181 matches
-
a putut exercita suveranitatea deplină asupra acestor locuri, astfel încât de abia după 1200 au putut fi colonizați sașii, secuii și teutonii. Multă vreme, românii s-au condus după "Jus valahicum antiqua lex", obiceiul pământului, iar Țara Făgărașului a fost o feudă a Țării Românești de-a lungul secolelor XIV-XV, cu drept de vamă încă din secolul al XIII-lea . Pe la 1290, o oaste românească pornită din Făgăraș și condusă de legendarul Negru Vodă "descalecă" în Țara Argeșului, la Câmpulung Muscel, și
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
români (96,88%). Pentru 3,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,53%). Pentru 3,12% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Comună Cîndești este amplasată pe o feuda ce a fost dăruita de către voievodul Ștefan al II-lea al Moldovei (Ștefan al II-lea Stetco, 1434-1447, fiul lui Alexandru cel Bun) unui anume Cînde (sau Chianda/Cîndea) pentru serviciu credincios. Se pare că acest Cînde este una și
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
cel Bun) unui anume Cînde (sau Chianda/Cîndea) pentru serviciu credincios. Se pare că acest Cînde este una și aceeași persoană cu Toma Cînde, mare boier în Sfatul Moldovei și vistiernic al lui Ștefan cel Mare. Documentul de donație a feudei poartă dată de 4 aprilie 1435, data considerată atestarea documentara a comunei. Numele de Cîndești apare pentru prima dată într-un document ce poartă dată de 8 ianuarie 1523, din timpul lui Ștefăniță Vodă, unde se consemnează: „Cu milă lui
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]
-
Italia Septemtrională. Imperiul lui Carol cel Mare a făcut să treacă pe aici Via Francigena care lega Roma cu Aachen. După anul 1888 e.c. s-a ridicat Regatul Italiei sub stăpânirea lui Arduino d'Ivrea și a lui Berengariu. Nașterea feudei Conților de Savoia cu capitala la Chambery a hotărît soarta cetății Aosta: avea să urmeze evenimentele Conteiei de Savoia până la unitatea Italiei.
Aosta () [Corola-website/Science/297308_a_298637]
-
la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la golful Kvarner. Alături de Friuli și Carantania, Istria reprezenta una dintre cele trei
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
divinității prin intermediul Bisericii catolice. În fapt, regele nu își exercită autoritatea decât asupra domeniului regal, însă de drept toți marii nobili din regat îi erau vasali, datorându-i supunere, deferență, ajutor militar și financiar, în schimb, ei primind de la rege feuda sau domeniul feudal, împreună cu țăranii, animalele și atelajele proprii domeniului. Dreptul feudal francez stipula că nobilul (seniorul) feudal conducea așa cum dorea treburile domeniului său, exercitând funcții militare, administrative, judecătorești, atâta timp cât își îndeplinea obligațiile feudale față de suzeran. Trădarea suzeranului, felonia, însemna
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
că deosebirea între nobilimea românească și cea feudală din occidentul Europei consta în faptul că la cei occidentali rangul nobiliar constituia un atribut al persoanei, care putea exista și fără posesia unui domeniu feudal și care nu se pierdea o dată cu feuda, în timp ce statutul de boier din Țările Române se obținea prin dăruire de pământ de către domn și nu prin introducerea în ordinul cavalerilor. Rangurile boierești erau de multe ori întărite de posesiunea unor domenii, a căror proprietate era garantată de domn
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
sau Tribut (în ), (în ) era învestirea formală a lui Albert I al Prusiei ca duce al Poloniei, Ducatul Prusiei fiind feudă a Regelui și Coroanei Polone. În urma armistițiului încheiat după Războiul polono-teutonic (1519-1521) Albert, Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni și membru al Casei de Hohenzollern, l-a vizitat Martin Luther în Wittenberg și curând după aceea a devenit simpatizant al protestantismului
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
