354 matches
-
nivel de citire. Ce rol are sunetul, pentru că până acum am discutat numai despre partea vizuală? Comentariul... Întotdeauna am avut o reticență în ceea ce privește tautologia creată de comentariu, adică să spui ceea ce se vede pe ecran. Aici intervine genul de cultură filmică și cultura personală: cu ce vii într-un comentariu, e mai poetic, e mai abstract, e mai succint. El poate da informații, dar câtă informație și câtă sugestie? Mie mi-au plăcut filmele care se petrec în tăcerea cuvântului, pentru că
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
meserie știu sau l-am făcut, pur și simplu, ca subiectul ales să impresioneze, și nu eu? Documentaristul are o mare problemă, aceea că trebuie să se "vadă" cât mai puțin. Când vrea să fie "văzut", trece pe eseu, jucărie filmică, când vrei să te vezi, falsifici un pic și oamenii nu te cred, nu merg cu tine: asistă la reprezentație. Ați scris și ați vorbit adesea cu mult respect despre colegii de generație sau cei mai în vârstă. Ce rol
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
după strămutarea ei datorită barajului de acumulare, este sugerată printr-o secvență în care se arată maternitatea și se aude plânsetul unui nou-născut, sunet a cărui semnificație depășește contextul strict realist. Filmul folosește frecvent simboluri sonore, deoarece ele conferă limbajului filmic o valență expresivă suplimentară, sugerând mai mult decât simpla expunere directă. În 4000 de trepte spre cer, Titus Mesaroș vorbea despre barajul de pe Argeș. Sunetul și muzica au fost făcute de către Radu Zamfirescu. Unul dintre simbolurile sonore folosite este cel
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
să fii obiectiv. Pretenția de a fi obiectiv eu o suspectez de necinste. Care sunt criteriile după care apreciați calitatea unui film documentar? Ce așteptați de la un astfel de film? Aștept să spună o poveste într-un mod expresiv, vizual, filmic. La documentar este foarte ușor să te pierzi în scene care au o anume aromă, pentru că sunt personaje interesante sau tragice și poate să te fure oricând pitorescul. Acesta e un păcat deseori întâlnit. Se întâmplă ca la montaj să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
interpretare originală și alertă. Intensitatea excepțională a ideilor născute dintr-un temperament cu inducții pamfletare, dar totdeauna între parametrii rigorii și ai argumentelor, coroborează evenimente și personaje aparent disjuncte, într-o construcție perfect unitară. Prezentarea și problematizarea faptelor au caracter filmic și se dezvoltă contrapunctic, captivând și printr-un agreabil stil colocvial. Preluând aserțiunea lui N. Georgescu, că eminescologia suferă de lipsa interpretării critice a izvoarelor arhivistice, Theodor Codreanu constată cu tristețe că încă nu există o instituție națională, fie o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obiectele (atunci când este posibilă aducerea acestora în fața publicului) și modelele (atunci când obiectele sunt, spre exemplu, prea mari sau prea mici, folosim modele - dacă vreți să vorbiți despre sistemul solar, veți folosi un astfel de model); graficele, fotografiile și desenele, elementele filmice, diferite imagini pe computer etc. Conform literaturii de specialitate, în alegerea materialelor auxiliare vizuale trebuie să ținem seama de trei indicatori: simplitatea, claritatea și vizibilitatea. ¬ Faza a III-a: proiectarea prezentării. În această a treia fază, am strâns suficient material
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acte). Ernest Lacy a scris o dramă în cinci acte, intitulată The Bard of Mary Redcliffe / Bardul din Mary Redcliffe (1910), iar Charles Reznikoff a compus o piesă de teatru într-un act cu 15 scene, Chatterton (1922). Singura producție filmică pînă în prezent este cea din 1970: Thomas Chatterton, dir. Gustav Burmester și Lothar Trautmann; scenariu - Hans Henny Jahnn; distribuție - Ulrich Faulhaber (Thomas Chatterton), Lilly Towska (Sarah Chatterton), Fiete Krugel-Hartig (Bătrîna Doamnă Chatterton), Krafft-Georg Schulze (William Barrett), Manfred Lucht (Henry
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
unul de reconstrucție a unui suprasubiect sau a unui subiect multiplu funcțional. Despre anarhetipuri Dacă Într-adevăr așa stau lucrurile, atunci dați-mi voie să port discuția În continuare spre domeniul literaturii și al artei În general. Există opere literare, filmice, teatrale În care vedem la lucru un principiu oarecum similar cu ceea ce am descris drept subiect multiplu. Sunt opere În care nu mai acționează ceea ce suntem obișnuiți să descriem prin termenii arhetip, pattern, model. (Folosesc conceptul de arhetip În sens
