KorAP: Find »[drukola/base=fibroblast & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...17 >

401 matches

Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

Proteinele și glicoproteinele leagă anumiți membri ai superfamiliei integrinelor. O serie de experimente au relevat că integrina α v β 3 (receptorul pentru vitronectină VnR) de pe suprafața macrofagului participă și la recunoașterea neutrofilelor apoptotice de către fagocite semi-profesionale, cum ar fi fibroblastele. 3. Receptorii fagocitici pentru fosfatidilserine În stratul exterior al membranei celulare normale predomină sfingomielina și fosfatidilcolina, în timp ce în stratul interior predomină fosfolipidele anionice cum ar fi fosfatidilserina (PS). Pe suprafața celulelor alterate apar cantități crescute de PS care, pe lângă faptul

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea normală atât din punct de vedere structural cât și funcțional. Pe de altă parte, se cunoaște că factorul de creștere a fibroblaștilor este capabil să prevină efectele adverse ale radiațiilor la nivelul țesuturilor normale prin suprimarea apoptozei (indusă de radiații) celulelor endoteliale. Plecând de la acest fundament apare ideea de a administra o serie de factori care să amplifice în mod selectiv susceptibilitatea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

elimină cele mai multe dintre celulele în care s-a produs primul eveniment mutațional, rata mutațiilor se corelează pozitiv cu rata diviziunii celulare, fiind, în consecință, mult mai mare decât în celulele normale. Această concluzie se bazează pe constatarea că în cultură, fibroblastele normale de hamster chinezesc au nevoie de un an pentru a dobândi, prin mutații și prin amplificarea genei dihidrofolatreductazei, o rezistență la concentrații de o sută de ori mai mari de metothrexat (analog al folatului, utilizat ca citostatic în tratamentul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1985). Pierderea cromozomilor 3 și 15 umani din hibrizii celulari somatici om-hamster sirian se corelează cu reexpresia tumorigenezei induse de oncogenele V-Ha-ras și V-myc (Oshimura și colab., 1985). Pierderea cromozomului uman 11 se asociază cu tumorigeneza în hibrizii celulelor HeLa × fibroblaste diploide umane, după cum prezența cromozomului 1 este implicată în supresia tumorigenezei în hibrizii celulelor din fibrosarcom × fibroblaste umane diploide și într-o linie hibridă cu celule din tumora Wilms. Baza ereditară a neoplaziei se poate deduce și din identificarea aberațiilor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorigenezei induse de oncogenele V-Ha-ras și V-myc (Oshimura și colab., 1985). Pierderea cromozomului uman 11 se asociază cu tumorigeneza în hibrizii celulelor HeLa × fibroblaste diploide umane, după cum prezența cromozomului 1 este implicată în supresia tumorigenezei în hibrizii celulelor din fibrosarcom × fibroblaste umane diploide și într-o linie hibridă cu celule din tumora Wilms. Baza ereditară a neoplaziei se poate deduce și din identificarea aberațiilor numerice și structural cromozomale în numeroase tipuri de neoplazii: monosomia 22 asociată cu meningiom; translocația t (11

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dependență redusă față de factori de creștere extracelulari și pot prolifera chiar și în absența acestora, ceea ce explică eșecul unor astfel de strategii. În plus, celulele transformate malign produc factori de creștere specifici lor care promovează propria proliferare (efect de avalanșă!). Fibroblastele și celulele epiteliale normale manifestă o dependență strictă de suportul solid. In vitro, ele trebuie să se atașeze la un suport solid reprezentat de pereții vasului de cultură sau suprafața unei lame de sticlă. Celulele maligne, cu origine în fibroblaste

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Fibroblastele și celulele epiteliale normale manifestă o dependență strictă de suportul solid. In vitro, ele trebuie să se atașeze la un suport solid reprezentat de pereții vasului de cultură sau suprafața unei lame de sticlă. Celulele maligne, cu origine în fibroblaste sau în celulele epiteliale, pot crește fără să se atașeze la o suprafață solidă, manifestând o anumită independență față de suportul solid de ancorare. Expresia maximă a independenței de substrat este reflectată în capacitatea celulelor ascitice de a crește în suspensie

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mușchiului pectoral de găină - cunoscut sub numele de sarcomul Rous) se pot izola celule transformate care nu sunt totuși „imortale”. Tot astfel, nu toate celulele imortalizate sunt și neoplazice, concluzie care are la bază izolarea liniilor celulare din populații de fibroblaste normale de rozătoare, care proliferează indefinit (sunt imortale) în cultură, păstrând caracteristicile normale și nefiind tumorigene, după inocularea experimentală la animale. De aici rezultă că IMORTALIZAREA CELULARĂ și TUMORIGENEZA CELULARĂ sunt proprietăți distincte. Totalitatea caracteristicilor manifestate de celulele maligne ale

