356 matches
-
o serie de momente istorice ale cinematografiei invocând și personaje-cheie pentru istoria celei de-a șaptea arte. Este modul său de reglaj al confruntării cu realitatea, modul lui de a-i conferi sens care împrumută marilor roluri o anumită expresie filmică. Un simplu tuns ni-l relevă pe gangsterul anilor ’40, ’50 al cinematografiei americane, un gest gratuit, dar integrat estetic este să își lase intenționat uitată servieta în frizerie. Peste puțin timp îl vedem traversând străzile din Montevideo, călătorind cu
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
privea cum zburau, sfâșiata de tandrețe. Aproape că zbura și ea cu ei. Aproape că vedea și ea întinderile albastre de apă, vârful copacilor, iarbă în flăcări, lumina întunecată a cerului coborât pe pamant“. Carmen Firan scrie o proza comportamentista, „filmica“, de observație realistă, cu tonuri confesive, adesea cu accente satirice, de cactus țepos, sau cu un touch poetic, de petala catifelata.
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
zombie infestați cu un virus asemănător rabiei în După 28 de zile (2002) al lui Danny Boyle și După 28 de săptămâni (2007) al lui Juan Carlos Fresnadillo, care și ele au suferit mutații generând o nouă serie de viruși filmici din ciclul Carantina (2008), lui John Erick Dowdle și Rec (2007) al Manuelei Velasco, cu continuările lor. Filmul lui Soderbergh reamintește pentru colecția de staruri și nu numai de Alerta (1995) lui Wolfgang Peterson, unde-i puteam vedea în același
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
le are. Rob Marshall se află cu acest film sub Chicago realizat în 2002 și pentru faptul că momentele muzicale apar ca într-un colaj, desprinse dintr-un spectacol de cabaret și lipite în film însă fără a dobândi consistență filmică. Iar inserturile alb-negru, inserturile felliniene, amplifică această impresie, alienează și mai mult spectacolul de lumini și culoare de magia unor momente în care copilăria vorbește de la sine. Daniel Day-Lewis, un actor de o expresivitate extraordinară nu este în apele lui
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
Doyle cu filmul care debuta pe 23 octombrie 1899. O contribuție esențială aveau și ilustrațiile lui Sydney Paget din 1890 care-l dota pe Holmes cu pălăria de vânătoare și faimoasa pipa dreapta - Gillette i-o va curbă din motive filmice - adăugând vioară, lupă și o seringă. Primul actor care a depășit cu Holmes barieră filmului mut a fost Clive Brooke, insă detectivul și-a fixat alura cu Gillette. Decis să pună punct istoriilor holmesiene, Doyle își „omoară” personajul în 1893
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
Angelo Mitchievici Că știe să extragă din-tr-un gen precum filmul expresionist o capodoperă ca Nos-feratu: Phantom der Nacht (1979) sau din-tr-un actor care a consacrat genul respectiv, precum Klaus Kinski, tot ce este mai bun, mai autentic filmic, Herzog a demonstrat-o deja, iar filme precum Aguirre, der Zorn Gottes (1972), Woy-zeck (1979) sau Fitzcarraldo (1982) alcătuiesc palmaresul unui maestru. De data aceasta, genul cu care se joacă dexter Herzog în Bad Lieutenant... este filmul noir, departe însă
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
fost creată și ne-a fost accesibilă de Vlad Massaci și trupa lui. Ceva din această atmosferă am regăsit și în spectacolul lui Cristian Juncu, în relația, dificilă, a personajelor, a actorilor cu rolurile lor și cu partiturile celuilalt. Construcția filmică, pe detaliu, pe schimbul de replici, pe tăceri și priviri este atent stabilită și condusă de regizor pînă la capăt. Chiar dacă destul de monoton în anumite privințe - schema se repetă, în formă, în structura dramatică a fiecărei povești, dar fondul concret
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
ale lui Bohumil Hrabal. Nu o dată m-am gândit că dacă cineva ar dori să facă un film pornind de la această nuvelă are acolo scenariul, nu trebuie să schimbe mai nimic, doar să decupeze simplu scenele. Caravană lui Groșan este filmica, personajele și situațiile sunt atat de bine reliefate dramatic, ca acest relief devine 3D de la primul schimb de replici. Există în felul în care prozatorul construiește personajele un spirit de finețe care devine joc al nuanței, insesizabila uneori că și
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
ocultelor militare nu numai că suporta convulsiile caricaturii spumoase, dar aduce câteva lucruri în discuție, printre care și o chestiune de perspectivă. Nu avem parodiile grosolane după Rambo et Co, ci o fină deconstrucție a unui întreg eșafodaj al narațiunilor filmice de tip eroizant. În anii războiului rece, private Bill Django (Jeff Bridges) are în timpul războiului din Vietnam revelația că se poate purta și un altfel de război, un război pacifist, similar unui mind game, cu mijloace neconvenționale. Propunerea sa este
