2,319 matches
-
parcursul ei, chiar și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne": cel al credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
ori toate acestea la un loc, ca în Orient Express-ul Agathei Christie. Ca și când toate aceste ipoteze n-ar fi fost de ajuns, naratorul nenumit al romanului ne împinge ușor într-o altă dimensiune, generatoare de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
o tristă dexteritate multe, prea multe romane fals-problematizante. Un meniu, chipurile, mai exotic, în fond aceleași sănătoase merinde comuniste ieșite din cuptorul ideologic. In acest câmp de relații mortificante, Lumea în două zile oferă un regal, un triumf al imaginației ficționale ce nu ascultă decât de propriile constrângeri artistice. Rezonanța socio-politicului nu acoperă și nu stârnește vocile romanului, fiind totuși perceptibilă în fundalul cărții și în trecutul unora dintre personajele ei. Aduse în prim-planul narativ, prin extrasele din "presa vremii
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
penibile ale personajului să aparțină autorului (toate celelalte personaje ale cărții, ba chiar și soția autorului apar ăn volum cu numele lor reale), dar acesta chiar este un detaliu lipsit de orice importanță. Pentru că, oricăt ar părea de ciudat, miza ficțională a cărții lui Cezar Paul-Bădescu nu trebuie căutată la nivelul faptelor (firește, or fi existănd și acolo elemente de ficțiune, dar cu totul lipsite de importanță ăn economia cărții), ci la cel al construcției și al stilului. Mai precis, al
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
în virtutea cărora poetul este văzut ca un tip exemplar în plan religiosî Sau, dacă în publicistică se pot găsi unele argumente pertinente, în ce măsură i se poate cere literaturii același lucru, altfel spus, cu ce tip de lectură te adresezi spațiului ficțional într-un asemenea demersî Cuvântul înainte oferă câteva lămuriri, dar și acestea discutabile. În încercarea de a-l apropia pe Eminescu de teologie, Î.P.S.Nicolae Corneanu îi citește textele ca pe niște palimpseste, așa că pasajele care convin devin extrem de
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
congresele, constituția ș.a. Proiectul celor patru este - fără îndoială - unul dintre cele mai interesante desfășurate la noi în ultimii ani. Ne lipsește încă literatura propriu-zisă despre acea perioadă, dar nu e exclus ca tot ei să ne rezerve niște surprize ficționale. Prozatorii noștri titrați par oricum ocupați cu altele.
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
formalism structural exhibiționist, eliberat de orice control și motivare extraestetică. Un nonconformist roman ideologic, spiritualist și nu materialist, simbolic, parabolic, hermeneutic și nu tezist, psihologic, sociologic sau politic, cum se impusese orizontului literar de așteptare, este evident în concepția lumii ficționale și a personajelor, prin care este prezentată. Personajele, aflate pe patul de boală și de moarte al existenței, sunt configurate revelator, ca resorturi conceptuale, cu aceeași grijă, din primul roman, pentru reprezentativitatea biologică, a vârstelor, de la bătrânețe la copilărie, și
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
cu aceeași grijă, din primul roman, pentru reprezentativitatea biologică, a vârstelor, de la bătrânețe la copilărie, și spirituală, ca experiență religioasă, creștină, a asumării morții pentru pregătirea vieții eterne, sau de inițiere budistă, în cazul scriitorului Georges Fotiade (probabil o replică ficțională la biografia intelectuală, eseistică și literară, a lui M. Eliade), ori ca experiență etică a depășirii singurătății în solidaritate, în cazul lui Leon Bulgăreanu. Boala, ca inițiere în moarte și în viața figurată ca o criză perpetuă, este și la
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
voie”. Volumul surprinde și o latură frapantă, dezvăluită cititorului atent din perspectiva unui dublu nivel. Primul este cel al subiectului ales. Comunismul a conservat mereu o latură ascunsă, explorată de autoare și gustată de cititor. Prin modalități inedite de corporalizare ficțională a unor experiențe biografice nefericite, conținutul ideatic devine convingător. El reușește să scurteze distanța ce desparte ficțiunea de realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
Personajul Își pierde aura mistică, el este redus la condiția unui prizonier al propriei existențe, nu mai poate fugi de aceeași realitate pe care nici nu o poate privi În față, pentru a recăpăta controlul asupra ei. Într-un univers ficțional În care lumea nu mai are nimic pur, ideal, superior, cu valențe spirituale, condamnarea este repetabilă pentru fiecare exponent al umanității. Este un cerc vicios pe conturul căruia vor continua să se Învârtă toate personajele prozelor scurte ale Gabrielei Adameșteanu
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise, sunt menite doar a fixa, Într-un timp al memoriei subiective, Întâmplări, chipuri, legături pentru a ușura depănarea poveștii, nu pentru a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
ei, fiindcă aceasta e mai rea decât neființa. Le rămâne atunci șoapta, icnetul ce e În același timp mărturie a durerii și speranță a supraviețuirii. Deși purtând convențional subtitlul ”roman”, cartea se află undeva la granița dintre document și textul ficțional. Naratorul Întârzie nu o dată, aparent fără a insista asupra statutului acestui text, În care datele, deși unele precise, sunt menite doar a fixa, Într-un timp al memoriei subiective, Întâmplări, chipuri, legături pentru a ușura depănarea poveștii, nu pentru a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Un roman natural de GHEORGHI GOSPODINOV E palpitant când citești o „autobiografie ficțională” scrisă bine, scrisă dincolo de Înlănțuirea de fapte, de date care s-ar regăsi Într-un CV. E palpitant să ai de a face cu scriitori, nu cu jurnaliști cu pretenții sau medici dubioși În căutarea unui best-seller În vogă; să
