771 matches
-
de iubire filială care a scobit afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea bolilor cu fierea ursului, dar nu și cu fierea omului - asta e încă o plăsmuire plină de mare curaj și nesăbuință a lui băiețică ăla de Mo Yan. Cele descrise în povestirile sale sunt în mare măsură ticluiri de-ale lui, în adevărul cărora nu trebuie în niciun caz
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
neunde... (Muza tragică) De mult visez că Roland e pe-aici... (Epopee) Elisafta, sora lui Crai (Elisafta) Și mișcat-ai țărâna, Și acum știi ce dulce-i Glia României, Dulce ca o azimă dospită în miere, Turta din miere și fiere a tatălui nostru Carele ești în ceruri, Bălcescu. (La moartea lui Paul Popescu) Abundă referințele livrești, poetul mărtu-risindu-și astfel afinitățile: Amețit sufletul de atâta slavă Să se legene ca rimbaldesca navă. (Protocol) Ca Prince Henry am stat (Duo) Intonînd hölderlianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
că nimerise într-un film cu efecte speciale, că din clipă în clipă o să apară un fel de combinație între Stalone și Schwartzenegger, combinație care o să-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
altora. PATROANA: Pfuu. Ce porcărie! JENI: E fără zahăr. PATROANA: De ce? JENI: Domnul ministru bea fără zahăr. PATROANA: Și ce-s eu de vină? MINISTRUL: Eu beau cafeaua cu miere. PATROANA: Asta n-are nici miere. Are un fel de fiere scîrboasă, ca de guguștiuc înjunghiat. JENI: Nu vă permit! MINISTRUL: Lasă, dragă. Unde ai văzut tu, nenorocito, guguștiuc înjunghiat? Spune! Vorbește! JENI: Spuneți! Vorbiți! PATROANA: Nu mai pot... să vorbesc... MINISTRUL: Spune! Grăiește! JENI: Exprimați-vă! MINISTRUL: Cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu renunță. Nu e departe vremea când va trebui redusă drastic partea supraponderală rezervată poeziei în canonul didactic (și, deci, în manuale) în momentul de față. Bolovanul liric din burta epocii consumiste va fi rejetat cu o acută criză de fiere. Este pentru noi o probabilitate insuportabilă, extrem de greu imaginabilă. Poetul este, în lumea consumistă, relicva altei epoci, așa cum sunt dantelăresele, ceasornicarii, autorii de epopei sau autorii de panegirice, cronicarii și rapsozii. Poezia devine, în epoca supremației mass-media și a divertismentului
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
al creierului ființa poem domnul poezie" (ființa poem domnul poezie măscăriciul încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm mereu în textele lui Nicolae Tzone de probele unei exaltări a ipostazei de poet, a aprecierii
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de o dureroasă ambiguitate: "vis visat de-adevăratelea curgeau mierea și fierea din versurile mele precum apele rebele din munții înzăpeziți" (ibidem). Dualitățile "vis și adevăr", "miere și fiere" califică astfel întregul discurs în discuție. Dăm mereu în textele lui Nicolae Tzone de probele unei exaltări a ipostazei de poet, a aprecierii la superlativ adresate creației proprii. Pentru omologarea unui atare statut genialoid e nevoie de premisa unei diferențieri
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
să se întoarcă imediat în țară, «ca să se poată delecta cu mâncările gătite cu sarea scoasă din ocnă de Nae Ionescu».“ * Să ți se umple viața, trupul, de insectele în care ți se vor fi transformat cuvintele, ca iarba și fierea nevomitată să se preschimbe în scrierea levitației, fără noroc, fără vină, cu înălțarea retezată la publicare. * Trăim, din nefericire, într-o lume de după neant. Cel ce a părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
au însă de ispășit un mileniu de refulări atroce; umilința a zeci de generații batjocorite se cere defulată isteric. Țăranul în zdrențe și analfabet, dar mârâind cu înțelepciune vreme de o istorie întreagă, nu putea să nu adune în el fierea veleitarismului pe care l-a transmis urmașilor lui scriitori; în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
psihice, înțelege coexistența binelui și răului și crede în destin, „o mare necunoscută”, cu care „nimeni nu se poate lua la trântă”. Condamnă lenea și disprețuiește fățărnicia, atrăgând atenția că „mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet”. Fericește familia întemeiată pe dragoste și înțelegere, pune mare preț pe vocație în profesie. Are aprecieri deosebite în privința frumuseții, artei și creației, în toate înțelesurile acestora, valorizând profunzimea, sinceritatea, inspirația. Profesorul Vasile Fetescu este racordat și la realitatea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