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ani, ceea ce e departe de a mă face o autoritate, dar mai mult decât suficient ca să mă simt plictisit până peste cap (Chandler, 1977, p. 117). Mărturisirea e nedreaptă: din corespondență, din conversații, din amintirile altor protagoniști ai aventurii sale filmice - de pildă, memoriile lui Howard Hawks - răzbate o cu totul altă variantă. Departe de a fi instituția represivă - variantă modernistă a spațiului concentraționar -, Hollywoodul prelungea, dincolo de spațiul virtual al filmului, lumea idilică a unei adolescențe neconsumate: săli de biliard, baruri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de a lucra pe un roman care, la origine, fusese scenariu de film! Probabil că aceste considerente au primat ori de câte ori s-a pus problema ecranizării cărții. „Seria Marlowe” rămâne, deocamdată, incompletă, chiar dacă producătorii de la Hollywood nu au ezitat să transpună filmic și texte mai puțin reușite ale lui Chandler. Încorporând părți din două povestiri scrise în 1936 („Guns at Cyrano’s”, publicată în Black Mask) și 1939 („I’ll Be Waiting”, apărută în Saturday Evening Post), schimbând numele personajelor, Chandler propune
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare sau fantastice: aligatori, cobolzi, inorogi, homunculi, arătări de "Turnuri Babele multicolore". Li se adaugă, în ton cu ansamblul înfricoșător: "Felii de tancuri, țevi de tun, chesoane". Ca într-un documentar filmic plural, demonstrația crește pe imagini vizuale, pe analogii și complementarități, pe date sugerând confuzia în absolut. Un amplu poem cu titlul Babel publicase anterior (1952) Pierre Emmanuel. La sfârșitul celui de al douăzecilea veac, Paul Zumthor deplângea neputința contemporanilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
realului merge în pas cu un fel de reflexivitate acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci și șapte de verbe înregistrând schimbări în realul apropiat. Conștiința poetului e
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să se păstreze un semn al permanenței; cum „floarea cîmpului” poate fi și „viața omului”, semn al identității omului ca om și ca orice ființă. În trilogia existențială a lui S. Fl. Marian, (nașterea, nunta, înmormîntarea) este pus în schemă filmică setul de rituri cerut de fiecare moment „de trecere” în parte, pînă la epuizarea complexului de reprezentări specifice. Unele secvențe se repetă de la treaptă la treaptă: cum ar fi scalda și masa. Confuzii nu se produc și asta pentru că elementele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
două aspecte. Primul dintre acestea ar fi legat de un anume recurs la sensibilitatea umană de a răspunde prin reacții de ordin religios la diverși stimuli de natură senzorială și afectivă. În acest sens, am putea interpreta intenția acestei realizări filmice ca o încercare de trezire a conștiinței religioase prin reactivarea în mod interdisciplinar, atât din punct de vedere audio-vizual, cât și mental, psihic sau spiritual a evenimentelor relatate în Biblie. Procedeul acesta nu este unul nou, el fiind întâlnit în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2014 CUPRINS Cristina SCARLAT, Preambul 7 Cristina SCARLAT, Românul Maitreyi de Mircea Eliade transpus în limbaj cinematografic 10 Luciana ISNOVOIU, Literatura și filmul: Receptarea unui text literar românescstudiat în școalăîn varianta cinematografică. Maitreyi de Mircea Eliade 37 Traian PENCIUC, Elemente filmice în nuvelă Uniforme de general de Mircea Eliade 47 Brigitte SAINT-GEORGES, L'adaptation cinématographique de récits littéraires: Convergence et complementarité de deux ensembles sémiotiques. Mircea Eliade vs. Francis Ford Coppola 65 Emanuela ILIE, Omul din vis vs. Glissando sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iubiri " tout en desirs ". Filmările s-au derulat cu dificultate, fiecare cadru, fiecare scenă fiind cenzurata / aprobată de un critic / cenzor indian. A fost nevoie ca numele eroinei să fie schimbat, personajul real care a stat la baza celui românesc / filmic fiind în viață și, mai mult de atât, cum deja aminteam, i-a acuzat pe realizatorii filmului de macularea imaginii femeii indiene. Orientalii fac o diferență între text și imagine: imaginea din urmă reflectă adevărul. Și, cu atat mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și europenii, vorbesc engleză, dar o engleză cu accent, logica. Există multe "rupturi" la nivelul limbii în acest film, fapt reperabil în existența regizorului însuși, a cărui tinerețe a fost "împărțită" între Statele Unite, Franța și Germania. Actorii care semnează partitura filmica vin, fiecare, cu experiențe deloc de neglijat. Hugh Grant, actor cu fizic de june prim a fost remarcat de James Ivory în Maurice, în rolul tânărului aristocrat Clive, distribuit apoi de Român Polanski în Lune de Fiel, alături de Peter Coyote