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două linii de dezvoltare a scriiturii autoreflexive
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
cu planurile și perspectivele narative așa cum se întâmpla în romanul spaniol al acestei perioade. Abia spre sfârșitul deceniului al optulea, în literatura română încep să se scrie romane complexe, care să nu mai fie doar simple experimente literare, ci structuri ficționale multiperspectiviste. Și în cazul literaturii române, putem să suprindem mutații și transformări în traiectoria aceluiași scriitor, astfel că primele două romane ale lui Gheorghe Crăciun, Acte legalizate. Copii originale, Compunere cu paralele inegale pot fi considerate doar exerciții de scriitură
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
considerare în niciunul dintre cele două spații literare, românesc și spaniol, mesajul pe care îl transmit scrierile metaficționale, s-a ajuns la concluzia că singurul obiectiv al noii literaturi este de a anula vechile teme și de a închide lumea ficțională în text prin autoreflectare. De aici și sinonimia pe care au edificat-o criticii literari între metaficțiune și telquelism, între chestionarea raportului realitate-ficțiune prin punerea la vedere a strategiilor narative și simultaneitatea dintre produsul și munca transformatoare telquelistă. Valabilitatea acestor
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
Efes. Este puțin probabil ca această lucrare să oglindească o dezbatere reală: Sfântul Iustin scria în Roma în anii 160, la circa 20 de ani după presupusul eveniment, și, în orice caz, dialogul constituia la ora respectivă un gen literar ficțional bine stabilit. Dar contextul evreiesc pe care îl portretizează Sfântul Iustin posedă numeroase caracteristici convingătoare. Tryfon nu este doar un personaj bidimensional constituit pentru a demonstra superioritatea poziției creștine. Poate este prea dornic să cedeze la unele puncte ale Sfântului
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
un pericol iminent și este reluctant către naratorul Ellis. Prima parte a cărții anticipează evenimentele din partea a doua ca într-un film clasic horror. Cititorul este confruntat cu dilema dacă relatările lui Ellis, naratorul, sunt rezultatul narcoticelor sau sunt realitate ficțională. Ellis se întâlnește cu personajele cărților sale: Patrick Bateman bântuie petrecerea de Halloween; Clay(ton) vine în biroul naratorului ținând în mână cartea Less than Zero. Subtil, cartea îmbină pasaje tipice romanelor detective, cu secvențe „horror" și „mistery". „You're
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
cartea îmbină pasaje tipice romanelor detective, cu secvențe „horror" și „mistery". „You're not a fictional character, are you, Mr. Ellis?" [Sunteti un caracter fictiv, Domnule Ellis?] îl întreabă detectivul Kimball pe Ellis. De ce este Lunar Park înspăimântătoare dincolo de caracterul ficțional al lumii prezentate? Pentru că acțiunea se petrece întrun mediu familiar pentru cititori. Încercările de a construi o familie „normală" întro lume disfuncțională se transpun în evenimente înspăimântătoare. Naratorul Ellis are o soție, Jayne Denis, și doi copii. Cititorul îi observă
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
Testament - germenii... pescarilor de oameni... Și-avem a reține că hrana omului, conform preceptelor biblice, nu este carnea animalelor, ci rădăcinoasele, legumoasele, fructele și... peștele. Cât despre animalele sacrificate... multe-ar fi de spus. Dar noi revenim, cu sârg, spre ficționalul creionat de prozatorul Mircea Ionescu, vorbind despre trudnicia acestei frumoase și nobile îndeletniciri: vânătoarea. Și pentru a fi convingători, reproducem acest pasaj: „Era un întuneric de nu se vedea la doi pași, iar noi doi înotam prin noroaiele clisoase ale
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe tertipuri de captatio care seduc cititorul și-l obligă cumva la un soi de (fals) pact ficțional. Știi că nu citești ficțiune, cu toate acestea suspense-ul lecturii e similar pentru că e construit după aceleași reguli
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe tertipuri de captatio care seduc cititorul și-l obligă cumva la un soi de (fals) pact ficțional. Știi că nu citești ficțiune, cu toate acestea suspense-ul lecturii e similar pentru că e construit după aceleași reguli. Povestea "despre povestire" (111 romane celebre era un "roman" despre...romane!) semnată de Ruxandra Ivăncescu e o lucrare doctă, cu farmec: de la
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
fenomenul sociologic și profesional al forței de muncă "socialiste" care se deplasează, cotidian, între domiciliu și locul de muncă. Dacă mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de aici este articulată epic sumar, începând de la aceea industrială, rigidă ierarhic, cu numeroșii ei navetiști, dar și aceea ficțională, deja intrată în biblioteci. Naratorul își privește lumea recreată referențial cu o ironie demistificatoare, la adresa inautenticității și stereotipiei. Naratorul nu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
mijloacele plate ale romanului ajung să fie parodiate, platitudinea realului din acest roman este eliberată cu o insesizabilă ironie. Lumea ficțională de aici este articulată epic sumar, începând de la aceea industrială, rigidă ierarhic, cu numeroșii ei navetiști, dar și aceea ficțională, deja intrată în biblioteci. Naratorul își privește lumea recreată referențial cu o ironie demistificatoare, la adresa inautenticității și stereotipiei. Naratorul nu este, însă, decât la prima vedere, un deconstructor antifrastic. El rămâne mai ales un constructor, un idealist, dar unul lucid
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități ce nu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]