106 matches
-
referențială descriptivă (mașina este descrisă cu PĂRȚILE și PROPRIETĂȚILE sale) se suprapune unei izotopii argumentative deja declarate în subtitlu: "sau cum Chrysler Simca face să se descopere comorile confortului și ale echipamentului)". O ultimă izotopie de semnalat este cea a ficționalității. În calitate de personaj foarte cunoscut din ficțiune, Ali Baba aduce cu el un anumit număr de elemente aparținînd intertextului literar, ca de exemplu: înăuntrul peșterii; rosti din nou cuvintele fermecate; într-o clipită portiera automobilului se deschise larg; pe dată ieși
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
350). Studiile asupra grupurilor de emigranți pun în evidență și o alternativă la această reacție ștergerea diferenței și îmbrățișarea totală a valorilor culturii gazdă. Albert Memmi (1995) descrie cele două răspunsuri ca atitudini tipice activate la întâlnirea între culturi, în ciuda ficționalității unui construct ca acela al identității culturale, important nu atât prin realitatea, cât prin eficacitatea sa. Aceste considerente conduc la ideea că noțiunea de identitate culturală nu se poate baza pe o concepție statică, încremenită într-o formulă de-a
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
sînt trei identități diferite în joc. Această formă apare destul de frecvent în literatura mai veche, la Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Dickens și, de asemenea, Don Quijote. Contează adesea gestul de a declara că o afirmație este adevărată cel mai bun garant al ficționalității. La începutul romanului Don Quijote citim: "Dar asta nu interesează așa de mult povestea noastră; destul ca noi să nu ne abatem mai mult de un țol de la grăirea ei adevărată". Puțin mai încolo, naratorul susține că este cel mai sincer
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a lui Steyn! gîndi Ottilia. Ceea ce NP2 a narat nu este perceptibil, întrucît alți actori care ar putea fi prezenți nu aud textul. Faptul că o rostire narată în plan secund nu este perceptibilă reprezintă, de asemeni, un indiciu al ficționalității, un indiciu că povestea narată este inventată. Dacă retorica realistă a naratorului caută să susțină pretenția că ceea ce relatează este adevărat, atunci nu se poate reprezenta altă gîndire decît propria gîndire, deci nu se poate reprezenta gîndirea actorilor. Această variantă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
anticipare-în-retroversie, care se află la marginea acroniei, poate avea efectul unei confruntări între un "prezent" așteptat și unul realizat. În această poziție, ea ar putea chiar să aparțină de aspectele ce contribuie la un comentariu metanarativ, de exemplu prin accentuarea ficționalității fabulei. O a doua posibilitate este forma opusă, retroversia-în-anticipare; ea are loc, bunăoară, cînd ni se spune din vreme cum se vor prezenta circumstanțele din "prezent". Înțelesul unui eveniment poate fi anunțat mai tîrziu, iar pogorîrea acelei revelații este anunțată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în câmpul literar doar a "texte(lor) a priori marcate de pecetea generică, sau mai degrabă arhigenetică, a ficționalității și/sau a poeticității", în detrimentul celor foarte multe și variate care alcătuiesc "literatura neficțională în proză", adică "istoria, elocvența, eseul, autobiografia" etc. Această concluzie îl îndreptățește să recurgă la "poetica condiționalistă", adică la o abordare intuitivă și instinctuală a literarității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Totuși, dată fiind diversitatea perspectivelor și, implicit, a punctelor de vedere asupra criteriilor de stabilire a literarității textelor de frontieră, vom pleca de la cele două convenții teoretice la care subscrie, pe considerente teoretice, dar și empirice, Paul Cornea: expresivitatea și ficționalitatea (el insistând asupra termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursul scriitorilor-gazetari ar echivala cu o aventură a deconspirării "figuralului"( Laurent Jenny) care, în discurs, joacă rolul de indice al "redeschiderii lumii, al continuării originării sale, al activării unei noi decizii expresive, unde se aud ecourile întemeierii limbii"43. În ceea ce privește ficționalitatea, ea presupune o suspendare a realității sau o reprezentare imaginară a acesteia, care invită lectorul să participe la jocul creării unei lumi noi, raportabilă mereu la lumea reală. "A intra în ficțiune afirmă G. Genette înseamnă a ieși din câmpul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relațiilor dintre elemente, dar și cu deplasarea paradoxală de la un câmp la altul. Această deplasare răspunde adesea unei intenții devalorizante și produce un efect de ironie care se adaugă funcției persuasive"192. Trebuie subliniat că, prin grila raportului genettian factualitate/ficționalitate, analogia semnifică o deplasare a accentului dinspre real spre imaginar, sugerând nu doar "traseul" lecturii, ci și intenția depreciativă a pamfletarului. Analogia polemică este un procedeu predilect al pamfletului în general, iar specificitatea argheziană rezidă în semantismul corespondențelor, termenul de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
