268 matches
-
primitivul este constrâns să semnifice lumea în imaginile sale, fiindcă n-o poate reproduce. El nu are altă opțiune decât cea a sensului, deoarece rezistența materialelor și propria-i infirmitate tehnică nu-i permit să "mizeze pe sensibil" printr-o figurare realistă. Spiritul contemporan ar vrea ca "ochiul să existe în stare sălbatică" (André Breton), dar, în același timp, să știe să decodeze imaginea brută ca fragment al unui discurs despre scopurile ultime. Minunată afacere: să-ți oferi amprenta împroșcarea, frecarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
șaptelea și ultim conciliu ecumenic a fost ultimul la care au participat împreună Occidentul și Orientul creștin. El a inversat primatul absolut al Cuvântului față de Imagine specific iudaismului, atestând influența culturii vizuale grecești asupra creștinilor. Prima decizie conciliară care legitima figurarea Grației și Adevărului prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge până să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Matta este Cuvânt; Soulages este Trup. Iar această bifurcare spune povestea artei occidentale. Ale cărei avataruri se suprapun peste liniile de separație seculare ale marii dezbateri despre Întrupare. Între cei care pictează ceea ce știu și cei care pictează ceea ce simt, figurarea a cunoscut aceleași erezii opuse ca și Biserica. Există monofiziții, care maximizează Dumnezeul din Isus, Spiritul din Forme. Asta duce la o artă de distanțare, în care exuberanța vizuală se pierde în spatele sensului, și astfel apar geometricul, minimalul, conceptualul. Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le vedem cu ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în țările catolice și maximă în țările protestante. Astfel, cu cât o cultură se teme mai mult de trup, cu atât îi repugnă figurarea. Purismul geometric, funcționalismul de tip Bauhaus, arta abstractă s-au dezvoltat în țările nordice în prelungirea puritanismului reformat. Peste tot în Occident unde distanța între Dumnezeu și om este mai mare, spaima de impur și de păcatul cărnii pune plastica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea dă trup Spiritului, carne promisiunii, iar mulțimilor un stindard în jurul căruia să se unească. Difuzorii colorează albul și negrul profeților, pentru a lărgi aria de audiență. Așa cum lava se răcește și devine rocă, elanul predicii milenariste se transformă în figurare materială. Își pierde ea sufletul? Cum un suflet fără trup n-a mântuit niciodată pe nimeni, dilema nu-i ușor de tranșat. Este un fapt recurent al transmiterilor doctrinare: când Cuvântul sau textul purtător de adevăr generează instituția corespondentă, biserică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
extremiștilor acesteia. Insuficientă devoțiune înseamnă retragere eremitică, de tip manihean sau catar, câmpul fiind lăsat liber pentru vrăjitorii necontrolate. Prudența îndeamnă așadar la trezirea simțurilor fără a le excita, la propagare fără edulcorare și, pentru asta, cere ca predica și figurarea să nu fie separate. Imaginea să fie temperată prin Cuvânt. Dacă s-au putut lua hotărârile sibiline ale Conciliului de la Trient, în ambele sensuri, înseamnă că ambiguitatea nu poate fi și, fără îndoială, nu trebuie eliminată. Roma, în fața dinamismului ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
văzut creaturi mai creatoare. Căutând în toate realul maxim, ei ne-au lăsat o imagerie care hrănește și azi miturile noastre fundamentale. Nu credeau în artă și au fost cei mai artiști. Poate tocmai de aceea? Aptitudinea lor individuală pentru figurare au pus-o în slujba vieții colective, a serbărilor religioase. Și asta cu o preocupare nu atât pentru kalos, cât pentru cosmos, antonimul lui chaos. Cosmos desemnează în egală măsură buna ordine a unei armate, cea a Cetății, bijuteriile unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al IV-lea în Mesopotamia, primele alfabete consonantice, feniciene, datează din jurul anilor 1300 ÎdC, iar alfabetul vocalic, grec, aproximativ din secolul al VII-lea. Or, între secolele al XII-lea și al VIII-lea, Grecia nu cunoștea nici scrierea, nici figurarea. Ieșind din acest tunel, ea le descoperă pe amândouă în același timp. Ca și cum abstracția simbolului scris ar fi eliberat funcția plastică a imaginii, concurent și complement al instrumentului lingvistic. Dovada a contrario ne-o furnizează statutul figurilor în civilizațiile orale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai orientat spre vizibil și splendorile acestuia; eikôn-ul bizantin, mai puțin strălucitor și mai sever, privește spre interior. Putem și trebuie să opunem cele două tipuri de învestire a vizibilului de către invizibil, două moduri incompatibile de prezență a divinității în figurarea ei. Zeul păgân este vizibil în mod substanțial și prezent în esența sa în idolul antic; Dumnezeul