140 matches
-
a hotărât să-l facă pe Mihai Eminescu cetățean de onoare al județului”! Gestul e de un comic absurd și de un rizibil fără margini. El reflectă însă starea mentalităților de la noi, unde provincialismul incult și țanțoș, dar și atitudinea festivist comunistă de tip „Cântarea României” au prins rădăcini și fac ravagii. Iarna la televizor La sfârșitul săptămânii trecute, dacă ar fi fost să ne luăm după spusele autorităților și ale televiziunilor, o urgie albă urma să se abată devastator peste
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
a greși stabilindu-i o rădăcină comună cu aceștia și anume blamarea condițiilor mizerabile în care ne-am aflat cu toții în epoca finală a regimului totalitar din România, zisă "de aur". Ca dovadă avem cîteva texte de rejecție a naționalismului festivist ajuns pe atunci la saturație și încă neistovit. Ecoul imnului național se pierde într-un peisaj crud al indolenței, somnolenței, incuriei, desfigurat pînă la grotesc: "deșteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
Ion Simuț Era clar aproape pentru toată lumea că discursul oficial al regimului comunist despre realitățile interne, triumfalist și festivist, era nu doar înșelător, ci de-a dreptul mincinos. Dar o replică deschisă era imposibilă. Dovezi vii, fra--pante și înfricoșătoare, erau închisorile și persecuțiile. Opoziția din interior față de regimul comunist, mai ales în primii lui ani, putea aduce moartea celui
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
literatură, și vehicularea unor clișee oficiale, care conduc invariabil la schematism și ideologizare tezistă, având drept consecință compromiterea literaturii. Literatura subversivă optează pentru încorporarea sau îngroparea în text a unei politici a scepticismului discret, flexibil, față de prezent, contrapusă unei politici festiviste, dogmatice, autoritare. Ea nu adoptă în mod deschis o opoziție fermă, ce ar duce la un conflict al punctelor de vedere cu oficialitatea. E tactica unei disidențe pe sfert, cu pași mărunți, jocul unei insubordonări de probă, ca să stârnească și
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
Jurnal de scriitor sub dictatură. Mărturisește că va trăi și el virtual, după modelul lui Pătrășcanu, sub trei dictaturi: dictatura politică, dictatura economică și dictatura inspirației. Titlul său pornește de la opinia cvasi generală că noi românii facem treburile în mod festivist, să salvăm aparențele, heirupist, adică de... paradă. Astfel notează autorul că Gheorghiu-Dej, în 1962, la încheierea colectivizării, i-a adunat pe țăranii fruntași în costume naționale, tot de paradă, la M.A.N., ca să semneze decretul pernicios pentru truditorii pământului
Un fel de jurnal by Toma Grigorie () [Corola-journal/Journalistic/4821_a_6146]
-
în urma acestei recunoașteri a valorilor spiritualității sale - cărora ar trebui să li se adauge altele, tot atât de importante, România având avantajul de a deține încă valori patrimoniale vii (aflate în primejdie, desigur!) - trebuie aplicate programe care nu se bazează pe manifestări festiviste, spectacole de circumstanță și îndrumare încropită ad-hoc, ci elaborate special pentru depunerea candidaturilor care ar trebui puse în aplicare. Sunt necesare resurse financiare, fără de care nimic nu poate fi nu numai protejat, dar nici măcar determinat să supraviețuiască. Ca urmare a
O întrebare pentru dna Sabina Ispas directoarea Institutului de Etnografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6470_a_7795]
-
asemenea cazuri tragice). Iertat să-mi fie cinismul, dar am văzut instrumentându- se, nu o dată, veritabile dramolete de prost-gust, menite să lezeze de fapt memoria respectivului tânăr scriitor. Discuția critică asupra valorii e sistematic neglijată în favoarea unor discursuri liricoide și festiviste, de un romantism provincial, ai căror mandatari sunt de obicei amicii și familia. Or, așa ieșim cu totul din spațiul literaturii. Și chiar din acela al bunului-simț. În cazul de față, spuneam, lucrurile stau cu totul diferit. Mi s-a
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
aservirii omului de o tehnică absolut indiferentă la posibilitățile și necesitățile ființei umane, diarista exclamă: ,Ce caută o imbecilă tehnic într-o țară hipertehnologizată? Sînt o infirmă". Consumismul ca mod de viață, freneziile comerciale agresive, ca și cele gregare și festiviste cu ale lor automatisme și stereotipii de rigoare o irită vizual și auditiv, iar coruperea biotehnologiei care creează vieți cvasiumane îi întărește convingerea că a devenit o persoană neaparținătoare secolului. ,Eu sufăr de imbecilitate tehnologică, ceea ce mi-a creat un
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
pe unul dintre cei mai profunzi creatori și formatori ai unui stil. Din păcate, pe el, ca și pe mulți alți mari artiști pierduți sau, mai grav, aflați încă în viață îi pomenim, îi omagiem sau îi sărbătorim, altfel decît festivist, atît de rar și nesemnificativ. Ne strîngem din ce în ce mai puțin în jurul marilor valori, în jurul evenimentelor reale. La Cluj, într-o toamnă blîndă și bizară, am recuperat ceva din spiritul atît de special al marelui György Harag.