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
sfârșind tot într-un film alb-negru, fie își continuă cursa, lăsând timp ca băiețelul care se află pe linie să fie salvat într-o fracțiune de secundă. Cu toate acestea, omagiul regizorului american este adresat lui Georges Méliès și citatul filmic la care apelează în acest caz îl constituie filmul de ficțiune Le voyage dans la Lune (1903). Undeva, Georges Méliès, devenit Papa Georges, explică eșecul interbelic al filmelor sale prin raportul dintre realitate și ficțiune, realitatea Primului Război Mondial devenind mai puternică
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
imaginației. Faptul că povestea e proiectată într-un Paris în care timpul pare să fi stagnat, în ciuda faptului că ceasurile sunt întoarse cu precizie, îi conferă contururi de fantasy. Istoria celor doi copii orfani se recompune din citate livrești și filmice, care plutesc asemeni foilor desprinse din sertarul ascuns al lui Papa Georges, foile dansând ca niște cadre plutitoare pe care nostalgia le recompune într-un flux coerent. Să ne întoarcem la cele două tipuri de creator, regizorul magician și regizorul
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
un pas important orientând dezbaterea în zona cinematografiei din rațiunile evocate mai sus. Dacă neagă intenția de a realiza o istorie a cinematografiei balcanice, Marian Țuțui o face pentru o miză mai mare, aceea de a decupa în vastul material filmic pe care-l trece în revistă un profil al cinematografului balcanic, de a evidenția mai mult decât un loc geometric, un concept, o tipologie, începând cu pionierii acestui cinema, Ienache și Milton Manakia, „primii cineaști locali din Balcani”. Cu intreprizii
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
direcție și nu poți decât să constați finețea cu care Țuțui negociază între istoria propriuzisă, istoria mentalităților, istoria filmului și estetică. Filmul românesc suportă o revizionare nuanțată dintr-o perspectivă a cărei noutate îi subliniază valențele ideologice deopotrivă cu cele filmice. Ca și în cazul lui Cristian Tudor Popescu, schimbarea „lentilei” readuce coerența imaginii de ansamblu pe un alt plan, cu un alt cadru. Conflictele etnice, metisajul, folclorul balcanic și variile epopei ale țiganilor, expresie a unei libertăți inconceptibile pentru regimurile
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
indecisă în zorii unei noi căsnicii. Adulții nu au timp pentru imaginație. Numai mătușa Nuți, „criminala”, o Marylin Monroe de cartier. Cum nu se poate explica unui țânc ce înseamnă adulterul sau incompatibilitatea, ea fuzionează prin derapaje bovarice cu imaginația filmică a nepotului. La o astfel de întâlnire a proiecțiilor interioare se derulează scena cea mai bună a cărții, în care adulta dansează și bea, confesându-se, iar Traian, un partener ideal al confesiunilor, socotește că ar fi indicat să răspundă
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
sa, poate privi camera goală unde a locuit, dar o poate mobila din amintire și se poate așeza liniștit la masa de scris. Până la urmă, ceea ce face remarcabil filmul lui Kraznovski ține de felul în care este rescrisă și reinventată filmic o biografie alcătuită din episoade care revendică în sine statutul de mici poeme invadate de o ironie afectuoasă, de o jovială nostalgie, de o blândețe care vine din înțelepciune, acea înțelepciune pe care o dobândim în prezența morții sau abia
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
rezolvată printr-un deus ex machina sau prin alte mijloace și în final extazul. Perfecțiunea. Sunt ultimele cuvinte ale balerinei Nina Sayers/ Lebăda albă (Natalie Portman), „Totul este perfect”, cuvinte pe care le-am mai auzit și cu alte ocazii filmice. Dacă verificăm toate aceste stereotipuri vom descoperi că ele alcătuiesc un scenariu inițiatic care se poate regăsi și în filmul lui Darren Aronofski, așa cum în el se află și o serie de scene erotice în măsură să echipeze filmul pentru
Ceaikovski, Doctor Jekyll și Mister Hyde by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5815_a_7140]
-
festival îi revine unui alt tânăr regizor, Andrei Dăscălescu, cunoscut pentru excelentul documentar Constantin și Elena, iar prima ediție a festivalului în 2009 purta și semnătura cunoscutului critic de film Mihai Fulger. Dincolo de competiția propriu-zisă, festivalul oferă și un decupaj filmic (shorts-up, Oscar shorts, umbre, filminute) din festivalurile de profil, de la anim’est, Next, sau din secțiunile dedicate scurtmetrajului de la cele mari precum Tiff. Câteva întrebări mi se par esențiale în acest context. Ce aduce scurtmetrajul unei filmografii care se revendică