nu se poate lua la trântă. Drum Drumul spre viața cinstită și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și demnă trece pe la poarta larg deschisă și ademenitoare a tentațiilor, a viciilor și a compromisurilor. Viciu Un viciu puternic înrădăcinat e mult mai greu de abandonat. Miere și fiere Mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet. Zâmbet Îndoiește-te de zâmbetul fals și binevoitor al vrăjmașului și prețuiește surâsul mustrător dar sincer al prietenului. Viața Singurul și cel mai prețios lucru pentru care merită să te lupți este viața. Dialog Dialogul privirilor este un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea bine și doar un pahar cu lapte de bivoliță era mâncarea lui pe o zi întreagă și se trezea în puterea nopții vomând șuvoaie de fiere și-n vremea din urmă numai încuiat îl țineau, încât abia a reușit să fugă, cu puțin înainte de a fi prea târziu, spărgând geamul și strâmbând drugii ferestrei cu bruma de vlagă ce-i mai rămăsese." (pp. 166-167). Când îl
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
în această ultimă filozofie. Timpul e o bucată de răgaz. Pe care îl pierzi înghițind amărăciune. La întîmplare, fără ca ea să-ți devină sistem: "Bucuria are un mare defect: lipsa de rigoare. Priviți cît de riguroasă e, în schimb, logica fierei?". Pe care cine o analizează de bună seamă că nu o are. Pe ea, răzbătătoare întru toate, dar atît de otrăvitoare întru sine. Închid o carte pentru care tristețea e cea mai nepotrivită caracterizare, fiindcă starea ei de trezie întreținută
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred, totuși, că doar de iubire aș fi avut nevoie, un lucru cu totul ascuns în suflet, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era mai vie. O rază de soare, reflectată în apa bazinului, pătrunsese în camera mea prin lucarnă și tremura ușor pe plafon. Visul din noaptea precedentă îmi părea atât de îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Petrică. "Cinstită a avut nevastă-mea d-a doua. Asta-i boală dă femei..." "Ca să vezi! Nu știu, vere, dacă Sofica a mâncat un rahat, atunci, poftim, și io-l mănânc tot p-ăla." " Poate colecinstită, adică o boală dă fiere, cum a avut unche-miu, Iancu Zbîrnaciu, ăla grasu', dă era pretenar cu Tudorică-Trompetistu', dân galeria lu' Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scopul restabilirii echilibrului uman. Eu am început istoricul diagnosticelor mele cu diagnosticul de reumatism poliarticular, am făcut fizioterapie și tratamente antiinflamatorii dintre cele mai diverse, rezultate, niciunul. După care am început să scot din organele interne, apendicita, după care colicistul (fierea) și urmau alte intervențe chirurgicale, pentru că sănătatea mea se agrava. Pe listă urma partea ginecologică și tiroida. Norocul meu a fost că începuse să-mi fie frică de operații pentru că îmi reveneam greu după anestezii. A fost destul de greu pentru
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o singură posibilitate legală: aceea ca Gustav să fie numit medic. Zis și făcut. Cu un halat de un alb imaculat așezat pe umeri, cu stetoscopul atârnându-i profesionist În jurul gâtului, doctorul Gustav, devenit peste noapte specialist În boli de fiere și În afecțiuni ale ficatului, reputat cardiolog și pneumatolog de frunte, diagnostician recunoscut pe toate meridianele lumii, era purtat pe umeri, la orele 9.00 și 17.00, prin toate rezervele și saloanele spitalului, la vizita zilnică. Stilul lui rezervat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cît mai repede, altfel o să ajungi și tu la pîrnaie după ce-o să faci ceva necugetat, îi recomandă. — Teatrul Muncitoresc CFR, exclamă șoferul privind cu jind afară din goana mașinii. Mi-e dor de un spectacol adevărat. — Femeia e ca fierea, îl ia pe Roja gura pe dinainte, gîndindu-se la mottoul din Carmen, i am spus-o și Delfinei de nenumărate ori, dar făcea mereu pe proasta, se hlizea ca o găină. — Asta pentru că avea ea planul ei în cap dinainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se rostogolește pe jos piatra cenușie. Îmi vine în minte Stridie, nu știu de ce. Helen râgâie. Scoate un șervețel din poșetă, și-l ține la gură și scuipă în el sânge, fiere și smaralde sfărâmate. Safire rozalii și tăiose și berile portocalii, zdrobite, îi sclipesc în gură, înfipte în carnea sfâșiată a gingiilor. În cerul gurii i s-au încrustat fragmente de spinele violete. În limbă i s-au cuibărit cioburi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu ceaslovul la noi tot timpul ăsta? Zăcând în brațele mele, Helen îl leagănă pe Patrick. Și iată că se întâmplă. Helen își ridică privirea spre mine și zâmbește cu jumătate de gură, rânjind cu buzele pline de sânge și fiere. Îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, că te-am făcut! Tot trupul mi se strânge într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept și urlă: — Vai, Patrick! Patty! Vai, Patty al meu! Pat, Pat! Nu! Sărutând capul albăstrui și despicat, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
părăsit. Ușa compartimentului se legăna în urma lui în balamalele ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu prea părea să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]