distinge între narațiune și așa-numita antinarațiune, atribuind consistență celei dintâi. Definiția se referă la o anume indeterminare a aspectelor pe care le izolează în obiectele narative, face loc diversității interpretative, nu pune în discuție adevărul sau falsitatea poveștii, factualitatea, ficționalitatea și caracterul ei comun sau artistic, nu precizează categoria tematică pe care o dezvoltă și nu restricționează dimensionalitatea , modurile și reprezentarea medială. O asemenea definiție poate oferi unele răspunsuri la întrebări despre narațiunile înțelese ca entități, adică despre obiectele desemnate
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
pe o ordine superioară de genuri (roman, poem, dramă), fiecăruia atribuindu-se o serie de subgenuri literare. Prin roman înțelegem o proză narativă ce implică persoaje și evenimente, reale sau ficționale, și care formează o poveste. Particularitatea romanului constă în ficționalitatea sa, care are puterea de a transpune, în poveste, orice eveniment social, istoric sau politic 39. Estetica conturează singularitatea romanului întrucât emană calități artistice, în timp ce conținutul abundă în semnificații. De cealaltă parte, drama este modul specific al reprezentării prin executare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
noi Biblii, noi religii naționale, fără ca acestea să fie simțite ca "erezii", dimpotrivă, restituind universalitatea emanată de divinitate". A restitui universalitatea emanată de divinitate înseamnă a crea în marginile Adevărului, nu în ale ficțiunii sau, mai exact, în ale purei ficționalității, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, prin care Nicolae Manolescu a ajuns să substituie canonul Eminescu prin canonul Levantului cărtărescian ca emanație ultimă (și supremă) a canonului literar românesc. "Gratuitatea estetică în canon este ontologică, la antipodul jocului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectă manualele alternative pentru clasa a X-a și a XI-a spiritul programei), Revista Perspective, nr.1, 2001, [Cluj], p.24-27. [60] MOLAN, VASILE, Abecedar / Vasile Molan, Aurelia Fierăscu, Ana Lapoviță, - București, Petrion, 2001. [61] MUREȘAN, MIRELA, Conceptul de ficționalitate/literaritate în manuale și în practica școlară, Revista Perspective, nr.1, 2001, [Cluj], p.49-53. [62] MUȘAT, CARMEN, La mijlocul drumului: Sistematizare și amatorism. [Eugen SIMION(coordonator), Florina ROGALSKI, Daniel CRISTEA-ENACHE. Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XI-a
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
vom vorbi despre reprezentarea discursivă (Rd) sau schematizare 3. Vom localiza în [A] problema evaluării valorii de adevăr a enunțurilor în funcție de două regimuri pragmatice: cel al vericondiționalității care se sprijină pe opoziția dintre adevărat, și fals/mincinos, și cel al ficționalității, care apare în regim de nici adevărat nici fals, în care putem include metaforicitatea. Cele două regimuri sînt determinate generos de genul discursului și/sau de figurile discursului (metaforă, simbol și alegorie dominante în cel de al doilea, diferite de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
figurile discursului (metaforă, simbol și alegorie dominante în cel de al doilea, diferite de metonimie, de sinecdocă și de metalepsă 4, dominante în cel dintîi). La nivelul enunțiativ [B], combinația unei Rd cu un PdV se suprapune cu alternativa vericondiționalitate/ficționalitate. La nivelul [B] se pune, într-adevăr, problema validității mai mult decît cea a adevărului enunțurilor: un enunț (o Rd) este dat ca valid în funcție de locutor (EU-valid), în funcție de intorlocutorul sau interlocutorii săi (VOI-valid), în funcție de ceilalți (delocutivi EL/EI/EA/ELE-valid
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
noștri noțiunea de "receptare" pare a deveni dominantă. De la această premisă pornind, să trecem la problema cu adevărat sensibilă din perspectiva a ceea ce urmărim noi, anume problema literarității, care în concepția aceluiași Paul Cornea ar presupune "două convenții: expresivitatea și ficționalitatea"2. Cât privește literaritatea sau nu a creațiilor autorilor noștri, dacă avem în vedere cea de-a doua convenție despre care Paul Cornea vorbește, anume ficționalitatea, atunci cu siguranță nu literaritatea e caracteristica fundamentală a acestor cărți, știut fiind faptul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