Mare Maestru al Cavalerilor Teutoni și a primit titlul de "Duce de Prusia" de la Sigismund I al Poloniei. În înțelegere, parțial mediată de Luther, Ducatul Prusiei a devenit primul stat protestant, anticipând Pacea de la Augsburg din 1555. Învestitura unui fief(feudă) protestantă, Ducatul Prusiei era mai bine pentru Polonia din motive strategice decât un fief catolic a Ordinului teuton din Prusia, supus în mod oficial Împăratului Sfântului Imperiu Roman și Papalității. Ca un simbol de vasalitate, Albert a primit de la regele
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
cu aprobarea regilor Ungariei. La începutul sec. XIII Țara Făgărașului nu era încă inclusă în jurisdicția ungară și numele pe care românii l-au dat acesteia este de origine română. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), Țara Făgărașului era feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan (ctitorul Bisericii "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți - 1522), decid să predea Cetatea Sucevei sultanului. Petru Rareș fuge în Transilvania, în Cetatea Ciceu, care îi aparținea ca feudă, iar la 14 septembrie 1538 Soliman Magnificul intră în cetate cu mare alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
Burgundia" și a fost făcut stăpân asupra orașelor Geneva, Lausanne și Sion. Rivalitatea cu ducele Frederic al IV-lea din vecinul ducat de Suabia l-a pus în situația de a lupta alături de Welf al VI-lea în disputa pentru feuda Tübingen (1164-1166). În 1173, el a dovedit conducător asupra Zurichului. Berthold al IV-lea a fost căsătorit cu Heilwiga de Frohburg, cu care a avut trei copii:
Berthold al IV-lea de Zähringen () [Corola-website/Science/328530_a_329859]
-
în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului. Ca împărat al imperiului latin, Baldouin trebuia să primească un sfert din întreg teritoriul imperiului; din celălalte trei sferturi, jumătate reveneau venețienilor și restul era reapartizat între cavalerii cu titlu de feudă imperială. Se atribuia lui Baudouin, Tracia și partea nord vestică a Asiei Mici, teritoriul său întinzându-se de o parte și de cealaltă a Bosforului și a Hellespontului. Împăratul avea dreptul la numeroase insule din Marea Egee, între altele Lesbos, Chios
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
irlandezi (McCartan, Iacobini, care se ascundeau în Franța după Renumita Revoluție), scoțieni (Fleming) și germani (Kolb, din Moșia Baden). Unul din strămoșii veritabili ai lui era, probabil, Richard de Gaulle, cavaler al regelui Philippe Auguste, care i-a acordat o feudă la Elbeuf-en-Bray, în Normandia 1210. Mai găsim o urmă a familiei de Gaulle în 1420, și anume Jehan de Gaulle care, după dezastrul din Azincourt, a opus rezistență timp de 2 ani englezilor la Vire, în vestul Normandiei, înainte de a
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul că a fost căsătorit cu Sigrid a Ungariei, fiica legendarului viking Skagul Toste și că mai târziu a divorțat, acordându-i regiunea Götaland ca feudă. În conformitate cu legenda lui Eymund, el și-a luat o nouă soție, Auð, fiica lui Haakon Sigurdsson, domnitorul Norvegiei. Înainte ca acest lucru să se întâmple, fratele său Olof a murit, și a fost nevoie să fie numit un alt co-guvernator
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
Atheling]]. [[Fișier:Alexander I (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru I al Scoției]] La moartea lui Edgar în 1107, el a fost succesorul tronului scoțian, iar în conformitate cu instrucțiunile lui Edgar, fratelui lor, David, i s-a acordat o feudă în sudul Scoției. Edgar i-a acordat lui David terenurile fostului regat al Strathclyde sau Cumbria, iar acest lucru a fost acceptat de Alexandru și de către cumnatul lor, regele [[Henric I al Angliei]]. În 1113, probabil la instigarea lui Henric
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
II-lea al Angliei]] pentru bunurile sale în împărăția lui Henric, a făcut acest lucru abia în 1157 la Castelul Peveril în Derbyshire, și mai târziu la Chester. Aici, Henric a refuzat ca Malcolm să păstreze Cumbria (regiunea care era feuda regatului englez) și ca William să păstreze Northumbria, dar în schimb a acordat titlul al domeniului Huntingdon lui Malcolm, pentru care acesta plătise omagiu. După o a doua întâlnire între Malcolm și Henric la Carlisle în 1158, "aceștia s-au