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și în culturi (in vitro), care s-a numit limita Hayflick. Limita Hayflick este variabilă, după specie și după vârsta donorului. De aici s-a dedus existența unei programări genetice a numărului de diviziuni celulare desfășurate in situ. În cazul fibroblastelor umane, limita Hayflick intervine după ce s-au realizat între 50 și 80 de diviziuni celulare, depinzând de vârsta persoanei de la care s-au prelevat fibroblastele, precum și de starea sa de sănătate. S-a constatat că limitarea numărului de diviziuni se

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dedus existența unei programări genetice a numărului de diviziuni celulare desfășurate in situ. În cazul fibroblastelor umane, limita Hayflick intervine după ce s-au realizat între 50 și 80 de diviziuni celulare, depinzând de vârsta persoanei de la care s-au prelevat fibroblastele, precum și de starea sa de sănătate. S-a constatat că limitarea numărului de diviziuni se corelează cu scurtarea capetelor cromozomului (telomere). Când telomerele își reduc lungimea, atingând nivelul critic de 1,5 kilobaze, diviziunea celulară încetează, celulele nu se mai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de protooncogene. În particular, TrkA este receptor pentru NGF, TrkB este receptor pentru BDNF și NT-4, iar TrkC este receptorul pentru NT-3. Astfel, s-a constatat că o familie de protein-tirozin kinaze, identificate inițial ca produși oncogenici care induc transformarea fibroblastelor, funcționează în condiții normale pentru asigurarea reglării diferențierii neuronale. Ca model pentru studiul inducției diferențierii neuronale de către NGF a fost utilizată linia celulară PC12. După tratarea cu NGF, celulele PC12 se diferențiază în celule asemănătoare neuronilor simpatici și exprimă un

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
fiziologică a transducției semnalului mitogenic a fost adusă în anul 1983, de către Charles Stiles, Phil Leder și colaboratorii lor. Ei au observat că transcrierea cu o rată crescută a protooncogenei c-myc a reprezentat evenimentul timpuriu al răspunsului limfocitelor și al fibroblastelor, la stimularea cu mitogeni adecvați (lipopolizaharide, pentru limfocitele B, concanavalina A, pentru limfocitele T, PDGF, pentru fibroblaste). Astfel, un semnal mitogenic inițiat la suprafața fibroblastelor, prin produsul unei protooncogene (PDGF/sis), este transmis la nucleu și induce creșterea expresiei unei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
colaboratorii lor. Ei au observat că transcrierea cu o rată crescută a protooncogenei c-myc a reprezentat evenimentul timpuriu al răspunsului limfocitelor și al fibroblastelor, la stimularea cu mitogeni adecvați (lipopolizaharide, pentru limfocitele B, concanavalina A, pentru limfocitele T, PDGF, pentru fibroblaste). Astfel, un semnal mitogenic inițiat la suprafața fibroblastelor, prin produsul unei protooncogene (PDGF/sis), este transmis la nucleu și induce creșterea expresiei unei alte protooncogene (myc). Astfel, s-a dedus că produșii diferitelor protooncogene pot constitui verigi ale căilor de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
o rată crescută a protooncogenei c-myc a reprezentat evenimentul timpuriu al răspunsului limfocitelor și al fibroblastelor, la stimularea cu mitogeni adecvați (lipopolizaharide, pentru limfocitele B, concanavalina A, pentru limfocitele T, PDGF, pentru fibroblaste). Astfel, un semnal mitogenic inițiat la suprafața fibroblastelor, prin produsul unei protooncogene (PDGF/sis), este transmis la nucleu și induce creșterea expresiei unei alte protooncogene (myc). Astfel, s-a dedus că produșii diferitelor protooncogene pot constitui verigi ale căilor de transducție a semnalelor, legând evenimentele de la suprafața celulei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
factori de creștere și pentru receptori ai acestora. Factorii de creștere reprezintă molecule care sunt ele însele semnale ale celulei pentru propria proliferare. PDGF este un astfel de factor, în esența sa un mitogen potent pentru celulele mezenchimale, cum sunt fibroblastele. Factorii de creștere polipeptidici induc proliferarea celulelor țintă în cultură. Se înțelege de la sine că producția anormală a unui factor de creștere, realizată ca urmare a unei dereglări celulare induce stimularea continuă a proliferării celulare, culminând cu transformarea malignă. Multe

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sis s-a realizat transformarea eficientă a unor celule în cultură. S-a dovedit că numai celulele care răspund în mod normal la PDGF și exprimă receptorul pentru PDGF pe suprafața lor sunt susceptibile la transformare cu sis, așa cum sunt fibroblastele și celulele musculare netede, nu însă și celulele epiteliale, care nu au receptor pentru PDGF. De aici s-a dedus că transformarea indusă de sis necesită interacțiunea produsului genei sis, respectiv PDGF, cu receptorul specific (Cooper, 1995). Aceste date vin

