu Jean-Pierre Ponnelle: Flautul fermecat la Salzburg, Nunta lui Figaro la Viena și, tot în capitala austriacă, Paiațe, de o asemenea intensitate dramatică, încât eram literalmente golita la sfarsitul fiecărei reprezentații. Și Peter Hall la Glyndebourne... Păstrez o amintire cu totul specială despre Eduardo De
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
ai atins trupul meu curat./ Plătești în astă răzbunare/ Sărutul ce mi l-ai furat”. Iar răzbunările acestei Diane prompte sunt destul de teribile, de nu teribile de tot: „Un cerc, o cruce și te-aștept/ Să-mi vii răpus și fermecat,/ Să-ți rup chiar inima din piept/ Și fără teamă de păcat.// Iar umilit și fără preget,/ Mă vei lăsa să te privesc,/ Să-mi curgă sîngele pe deget,/ Din sufletul care-l strivesc.// Și tu mă vei simți stăpîna
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
burgheze”, libere, inexistente ca fenomen de masă). Aceasta ar putea fi considerată, metaforic, chipul sistemului social-politic, așa cum se conturează el din radiografia programelor TV în perioada dezghețului: un copil curios, care pune întrebări, exprimă nemulțumiri punctuale, vrea să cunoască tărâmul fermecat (occidental), se distrează jucându-se și se străduiește să-și construiască o lume frumoasă. Numai că el îmbătrânește surprinzător de repede (aparent tot ca într-o poveste), ajungând să-și arate, în scurt timp, fața hidoasă, degradată de ridurile propagandei
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
tace în eternul originar; bătrân și atemporal lector, în extazul Dintre ramuri de arin pare un exercițiu de închinare hindus zeificării programate a subiectului său. Melancolic cornul sună. sau o rugăciune budistă... ”De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin, chiar în Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac și mileniu, Mai încet, tot mai încet, dintr-o altă dimensiune, abia sugerată, chiar la
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
căci dubitativ: “Mai religioase și mai puțin (din păcate) și Îndulcind cu dor de moarte. suna-vei dulce corn / Pentru mine filosoficești. Eminescu e viu și actual și vreodată?” Întrebarea rămâne pusă; “deasupra tuturora”. Eminescu se află De ce taci, când fermecată răspunsul nu se știe niciodată... “peste vârfuri”. Altfel spus, peste cei mai Inima-mi spre tine-ntorn? Tot astfel când al noastru dor / buni dintre cei buni. El nu este atât Mai suna-vei dulce corn Pieri în noapte-adâncă, / Lumina singur
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
umplut - Din nou a inteles că-s sfinte Iubirea, binele, frumosul!... Și mult timp, el, întunecosul, Privi cu drag, privi cuminte, Priveliștea ce-i sta-nainte ; Și visuri care-i aminteau Despre trecută fericire Că steaua după stea treceau Sub fermecata lui privire. De-o forță tainica cuprins, Tristețe nouă cunoscuse ; Simțirea-i să vorbească-a prins Un grâi în care se născuse. Că va renaște este-un semn ? Nici un cuvant mârșav, nedemn, Să afle-n mintea-i nu-i în
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ai ; Te-așteaptă-o altă suferință , Și altfel de-ncântări și trăi ; Tu lasă vechile dorinți , Și lumea , sorții ei meschine ; În schimb am să-ți deschid depline Și neștiute cunoștinți; Iar duhurile mele ,toate , Smertite te-or slavi atunci , Si slujitoare fermecate Vor aștepta să dai porunci ; Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar , Si roua ce-oglindește luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ți-oi fauri o cingătoare , Din asfințit fâșii rupând , Și tot văzduhul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
redescoperi pe protagonist, uneori parcă mai minunat și mai grozav decît pînă atunci. Firește, există mult idilic în acest volum. Michael Heim e un Făt-Frumos (unul dintre autori chiar folosește sintagma), iar cei adunați în jurul lui par, nu o dată, pitici fermecați și îndrăgostiți de Albă-ca-zăpada lor. Dar e un idilic asumat și perfect controlat prin alternările de voce între scriitura direct-personală a prefețelor și dezbaterea grupului. Cartea începe cu evocarea Adrianei Babeți, care l-a cunoscut pe Heim în anul 1992
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
nefericirii. Asta îmi vine bine fără îndoială." (p. 12). Și, invitată la masă, într-o toamnă, de un important editor care pregătea "lansarea primului roman al unui foarte tînăr necunoscut, care n-are încă douăzeci și doi de ani, mirajul fermecat al premiilor de sfîrșit de an e aproape"(p. 12). Așa îl cunoaște pe Jim " Este înalt, subțire. Privirea sobră. Se știe puțin despre această stranie pasăre. Nașterea la Bordeaux, burghezie bogată, locuiește acum la Paris, întrerupe strălucite studii universitare
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
am vorbit despre nostalgie și care se referă la Poussin. Poussin este un pictor nostalgic pentru că are sentimentul foarte puternic al unei antichități pierdute. Păstorii Arcadiei sau Aspirația poetului - două dintre celebrele sale pânze - poartă în ele nostalgia unei lumi fermecate și pierdute. Mă mai gândesc la Claude Lorraine de exemplu, care te reintroduce într-o țară îndepărtată, minunată, unde - după părerea mea - există mai puțină antichitate decât în lumea magică a Ierusalimului eliberat. Mai există un al treilea moment în
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
reprezentațiile oferite de Ludovic al XIV-lea la Versailles în care imaginarul baroc al insulei deliciilor și a primejdiilor este convertit politic în alteritatea supusă și distrusă de acțiunea hotărîtă a regelui (Dolores Toma - Ludovic al XIV-lea și insula fermecată). Insula și cetatea utopică din scrierile hermetice ale Renașterii își dovedesc importanța, prin doctrina spațială a alchimiei care a alimentat multe expediții geografice, în mirajul de neocolit al societăților perfecte social, politic sau/și științific, detectabil în spații diferite, de la
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
cățelul meu alb din copilărie, cu care mă jucam și care nu se despărțea de mine nici o clipă... Bill, am făcut... Bill, cățelul meu drag... ți-oi fi adus aminte de mine? Și luai în brațe cățelul familiei cumsecade din fermecata casă cu pereți de sticlă.
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin,/ Lancelot,/ Har,/ Neatenție a zeilor,/ Vis îmbătat de sare,/ Furtună,/ Izvor." Laitmotivul acestei cărți ar putea fi nu neapărat un cuvânt sau o idee, ci muzica lui Mozart, să zicem uvertura Flautului fermecat. Sunt poeme eterate, în nuanțe subtile, ce nu cer atât un demers interpretativ cât unul de identificare simpatetică și de visare. Maria Calleya, Pas de deux, Ed. Crater, 1999.
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]