creștin, substanțial invizibil, nu este cu adevărat în icoană (așa cum trupul lui Christos este în împărtășanie). Părinții Bisericii au pornit pe temeiul acestei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu uităm că idolul teologului este icoana religiei rivale (așa cum ideologia publicistului este ideea adversarului său). Idolul este imaginea unui zeu care nu există dar cine decide asupra acestei inexistențe? Fals sau adevărat, important e să existe, înăuntrul sau în spatele figurării, ceva divin, adică o putere. Acesta este criteriul reunirii într-o eră unică: o imagine de artă "face efect" prin metaforă. Un idol are efect în mod real și prin natură. În perioada ei propriu-zis creștină, era idolului ne poartă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Dar niciunul dintre aceste coduri de perspectivă nu s-a extins în afara perimetrului cultural de origine, în timp ce perspectiva occidentală și le-a subordonat pe celelalte. Ea a fondat metoda grafică modernă de reprezentare spațială sprijinind-o pe un sistem de figurare geometrică a cărui inteligibilitate este universală. Spațiul unitar al Renașterii a unificat lumea reală. Introdus prin conceptul de infinit, care-l impune pe cel de continuu, el a rupt de fapt universurile închise și îngrădite, calitative și fărâmițate care hotărau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
analogică: fotografie, televiziune, cinema) ignoră enunțul negativ. Un non-arbore, o non-apariție, o absență pot fi spuse, dar nu arătate. O interdicție, o posibilitate, un program sau un proiect tot ce neagă sau depășește realul efectiv nu trec în imagine. O figurare este prin definiție plină și pozitivă. Dacă imaginile lumii transformă lumea într-o imagine, acea lume va fi autosuficientă și completă, o suită de afirmații. A brave new world. Numai simbolicul are mărci de opoziție și negație. Imaginea nu poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
peste timp al ursitei lui Egor, Christina, femeia-luceafăr care își pierde demnitatea astrală și marile înțelesuri metafizice, decăzând în condiția de strigoi 150, este Ileana din Noaptea de Sânziene, al cărei patronim, cu rezonanțe astrale, este Sideri (critica a evidențiat figurarea în roman a unei părți din biografia românească a scriitorului; acest nume aparține istoriei familiei lui Eliade, în sensul că "unchiul Mitache" fusese șoferul "colonelului Sideri", în Primul Război Mondial 151). Basmul Siminei despre ursita feciorului de cioban ("Ursita, soarta
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rândul său o atitudine destul de ignorantă față de imaginea aniconică, situația reprezentărilor vizuale ale sacrului s-a schimbat radical, evoluând spre o înflorire a limbajului artistic consacrat acestui domeniu. Sintetizând lungul șir de reprezentări vizuale, Bœspflug identifică trei282 modalități specifice de figurare a lui Dumnezeu în arta creștină. Prima dintre acestea este cea prin simboluri indirecte, preluând modelul iudaic, a doua evidențiind figura unui Dumnezeu bătrân și omnipotent, în timp ce a treia modalitate se referă la imaginea Hristos, mod de reprezentare neacceptat nici
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lui Dumnezeu, numită de Bœspflug și cristomorfică 283, avea să pună însă și mai mult în evidență trăsătura divină a lui Hristos, a Cărui imagine avea să inspire toate ramurile și domeniile vizuale ale artei. Justificarea prezenței acestei modalități de figurare, care definește caracterul specific al artei creștine, este datorată evenimenului major al acestei religii, constând în întruparea Fiului lui Dumnezeu ca om. Acesta a fost argumentul care a fundamentat ridicarea interdicției iudaice de reprezentare a divinității, lăsând calea deschisă unor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
singur prezent în minte, percepție sau senzație, în cea de-a doua situație, imposibilitatea subiectului de a fi "prezentat" în mod concret, impune o "reprezentare" prin imagine a acestuia. Între alte cazuri asemănătoare, Durand oferă în sprijinul acestei afirmații exemplul figurării lumii de dincolo de moarte, care, asemenea altor aspecte nesupuse imanentului și senzorialului, nu pot oferi dovada unei prezențe fizice, efective, existența lor fiind în principal rodul imaginției ajutate de intuiție, inspirație sau revelație. Referindu-se la formele de reprezentare a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a îngerilor în arta bizantină. Descriind caracterul imaterial și atemporal al acestora, el observa unele deosebiri fundamentale între modalitatea de redare artistică a îngerilor și cea de înfățișare a lui Hristos și a sfinților. Spre deosebire de aceștia, îngerii "nu au
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
