81 matches
-
Horațiu (1882), versuri din Camões, capitole din Dante (Paradisul pământesc) și Tasso (Ierusalimul liberat) și poezii din Silvio Pellico și Giacomo Leopardi. Traducerile din poeții italieni sunt stângace, într-un limbaj neexpresiv. Fragmentele traduse din Eneida lui Vergiliu și din Filipicele lui Cicero au rămas, de asemenea, în manuscris. SCRIERI: Românii și maghiarii, Brașov, 1875; Să ne cunoaștem! (Răspuns d-lui G. Barițiu), Brașov, 1879; Negriada, I-II, București, 1879-1884; ed. îngr. și pref. Georgeta Antonescu, Cluj-Napoca, 1988; Aventuri literare, București
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
o modelaseră și o ilustraseră devine obiect al istoriei intelectuale. Le-ar fi fost dificil, lui Maiorescu și Carp, să înțeleagă o Românie care se organiza, după Marea Unire, mai degrabă sub semnul patimilor pe care junimismul le denunța în filipicele sale. Politic, iar aceasta este o temă care va reveni în rân durile cărții de față, junimiștii apar, la finele lui 1918, ca apărători ai unor cauze pierdute. Reforma agrară și votul universal sunt semnele acestei mutații de adâncime față de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prin excelență. Atenția la con text este irelevantă, de vreme ce viitorul aparține unei noi specii antropologice, lipsită de rădăcini și capabilă de a întemeia comunități în afara oricărei memorii a locului. Timbrul lui Rosetti este cel al romantismului conservator, iar afinitatea cu filipicele lui Iorga de mai târziu nu poate fi negată. Nașterea formelor fără fond este opera unei generații europene ce ignoră datoria de solidaritate cu înaintașii. Ea este, în linie burkeană, o generație prometeică ce întoarce spatele trecutului, fascinată de un
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
au concurat alături de alți eleni. Tucidide îi numește pe acarnani, aetolieni, epiroți și macedoneni barbari, însă o face în sens strict lingvistic. Când oratorul atenian Demostene i-a numit pe macedoneni mai răi decât barbarii în cea de-a treia "filipică" îndreptată împotriva lui Filip al II-lea al Macedoniei, a făcut-o referitor la cultura pe care o aveau ca străini, neaderând la standardele elene potrivite, și nu și-a pus problema originii lor: "nu doar ne-grec, nici ne-
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
în două tabere: cei care-l urmau pe Isocrate și care vedeau în Filip speranța elenismului, crezând că acesta este singurul care îi poate unii pe greci, și cei care-l urmau pe Demostene. Acesta din urmă publică o lucrare, "Filipicele", în care îi instigă pe greci la lupta. Având câștig de cauză, Demostene, convocă ecclesia și adoptă o serie de măsuri nepopulare pentru a asigura Atenei o armată capabilă să-i înfrunte pe macedoneni. Astfel, Atena în alianța cu Corintul
Hegemonia Macedoniei () [Corola-website/Science/304846_a_306175]
-
î.Hr.), Quintus Fabius Pictor (c. 254 î.Hr.-?), Lucius Cincius Alimentus și alții. În domeniul comediei se remarcă și Publius Terentius Afer (195/185 - 159 î.Hr.). În proză se remarcă Cicero (106-43 î.Hr.), care prin operele sale, printre care Catilinarele și Filipicele, poate fi considerat cel mai mare orator roman. Împăratul Caius Iulius Cezar în lucrările "Commentarii de Bello Gallico" și "Commentarii de Bello Civile", vădește o deosebită obiectivitate și acordă un loc important și portretelor, nu numai narațiunii. Gaius Sallustius Crispus
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]