85 matches
-
cartea pe care o scriu și, cu toate giumbușlucurile textualiste, nu mă scriu pe mine sau pe altcineva. Trăiesc doar. Privesc. Cercetez. Citesc. Sau, mai ales, aștept. Ca în această dimineață când ies din Biblioteca Facultății de Medicină. Trec pe lângă fetișoara care îi trimitea bilețele băiatului. Are în față un atlas anatomic, deschis la o pagină cu un cap secționat, din profil. Cu un creion galben, fata urmărește niște linii de pe chipul acela desenat. Murmură încet, ca o rugăciune, cuvinte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a rându Dacă nu-i care mi-i gându; Las - să fie tot șireagu Dacă nu-i care mi-i dragu; Las - să fie cât frunza Dacă nu-mi ești dumneata! 32 Mă dusei și eu la moară Și-ntîlnii o fetișoară, Cu cosiță gălbioară, Cu mijloc de trestioară... Rupe-i, doamne, cosița Cum mi-a rupt ea inima! 33 Slobozi, Doamne, glasul meu Să meargă ca cervereu, Să meargă peste păduri Că moare nana-n gânduri. 34 Acuma mi-i iarba
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cale lungă tare Și la vamă ajunsei Și cătră vameș zisei: Hei podariu, podariu de vamă, " Am să fac cu tine samă, Cîtu-i prețul podului? " - Prețul podului e mare De la tin-nu cer parale Num-o țîr-de gurișoară Dă-i-mi dalbă fetișoară. - Cât am venit din Banat Gură la nime n-am dat, Ș-oi merge pân la Ciaba Gură la nime n-oi da, Mai bine m-oi disculța Și prin apă m-oi băga. De mi-a fi perirea-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
niciodată. 392Răsare unde nu-l sameni. 393Casa-n trei pereți și ușa pin pod. 394Și coada securii face rău pădurii. 395Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuește unde sună. 396 Sutele mărită slutele. 397 Fețișoara mărită fetișoara. CIMILITURI Doagă uscată In cui acățată. Bâtă măzărată In pod aruncată. (Porumb) Strigă cel cu un picior Nu mă lăsa cel cu două picioare Că mă mâncă cel cu patru picioare. Am o haită Și toată ziua latră, vara la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ataca Romeo. De cînd ai plecat mata... Uită-te, și țîțîșoarele ce-au mai crescut... Fata roșea, se lăsa pipăită și chiar accepta să fie controlată și mai în detaliu. Îndrăzneț cum devenise, Romeo era în al nouălea cer că fetișoarele satului sînt fără apărare în fața lui. Într-o zi, vine Tina, verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși. Nu mă iei cu mata? De cînd sînt "mata"? Bine, mă iei cu tine? Ce să faci acolo? O să muncesc. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce nu vrei. Să se explice criza cititului prin mediocritatea celor mai multe apariții? Nu. Totdeauna s-au tipărit și "cărți trecătoare". Nu asta-i buba. Buba e că se cultivă ignoranța. Chiar pe Tele Next, la o emisiune de divertisment, o fetișoară era exasperată de ideea de-a citi ceva: "Vai, da' cine se mai duce la bibliotecă?" Ea avea altă menire: să prezinte "destinuri" de vedete. Din păcate, liberalismul, alternativa aplicate în școală duc la generația PRO. Pro bășcălie, pro superficialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trage, așa că... Ștefan: Frate, să n-o luăm razna. Uite ce zic eu: îți dau un post de șef de echipă pe șantier, și cînd îi privi tu colo, la vreo douăzeci de băietani ca bradu' și vreo douăzeci de fetișoare ca piatra cum strigă ei "salut, soare!", o să zbîrnîi, nu altceva, și uiți și de cavou, și de toate aiurelile. Ilie: Mă, tu ești propagandist! Ștefan: Ba nu, mă Ilie, sînt un bărbat, și încă viu. Femeie, gata, mergem! Salutăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nymphet, cum zice Denis de Rougemont), În tradiția petrarchistă, dealtfel: Laura are, cum se știe, doisprezece ani, Beatrice are nouă ani cînd se naște pasiunea lui Dante, Novalis și-a Închinat opera Sophiei von Kuhn, moartă la unsprezece ani etc. Fetișoara lui Conachi intră În această tipologie de femei-copil, reluată de romantici. Un I.C. (VÎnătoarea, 1846) face chiar teoria iubirii tinere. Florica este o „copilită” și soacra, crescută În altă morală, dezvoltă ideea iuprii lumii și, fatal, a sentimentelor: „Pe cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ușor cu degetul colțul eșarfei. Cine-ar fi crezut? Tata Încă nu-și poate lua ochii de la copil. Și-a băgat un deget În pătuț, iar fetița i l-a prins și i-l strînge În mînuța minusculă. — Ia zi, fetișoară dragă, zice, cum să-ți spunem noi ție? — Nu ne-am hotărît Încă, zic. E foarte greu! — V-am adus o carte! spune mama, scotocind prin rucsac. Ce ziceți de „Grisabela“? — Grisabela? o Îngînă tata. — E un nume superb! spune
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
stă tot sub imperiul transcendentului, e lipsită de vigoarea pământeană, pentru că „slabele lui vine / N-au nici un pic de sânge, și-un nas - ca vai de el”. Sângele și nasul sunt semne ale vieții reale, ale vigoarei bărbătești. Așa că ,,biata fetișoară” se bucură doar de compasiunea celor două surate, care or fi trăit și ele starea la momentul potrivit. Bunica, după ce a trecut prin viață și s-a ales cu o experiență de invidiat, dă soluția finală. „să fugă fata mare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]