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Marele Duce i-a sprijinit pe prinți. Războiul s-a încheiat cu succesul lui Cazimir, care a cucerit regiunea Volodymyr și Brest, în timp ce Vasilko a obținut regiunea Drohiczyn. Războiul nu stabilise definitiv problema proprietății Brest, care a fost acordată ca feudă Prințului Sviatoslav, vărul lui Vasilko, și de asemenea, nepotul lui Cazimir (fiul surorii sale AGnes). În 1182, o altă revoltă a izbucnit împotriva dominației Svyatoslav, însă datorită intervenției lui Cazimir, el a fost restaurat pe scaunul de domnie. La scurt
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
Cazimir în afacerile din Rusia din 1191 au fost folosite de Mieszko cel Bătrân, care a reușit să preia controlul asupra Castelului Wawel din Cracovia, preluarea titlului de Mare Duce și controlul asupra Provinciei Seniorate. El a declarat Cracovia ca feudă ereditară a propriilor descendenți, implementându-l guvernator pe fiul său, Mieszko cel Tânăr. Conflictul s-a încheiat pașnic, Cazimir - care se întorsese din Rusia - recâștigând capitala fără luptă. Cazimir planificase să construiască o Universitate în Cracovia și deja se apucase
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea. Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania. În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
spectacolul mizeriilor noastre, de la care ar trebui să întoarcem în grabă ochii”. Condamnă protestantismul, răspunzător de această schimbare, „fiindcă a depopulat cerul și bisericile, încât fericirea materială a devenit pentru moderni singura posibilă”, precum și revoluția, „care a legat omul de feuda interesului și a plăcerii fizice. Ea a abolit orice tip de credință: în locul acestui sprijin natural pe care îl caută o creatură atât de slabă precum omul într-o forță supranaturală, ea i-a prezentat cuvinte abstracte: rațiune, justiție, egalitate
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
Otilia, transformări. Pe urmă, Fănuța dispare. E, de-acum, Ștefania, elevă la ,Iulia Hasdeu" - una din multele ,potriviri" ale cărții, care începe cu vrăji nevinovate, de adolescenți, în cavoul ei de la Bellu - trecîndu-și timpul cu demonstrații de forță, în mica feudă a clasei, între două fugi la București. După o sumă de aventuri la pragul căsniciei, ba făcînd chiftele, ba refuzînd avansuri, talentele pasămite ascunse o duc la ,Flamura Prahovei", o încîlceală de ziar și cenaclu. Episodul îi prilejuiește Aurorei Cornu
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
fost primul moment în care am văzut, cu ochii mei, de ce este în stare PDL în teritoriu și mai ales înverșunarea cu care era dispus să lupte pentru a-și apăra privilegiile, într-un județ care, până nu demult, era feuda personală a domnului Popescu. Atunci mi-am dat seama că lupta pe care aveam s-o ducem până pe 10 iunie nu avea să fie deloc ușoară. Când lupți cu o hidra care își simte aproape sfârșitul, atunci devine cel mai
Lupta din subteran: cele mai grele momente al campaniei electorale () [Corola-journal/Journalistic/44378_a_45703]
-
pe buze. Cred că ai auzit despre alianța dintre clanul nostru și Seniorul Dosan. Hiyoshi se mulțumi să răspundă doar înclinând din cap. — Tatăl și fiul sunt dușmani de ani de zile. În continuare, Hikoju îi povesti lui Hiyoshi despre feudă și haosul provocat de ea în Mino. Cândva, Dosan călătorise sub alte nume, printre care și Matsunami Sokuro. Era un om cu experiență: fusese negustor de ulei, spadasin rătăcitor și chiar novice într-un templu. În cele din urmă, urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
144 ).15 Frauda explică până la 10% din cheltuielile de mai multe miliarde de lire sterline ale Politicii Agrare Comune (Behan 1996: 133), în timp ce alte programe, inclusiv proiectele Socrates și Leonardo în educație, sunt se pare conduse mai mult ca o feudă proprie coruptă, decât ca părți responsabile ale unei administrații politice supranaționale (van Buitenen 2000). Concluzie Ceea ce este uimitor în privința vieții este imposibilitatea de a lămuri realitatea, lucrurile și relațiile asemănătoare. Fiecare nedreptate făcută are o anumită dreptate în ea, și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]