problema literarității, care în concepția aceluiași Paul Cornea ar presupune "două convenții: expresivitatea și ficționalitatea"2. Cât privește literaritatea sau nu a creațiilor autorilor noștri, dacă avem în vedere cea de-a doua convenție despre care Paul Cornea vorbește, anume ficționalitatea, atunci cu siguranță nu literaritatea e caracteristica fundamentală a acestor cărți, știut fiind faptul că majoritatea lucrărilor pe care noi le vom avea în vedere au un caracter memorialistic, autobiografic, de jurnal, fiind situate din acest punct de vedere în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cărțile asupra cărora urmează să ne oprim în analiza noastră, așadar ele îndeplinind din acest punct de vedere condiția literarității. În concluzie am putea spune, alături de Paul Cornea, că: "nu e ușor de tranșat, depinde dacă atribuim prioritate expresivității sau ficționalității"4, precizând însă, încă o dată, că nu acesta e principalul obiectiv al demersului nostru și făcând referire la ceea ce același cercetător numește "regula pragmatică", despre care spune că "operează în deosebi în direcția textelor de frontieră". Privind lucrurile din perspectiva
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la nivel vizual pentru a se încadra în acest univers aplatizat: "De la înălțimea ce pune somnului capăt,/ din sirene de fabrici, ceasuri care sună,/ tălpile mele calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit,/ dormind pe hârtie/ pădurea și-a trimis Geniul la stele". Omul nu mai trăiește decât prin text, n-a mai rămas decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi plasată ca ficțiune datorită naturii spectrale a limbajului. Ca o consecință există și din aceia care neagă existența Holocaustului. Așa cum notează John J. Pauly, "criticii literari se bucură să demonteze realitatea poveștilor nonficționale, în speranța că pot să afirme ficționalitatea tuturor narațiunilor. Din punct de vedere al neseriozității jurnalistice și din perspectivă filozofică, criticii pot nega orice încercare de reprezentare, lăsând imaginația literară să plutească liberă de legăturile ei pământești" (Politics, 122). Ceea ce rămâne de demonstrat, așa cum presupune Pauly, este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nega orice încercare de reprezentare, lăsând imaginația literară să plutească liberă de legăturile ei pământești" (Politics, 122). Ceea ce rămâne de demonstrat, așa cum presupune Pauly, este faptul că nu toate ficțiunile sunt egale, și că nu toate au același grad de ficționalitate. Odată demonstrat acest lucru, analiza lui Bakhtin descrie romanul mai mult ca pe un text al jurnalismului literar narativ decât ca pe o lucrare înghețată în afara timpului în cerul esențializat al literaturii, sau ca pe o imagine îndepărtată a trecutului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
similară a lui Zavarzadeh cu privire la subiectivitate este reflectată într-o afirmație care ne ajută să distingem diferența dintre romanul declarat ficțional și construit conform canoanelor clasice și jurnalismul literar narativ ca fiind o formă romanescă, care admite în mod implicit ficționalitatea din cauza naturii speculative a limbajului. Zavarzadeh notează că evenimentele și acțiunile din jurnalismul literar narativ "sunt fenomene actuale din lume care sunt accesibile înțelegerii oamenilor obișnuiți și, care invers decât în romanul ficțional, există în afara coperților cărții. Subiectivitatea implicată în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca imagine invizibilă. Aceasta se afirmă însă ca imagine a invizibilului, tocmai în distanța în care ia naștere și pe care o face cu putință. Distanță a unei lumi imaginale (mundus imaginalis), nu fictivă în sensul unui ireal inaccesibil (căci ficționalitatea este cealaltă față a realității), ci a "unei lumi potențiale de perfectă coerență și înalt semnificativă", iar imaginea care ia loc aici e "un fel de epură a realului, corpul viu al tâlcurilor"25, adică trup poetal, imagine întrupată a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginație este folosit chiar autoreferențial la ora actuală în limbajul și în literatura non-ficțională ("imaginație științifică"), pe când diferitele grafii ale cuvântului "fantezie", în limbile europene de mai largă circulație sau influențate de acestea, atestă o cantonare a semnificatului în zona ficționalității, în general a artelor (există chiar și un sens peiorativ al cuvântului). Cercetarea de față caută să exploreze ambele sensuri ale cuvântului "imaginație": și pe cel apropiat de reprezentarea mai curând a ceea ce este perceptibil, obiectual, în special în relație
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care își deapănă iluzoria existență. Șoimul privește, parcă, totul zburând la mare înălțime peste lumea ficțională a romanului și având acces la mecanismele din spatele textului. Este nivelul de maximă clarviziune pe care Cantemir l-a permis unui personaj. Rupând convenția ficționalității, Șoimul știe, într-un fel, că nu mai are ce să riște: la urma urmelor, Corbul, în ciuda firii sale răzbunătoare, a puterii de care se bucură în lumea animalelor și a păsărilor, este tot un biet "pacient" al autorului, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]