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
uncompromising look at contemporany clashing with tradițional values. Hugh Grant shines în this star-making performance." Marketing de piață. No comment! Dar, dincolo de exigențele critice ale unui eliadofil care incearca sa recompună unitar universul și atmosfera textului de la care pornește partitura filmica, spectatorul are posibilitatea și bucuria, în cele din urmă, de a "consumă" o "oferta" propusă spre interpretare lăsându-se acaparat, daca nu de fidelitatea față de text, pe care crede că o va regăsi, măcar de universul exotic în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
parțial în versiunea filmată. Celor semnalate în peliculă pentru marile ecrane li se adaugă cele din versiunea televizuala. Dublarea vocii actorilor din varianta originală anulează trăsături (nu numai pe cele fonostilistice, care s-ar adaugă în mod natural construcției personajelor filmice, plecând de la cele livrești, cât și de sincronicitate, de pliere a emoției, între personajele de pe ecran și vocea celor care le dublează). Secționarea, apoi, seriala a filmului rupe legătură și emoția eventuale care s-ar crea între telespectator și personajele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din bibliotecă în care cei doi tineri se întâlnesc, plimbările și scenele "casnice"). Deși propunerea cinematografică renunța la caracteristică autobiografica a românului, axându-se pe story, pe senzațional, pe exotic, un bun cunoscător al biografiei lui Eliade poate folosi materialul filmic ca suport în decriptarea unor momente ale acesteia. Bibliografie 1) Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, Editura Litera internațional, București-Chișinău, 2003, ediția a II-a. 2) Devi, Maitreyi, Dragostea nu moare, Editura Românul, București, 1992, traducere: Ștefan Dimitriu și Theodor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Enemy: Loss and Recovery of Self Under Colonialism, sursa: www.press.uchicago.edu. 2) http://www.notrecinema.com/communaute/v1 detail film.php3?lefilm=9426, http://www.google.ro/imgres?q=la+nuit+bengali&hl=ro&client=firefox-a&rls=org.mozilla ELEMENTE FILMICE ÎN NUVELĂ UNIFORME DE GENERAL DE MIRCEA ELIADE Dr. Traian PENCIUC Universitatea de Arte Târgu Mureș Proza lui Mircea Eliade a cunoscut suficiente ecranizări pentru a-și dobândi consacrarea filmica. Fie realizări destinate micului ecran, fie importante producții ale "mării
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nuit+bengali&hl=ro&client=firefox-a&rls=org.mozilla ELEMENTE FILMICE ÎN NUVELĂ UNIFORME DE GENERAL DE MIRCEA ELIADE Dr. Traian PENCIUC Universitatea de Arte Târgu Mureș Proza lui Mircea Eliade a cunoscut suficiente ecranizări pentru a-și dobândi consacrarea filmica. Fie realizări destinate micului ecran, fie importante producții ale "mării" cinematografii, unele lansate jubiliar, toate au căutat să surprindă, să transpună sau chiar să explice prin imagini misterul cu parfum intelectual-exotic ce ii învăluie proza. Însă, dincolo de subiect și simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
2. Dan Pita aprecia pasiunea lui Eliade de a se juca cu spațiul și timpul că "molipsitoare" și, mai mult, "obligatorie și obsedanta" 3. Ne punem întrebarea dacă, pe lângă procedeele narative de manipulare a timpului, nu există și alte elemente filmice în proza lui Mircea Eliade și le vom căuta la nivelul elementelor narative indivizibile: acțiuni, evenimente, gesturi, replici etc. Există o fluiditate a narațiunii ce are virtuți filmice și pe care o observa și Dan Pita: "Eliade povestește fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe lângă procedeele narative de manipulare a timpului, nu există și alte elemente filmice în proza lui Mircea Eliade și le vom căuta la nivelul elementelor narative indivizibile: acțiuni, evenimente, gesturi, replici etc. Există o fluiditate a narațiunii ce are virtuți filmice și pe care o observa și Dan Pita: "Eliade povestește fără să te șocheze, te duci cu el în lumea lui fără să ai sentimentul unei frustrări, [...]". Deși vom limită studiul doar la nuvelă Uniforme de general, observațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lumină ce se stinge la capătul coridorului îl determină pe Antim să propună încheierea discuției. Toate aceste evenimente se înșira într-un complex audio-vizual narativ, ca un spectacol ce se adresează ochiului minții. Este însă acest "spectacol" unul teatral sau filmic? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem cum se compune imaginea evocata de Eliade. În primul rând, câmpul nostru de vedere este limitat de către autor. Noi vedem doar ce vrea el. Astfel, la începutul celui de al doilea episod
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]