printr-o atitudine specială, caracterizată de opoziția față de tendințele artistice ale trecutului și impunerea rediscutării fundamentelor operei de artă. Trăsătura definitorie a acestei epoci consta în transgresarea canoanelor tradiționale a sistemelor bidimensionale de reprezentare vizuală, a codurilor cromatice și a figurării volumelor, în încălcarea vechilor norme de "obiectivitate" ale figurativului prin diversele mișcări abstracționiste, începând cu Suprematismul și Constructivismul și ajungând până la Expresionismul abstract 497. Renunțarea la concepția realist-naturalistă la care apelaseră artiștii perioadelor ulterioare Renașterii, eliminarea narativismului și descriptivului, ca
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de manifestările artistice (moderniste) ale secolului trecut. Una dintre acestea constă în promovarea nonfigurativului în rândul artei de inspirație sacră și religioasă, paradigmă artistică ce se opune la propriu modelului expus de icoana bizantină, consacrată în creștinism de însăși posibilitatea figurării vizuale a persoanei divino-umane a lui Iisus Hrisos. În același timp însă, la polul opus, întâlnim utilizarea tot mai frecventă a carnalului și a volumetriei excesive în locul modelului uman idealizat, specific stilizării bizantine, manieră devenită o adevărată practică în rândul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
simbol al energiei vitale izvorâte din cele două elemente opuse. Mai mult chiar, eau-de-vie conține în sine masculinul și femininul, primul element fiind simbolizat de foc, iar al doilea de apă. Cu alte cuvinte, din această împreunare se reîntregește androginul, figurare antropomorfa a oului din care s-a născut lumea. Apă caldă, cu care trebuie să se mulțumească ocupanții mașinii 3, constituie un substitut lipsit tocmai de finalitatea izbânzii vieții asupra morții, a nemuririi. După unii achimiști, operă se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
faptul că sînt desenate alimentele interzise de autorități (brînză, legume, lapte). În explicațiile date pe marginea desenelor, se remarcă faptul că tinerii subiecți merg foarte departe în detaliile despre consecințele catastrofei (cazuri mai numeroase de cancer în viitor, modificări genetice, figurarea ireversibilității urmărilor contaminării). În ceea ce privește definiția obiectului studiat însuși, se observă o asimilare a principiului științific "radioactivitate" cu simbolul său "norul", a cărui valență distructivă, mortală, patologică și "rea" este frecvent afirmată. Într-un al doilea studiu, după un interval de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
domeniu sînt bulversate prin tehnici diverse. Într-un astfel de context, nu există alt spațiu vital, liber și de cucerit, decît cel al vrăjitului. Mai mult, se face distincția între o materializare topologică a domeniului (în sensul de teritoriu) și figurarea sa dinamică, mai nesigură și invizibilă (acțiunea de a "poseda", de a investi o "posesiune") și forța celui vrăjit potențial, care poate rămîne mult timp într-o stare de prosperitate relativă fără a suferi farmece. Beneficiarii de forțe magice sînt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
plus a preocupărilor Parnasului pentru modernizarea conceptului romantic de poezie. Lirica lui Prudhomme este expresia patetică a angoaselor intelectuale ale generației sale provenite dintr-o îndoială metafizică sau morală. Atras de știință, atent la descoperirile ei spectaculoase, le tratează în figurări poetice. În Le Monde des ames, Newton ș. A. Uzitează de nuanțate disocieri, surprinde prin gândul rezervat, uneori sceptic, față de autoritatea evoluționismului. Urmărește mai ales interpretarea emoției pe care uneori o trezește în om. Se stabilește astfel, un duel subtil între
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
anonimă, ci și mai ales unitară. Descoperirea folclorului și succesul rapid pe care l-au avut culegerile de poezie populară după 1849 au jucat în această privință un rol important. "Multitudinea" a rămas aripa stângă, posibilitatea nedezvoltată și refulată de figurare a instanței productive. Putem să ne explicăm această "uitare" prin strategia perdantă a criticului, care a evitat mereu să lege reprezentările sociale de concretul literaturii române, de autorii și de grupările existente. Nu a existat în epoca lui Heliade Rădulescu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
transportare spre viitor și de dedublare, faptele lui au devenit poetice. Descrierea filosofului francez vizează de fapt un mecanism pe care Erich Auerbach, în eseul său de arheologie filologică Figura îl pune la baza unei interpretări creștine a conceptului de figurare: toate evenimentele și acțiunile evocate în Vechiul Testament sunt "prefigurări" ale mântuirii - și, în acest sens, au o funcționare alegorică: Profeția figurativă conține interpretarea unui eveniment intra-mundan printr-un altul; primul este un semn care îl anunță pe cel de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]