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a induce transformarea celulară. În experiențele in vitro gena PDGF-A s-a dovedit a fi oncogenă, datorită activității autocrine a PDGF. Această genă poate juca un rol important în oncogeneză la om. Familia genelor pentru factorii de creștere ai fibroblastelor (FGF). Această familie are cinci membri: FGF-1 (FGF acid), FGF-2 (FGF bazic), produși int-2 (FGF-3) și hst (FGF-4) și FGF-5. S-au mai descris FGF-6 și factorul de creștere al keratocitei (KGF), acesta din urmă fiind identificat ca mitogen pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
netumorigeni redobândesc fenotipul deplin tumorigenic, dacă linia celulară normală participantă la formarea acestora pierde anumiți cromozomi. Astfel, hibrizii celulari dintre celule HeLa (linie celulară umană transformată, derivată dintr-un carcinom de col uterin și prelevată de la pacienta Helen Lauren) și fibroblastele umane normale, prezintă fenotip netumorigen. Dacă însă, din hibrizi este pierdut cromozomul 11 aportat de fibroblastele normale, hibrizii redobândesc fenotipul tumorigen deplin. De aici s-a dedus că tumorigeneza celulelor HeLa este determinată, cel puțin în parte, de pierderea funcției

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Astfel, hibrizii celulari dintre celule HeLa (linie celulară umană transformată, derivată dintr-un carcinom de col uterin și prelevată de la pacienta Helen Lauren) și fibroblastele umane normale, prezintă fenotip netumorigen. Dacă însă, din hibrizi este pierdut cromozomul 11 aportat de fibroblastele normale, hibrizii redobândesc fenotipul tumorigen deplin. De aici s-a dedus că tumorigeneza celulelor HeLa este determinată, cel puțin în parte, de pierderea funcției supresoare de tumori pe care o are o genă localizată în cromozomul 11. Introducerea, odată cu cromozomul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
redobândesc fenotipul tumorigen deplin. De aici s-a dedus că tumorigeneza celulelor HeLa este determinată, cel puțin în parte, de pierderea funcției supresoare de tumori pe care o are o genă localizată în cromozomul 11. Introducerea, odată cu cromozomul 11 din fibroblastele normale, a alelei normale a genei supresoare, restaurează funcția antitumorală a hibridului rezultat și tumorigeneza celulelor HeLa este supresată. Experiențele de fuziune celulară au dovedit însă că anularea completă a competenței tumorigene a celulelor HeLa se înregistrează numai atunci când în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
normale, a alelei normale a genei supresoare, restaurează funcția antitumorală a hibridului rezultat și tumorigeneza celulelor HeLa este supresată. Experiențele de fuziune celulară au dovedit însă că anularea completă a competenței tumorigene a celulelor HeLa se înregistrează numai atunci când în fibroblastele normale sunt prezenți ambii cromozomi ai perechii 11, de unde s-a dedus că pentru exercitarea funcției de supresie tumorală este necesară prezența ambelor copii ale GST. Această constatare susține afirmația că GST sunt recesive. Pierderea unuia dintre cromozomii perechii 11

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
un control negativ asupra creșterii și proliferării celulare, ceea ce condiționează un ritm normal al diviziunii celulelor, în acord cu contextul histologic și al diferențierii acestora (proliferare ritmică în epitelii și măduva roșie hematopoietică, proliferare cu rată redusă în hepatocite și fibroblaste, blocarea permanentă a proliferării în neuroni etc.). Analiza atentă a revertanților hibrizilor celulari somatici dintre celulele normale și cele tumorale, adică a acelora care redobândesc fenotipul tumorigenic, arată că aceștia pierd totdeauna același sau aceiași cromozomi din setul pe care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
tumorigeni au rezultat din hibrizi celulari netumorigeni. Reexprimarea tumorigenezei s-a datorat pierderii unor cromozomi specifici (Evans și colab., 1982; Sager, 1985). În anul 1989, Stanbridge a evidențiat fenomenul supresiei tumorale în experiențele de hibridare somatică între celule HeLa și fibroblaste umane normale, diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
1982; Sager, 1985). În anul 1989, Stanbridge a evidențiat fenomenul supresiei tumorale în experiențele de hibridare somatică între celule HeLa și fibroblaste umane normale, diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom 11 din fibroblaste normale, translocat într-un cromozom X, în hibrizi tumorigeni segreganți HeLa × fibroblaste normale, obținându-se supresia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
evidențiat fenomenul supresiei tumorale în experiențele de hibridare somatică între celule HeLa și fibroblaste umane normale, diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom 11 din fibroblaste normale, translocat într-un cromozom X, în hibrizi tumorigeni segreganți HeLa × fibroblaste normale, obținându-se supresia tumorigenezei. Introducerea unui singur cromozom 11 induce numai

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]