Frunze de toamnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16617_a_17942]
-
și de fabulație măruntă. În fața unei atît de ciudate lipse de reacție nu există nici o scuză acceptabilă, dar există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
cu încă o secvență, pe genericul lui trebuie trecute cu literele cele mai vizibile și numele principalelor realizatoare. * Locul special al revistei G.D.S. în peisajul atît de pestriț al publicisticii românești din ultimul deceniu este fixat într-un editorial deloc festivist de Sorin Vieru: "Document de epocă, cronică a actualității transformată prin lucrarea timpului într-o cronică istorică făcută din crâmpeie, câmp de confruntări de idei, revelator al mentalităților unor actori, autori și regizori ai dramelor și vodevilurilor ce se joacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
soia, revoluție de catifea, aleșii poporului, evenimentele din decembrie etc. Un clișeu supus transformărilor este și podul de flori: metafora cuprinsă în această formulă era direct legată, la început, de festivitățile care tindeau să reapropie politic România și Republica Moldova. Caracterul festivist și ineficient al aruncării de flori în apele Prutului a fost însă simțit ca aflîndu-se în evident contrast cu nerezolvarea adevăratelor probleme, a gravelor crize politice și economice: s-a creat astfel, de la început, un context depreciativ pentru reutilizarea expresiei
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
în primul rînd, deschiderea discuției asupra „prozei de analiză”, o categorie ce ținea de dezbaterea interbelică și care tulbură apele prozei realist-socialiste a momentului, cam în aceeași măsură în care poezia tinerilor publicați de Editura Luceafă rul tulburase apele poeziei festiviste. Proza realist-socialistă, ca și poezia partinică, avea clasicii ei, chiar dacă uneori erau tineri ei înșiși. Îngrijorarea față de textele care forțau limitele literaturii acceptate nu venea doar din partea criticii oficiale sau a forurilor de partid, ci și din partea confraților amenin- țați
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5376_a_6701]
-
radio nu s-ar mai bîlbîi sau, prin natura lucrurilor, n-ar oferi informații incomplete, ce ne-ar mai rămîne de făcut nouă, celor din presa scrisă. Cronicarul a remarcat și el, pe de altă parte, o tonalitate uneori sîcîitor festivistă a acestor transmisii maraton în direct. Totuși să nu confundăm festivismul de pe vremea lui Ceaușescu, al transmisiilor în direct care erau gata îmbălsămate în formolul cenzurii, cu starea de jubilație pe care Cronicarul nu are motive s-o considere prefăcută
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
tradiția/trecutul/viața însăși: Inginerul din Prins este reprezentantul unei generații hippie, aparent dezabuzat, dar care explorează viu și sceptic pluralitatea de sensuri oferite de tradiția și fondul ideatic al omenirii; absolventul de istorie din Dulce ca mierea... reînnoadă patriotismul festivist și mimetic/cazon cu unul de profunzime al veteranilor de război, aflat într-o ruptură și o discordanță care infuzează romanului un fond meditativ trist; Mirek din Oaza e evreu, căutând conservarea normelor religiei iudaice într-un context nazist tragic
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
de ,carieră". Am fost să văd spectacolul făcut de regizorul Cornel Todea după povestea Harap Alb de Ion Creangă, care urma să aibă premiera peste două săptămîni. Mărturisesc că am avut emoții. Pentru toată lumea. Pentru teatru, să nu fie ceva festivist sau, dimpotrivă, înecat în formule prefabricate, cunoscute sau intuibile. Pentru regizorul Cornel Todea, dublat și de responsabilitatea directorului Cornel Todea. Pentru trupă... Nu mult după începerea reprezentației, emoțiile au fost risipite. O atmosferă elegantă, rafinată, de care nu mă bucur
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
o îndrăzneală penitentă a vorbi în felul acesta despre un autor venerat? însă, pe de altă parte, buna conștiință critică ne-ar putea oare scuti de îndatorirea de a transcrie constatările unui examen leal de dragul respectării unei convenții școlărești sau festiviste? O altă rectificare a imaginii în circulație a lui Bacovia pe care o operează Constantin Călin este cea avînd ca obiect un ins lipsit de personalitate, de conștiință de sine, macerat de un complex de inferioritate irezolvabil. Nu cumva inadaptabilitatea
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