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
De altfel, comicul joacă un rol esențial în aceste contrapuneri parodice, un exercițiu de delimitare față de clișeu, și deopotrivă un mod de a opera inteligent, ludic cu convențiile. Înainte de a-și pune o amprentă definitorie, de a crea un univers filmic care le este propriu, tinerii regizori observă articulațiile și deconstruiesc jucăria cinematografică, îi întorc componentele pe toate fețele și le reasamblează ironic. Această (re)descoperire pe cont propriu a resorturilor cinematografiei pe care o realizează fiecare nouă generație este ceea ce
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
parodică, filmul Luizei Pârvu, Vera vs Ursul de bibliotecă, însă și aici eroina, o micuță Amélie Poulain, împărtășește gestualitatea frenetică și ingenuitatea însiropată a eroinelor filmului mut. Filmul de animație, pe lângă comicul intens, aduce cu sine și un alt limbaj filmic și aproape fără excepție am văzut filme remarcabile la acest festival încât îmi vine să fac o listă cu tinerii regizori marcând în dreptul lor cuvântul „Remember”. Și-i puteți ține minte pe Torok Thamer cu Clinica, povestea unui dinte cu
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
scriitorul român pe scena istoriei cinematografului. Articolul publicat în revista de avangardă Integral, articol dedicat filmului lui René Clair, Entr’acte (1924), revendică pentru Fondane un contract sentimental de lungă durată cu „filmul pur”, dar și disocierea sa de consumerismul filmic care-și face apariția. Totodată, în spiritul avangardei, Benjamin Fondane va sublinia această legătură între cinema și poezie nu doar în articole teoretice sau în precizarea unor afinități cu filmul de avangardă al lui René Clair, Man Ray, Germaine Dulac
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
dar și prin publicarea cine-poemelor sale, a scenariilor pentru filme „de neturnat”. Trois scenarii. Ciné poèmes apărea în 1928 în limba franceză reflectă înrudirea dintre cele două arte poezie și cinematografie, dar și o viziune nuanțată asupra mijloacelor de expresie filmică a avangardei istorice a cinematografiei. Opțiunea scriitorului este clară, respinge expresionismul german epitomizat de filmul lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari (1919) apropiindu-se de impresionismul francez, noua tendință cinematografică a vremii. Opțiunea releva și atașamentul total al lui Fondane
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
universal, dar și al celui emergent, cel românesc al primelor experien- țe artistice. Întrebările rămân suspendate cu privire la aventura cinematografică a lui Fondane. Ar fi devenit el unul dintre regizorii de film remarcabili? Ce filme ar fi fă- cut Fondane? Experimentele filmice ale unor Buñuel, Man Ray, Dali etc. îl includeau prin afinități și perspective și pe scriitorul român atras de explorarea unor noi posibilități de expresie, fascinat de gama ineluctabilă de gesticulație a filmului mut. Excelenta carte a Danei Duma luminează
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
aceste filme mai au ceva în comun, ceva care nu este numaidecât vizibil, dar care definește un regizor autentic. Și anume că o parte dintre aceste filme conțin și o reflecție cu privire la arta și istoria cinematografului, la mijloace, strategii, materie filmică, cineaști etc. Cu alte cuvinte, o serie de filme dialoghează cu istoria cinematografului, și în acest fel ele devin mai mult decât filme, ascund metanaraț iuni, dar și nostalgia irepresibilă cu care filmul se naște cu frații Lumière sau cu
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal. Construită de o manieră digresivă, părând că se îndepărtează de subiect cu fiecare nou punct adăugat listei de nimicuri, de fapt, narațiunea filmică se încheagă, iar sensul apare din nimic sub aparența unui spectacol gratuit și grațios. Diane Wellington (2010) al lui Arnaud des Palliéres, de un rafinament retro, povestea unei fete dispărute, curge în paralel cu o istorie în imagini vechi, extrase
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
decât de original, așa cum o invocă numeroasele puneri în abis și mizanscene speculare. Nu trebuie uitat că la începuturi regizorul își dorea să joace rolul unui Godard american, trama intelectualistdiscuț ionist-eseistică a filmelor regizorului francez fiind însă departe de realizările filmice ale lui De Palma. Mai degrabă, De Palma s-a apropiat de un Robert Aldrich sub raport estetic și tematic, însă vehicularea clișeului este recuperabilă pe un spectru mult mai larg de afinități astfel încât identificarea originalului uneia sau alteia dintre
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]