ca pe un moment serios, ca pe un interval al unor citiri, recitiri, reinterpretări, anul unor republicări elegante, al aparițiilor unor studii serioase asupra operei lui. Mă tem să nu fie un an al bifării de acțiune și de acțiuni festiviste, goale de conținut, doar fiindcă ar exista, cumva, presiunea sărbătorii cu orice preț. Asta ne-ar aduce în lumină, iarăși, neputința și derizoriul cu care aproape că nici nu mai simțim nevoia de dispută. Ar aduce o capitulare culturală. Am
Atitudine impardonabilă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4677_a_6002]
-
din libertatea mișcării și a cuvântului, din simetrie și limpezime, din slujirea adevărului adevărat. Insistă Sebastian: e o noblețe a scrisului zilnic, profund, îndrăzneț, fără ostentație, după cum există și gazetărie cel puțin de condiție îndoielnică, bunăoară foiletoanele "de ocazie", glosările festiviste, precum și subiectele "ursuze și sterpe", "dezolante din fire", cu "muză mediocră și trivială", care meschinizează scrisul și îi răpește libertatea morală 4. Despre foileton, Sebastian are mereu cuvinte elogioase, punându-l la temelia construcției culturii românești, prin faptul că a
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
asta, te rog"; "și p-asta, la reciclare cu ea!". Interesantă e opțiunea pentru limbajul familiar-argotic în spoturile televiziunii naționale pentru programul "Mari români". Alegerea a fost desigur determinată de dorința de a de-solemniza momentul, de a evita limbajul festivist și naționalist. Ierarhizarea prin vot popular a celebrităților naționale e tratată în termenii banali ai muzeului, în care singura surpriză vizuală este cea a statuilor vii care se salută și sporovăiesc între ele. Într-unul dintre spoturi, dialogul dintre organizatorul
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
putere a lui Stalin vor elimina orice posibilitate de a afirma deschis creativitatea vreunei etnii din cadrul conglomeratului sovietic. În plus, umorul evreiesc nu a fost pe gustul niciunui regim autoritarist și, chiar dacă filmul lui Vilner include elemente de propagandă, decupaje festiviste, triumfaliste, el este plin de subtilități, de nuanțe care neagă prin contrast afirmațiile ideologice. Probabil că acesta era unul dintre motivele pentru care filmul lansat în 1927 la Kiev era în foarte scurt timp retras din cinematografe de către biroul ucrainean
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
va sfîrși "mîncata de golani". Pentru el, golanul e "un om gol sufletește, adică lipsit de spiritualitate". Cele 15 capitole ale proiectului trebuiau să ia în discuție toate "formele golănești", iar la concluzii notase: "golanul are ori misticism vulgar, desantat, festivist etc., ori scepticism vulgar (ătotu-i relativă), ori stiintism exagerat. Apoi, golanul are ori optimism tîmpit, ori pesimism disperat și intermitent/.../ Ce e de făcut. Politică sau pedagogia reinstaurării elitelor în omenire". Proiectatul studiu despre om în comunism - din 1962! - avea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
nu lipsită de un gust al paradoxului, atât de spinoasa problemă a raportării scriitorului român la regim, fără a apela la formule uzate sau la principii enorme precum „disidență” sau „rezistență prin cultură”. Însuși faptul că literatul român ocolea spoiala festivistă a întregii societăți e semn de independență certă: „Situându-se alături de mersul îndărătnic al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
Marina Constantinescu Zilele acestea, Teatrul Național din Craiova a sărbătorit 150 de ani de existență. Un moment important, cu greutate, dar nu doar acesta ne-a făcut să ne oprim la Craiova. După acest eveniment, organizat cu tot tam-tam-ul festivist, directorul Teatrului, actorul Emil Boroghină se retrage. Reușita națională și internațională a teatrului din ultimii doisprezece ani i se datorează acestui manager care a făcut treaba asta fără să știe ce titulatură modernă poartă. A făcut-o din instinct și
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
mijloc de descurajare a tentativelor celor "de dincolo" de a tulbura stabilitatea ierarhiilor constituite pe malul stîng, bastioane care, orice s-ar spune, nu se pot dispensa și de o suveranitate administrativă formal dezavuată". În nu mai mică măsură, comportarea festivistă a fost pentru unii trăgători de sfori din România un mijloc la fel de reprobabil de-a substitui acțiunea prin demagogie, de-a transforma o dramă națională în capital politic bine sunător în vremuri de mizerie multiplă. Din păcate, chiar guvernele României
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]