279 matches
-
din zona conștientului). Se crede că numărul de imagini din inconștient este imens. Nu putem ști cu adevărat, căci mintea conștientă nu are acces acolo. Acest depozit, s-a format pe parcursul dezvoltării filogenetice și ontogenetice a omului. În cursul dezvoltării filogenetice, adică pe parcursul evoluției omului, miile de generații anterioare au adăugat imagini provenind de la diferite experiențe trăite. Imaginile înregistrate (sub formă vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă, etc.) au coborât din conștient în inconștient și au format acolo o zestre comună. Acumularea repetată
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
numai în sfera biologicului, întărind starea de sănătate, ci și a psihologicului, producând o creștere a fericirii. Trebuința de realizare de sine a apărut mai târziu în evoluția omului. Se poate spune că acest adevăr este valabil atât sub aspect filogenetic, cât și ontogenetic (atât ca evoluție a speciei sale, cât și ca dezvoltare a individului). Realizarea de sine acționează pe termen lung, menține tensiunea în interesul scopurilor îndepărtate, de multe ori de neatins. Persoana care nu înfăptuiește realizarea de sine
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
pe care o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează cu presupunerea existenței unui număr de „arhetipuri” inexplicabile (sau care nu pot fi explicate deocamdată), stocate În „psihicul” omenesc, ca un misterios cod genetic. Chiar dacă admitem posibilitatea unor asemenea sedimente filogenetice În psihicul individual, tot ne mai vedem siliți să combatem ciudățeniile teoriei lui Jung. În ultima parte a vieții, Eliade a Încercat să Împletească fenomenologia și istoria Într-un masiv tratat de istorie a religiilor 13. Unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a constatat ulterior că aceasta se datora oligomerizării și că greutatea reală este de 5.808 daltoni. S-au constatat interesante asemănări structurale ale insulinei cu doua alte polipeptide și anume relaxina și bombyxina-II, ceea ce poate oferi ocazia unor speculații filogenetice. Relaxina este un hormon care intervine in travaliu (produce o "relaxare" a simfizei pubiene), produce "acomodarea" uterului și influențează motilitatea spermatozoilor. Este formată din două polipeptide cu 24 de aminoacizi și are o structură terțiara foarte asemanătoare cu insulina. Bombyxina-II
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intervin și în dezvoltarea sistemului nervos, între aceștia și mugurii pancreatici, fiind o strânsă relație de vecinătate în primele faze ale embriogenezei (3) Există și alte similarități între embriogeneza celulelor pancreatice endocrine și neurogeneză (2, 4). De altfel, în evoluția filogenetică, peptide înrudite cu insulina se găsesc în neuronii giganți ai sistemului nervos al nevertebratelor și sunt implicate în procesul de creștere, pentru ca apoi aceste peptide să fie prezente în celule endocrine dispersate în canalul alimentar, iar insulele Langerhans să apară
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
factori (inductori sau protectori) care ar putea fi manipulați în scop terapeutic (7). Apoptoza (moartea celulară "programată") este un proces mult mai complex, activ, implicând un consum energetic și care este dirijat de semnale/receptori specifici, bine conservați în evoluția filogenetică. Morfologic constă în condensarea cromatinei nucleare, reducerea volumului celulei și formarea corpilor apoptotici care sunt apoi fagocitați, prevenindu-se astfel dispersarea conținutului celulei în interstițiu și deci amorsarea unui răspuns inflamator/imun (8). Dacă necroza este un proces caracteristic diabetului
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Glucagonul Glucagonul este un polipeptid relativ mic, cu dimensiuni apropiate de cele ale insulinei, având 29 de aminoacizi. A fost izolat, purificat, descris și dozat la intervale apropiate de insulină. O caracteristică importantă a acestui hormon este o neobișnuită conservare filogenetică a structurii lui primare (1). Glucagonul provine dintr-un preprehormon a cărui genă se găsește în celulele A din pancreas și din intestinul subțire (fig 4.1), prin procesarea căruia se formează și GRPP (glucagon-related polypeptide), oxintomodulina (un inhibitor al
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sunt monocatenare, ele seamănă cu molecula de insulină prin prezența a trei punți disulfidice și prin faptul că pot fi identificate domeniile A, B și C (corespunzător peptidului C). Factorii de creștere insulin-like se caracterizează printr-o deosebită stabilitate structurală filogenetică, fiind prezenți și la nevertebrate, iar IGF-1 are o structură primară identică la porcine și bovine. Receptorii pentru IGF sunt ubiquitari, iar între receptorul pentru IGF-1 și cel pentru insulină există o evidentă asemănare structurală. Efectele biologice IGF-1 pot fi
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
al citodiferențierii, protooncogenele devin „gene ale morții”. Protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției de peste 600 de milioane de ani a eucariotelor, prezentând o remarcabilă omologie de secvență și de funcție la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și diverse. Ele codifică pentru componente ale sistemului celular de transducție a semnalelor, pentru factori de creștere și receptori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tipuri de protooncogene ras foarte înrudite. Activarea unei protooncogene ras generează carcinomul de vezică urinară, la om. Aproximativ 20% dintre neoplaziile umane se datorează activării protooncogenei ras. Deoarece au fost identificate în genomul unor specii îndepărtate din punct de vedere filogenetic, precum drojdia de bere S. cerevisiae, viermele nematod C. elegans și specia umană H. sapiens, înseamnă că protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției. Proteina RAS joacă un rol central în transmiterea semnalelor mitogene, atât de la tirozinkinazele receptoare, cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de la drojdie, și proteina RAS de la om există o omologie a secvenței de aminoacizi de aproximativ 50%, ceea ce este dovada înaltului conservatorism al genei care codifică pentru această enzimă, consecință a îndeplinirii unui aceluiași rol, la specii atât de îndepărtate filogenetic. Proteina RAS se găsește la toate organismele eucariote, de la protiste la om. În organismul uman, GTP-azele membranare se detectează în toate tipurile de celule. În absența semnalelor extracelulare pentru funcționarea protooncogenei ras, proteina RAS se află în stare inactivă, stare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
homeotice prezintă elemente structurale de tip homeobox. Astfel de factori de transcriere posedă homeodomenii, reprezentate prin secvențe specifice alcătuite din aproximativ 61 aminoacizi. Ca și în cazul genelor homeotice tipice, genele pentru acești factori se caracterizează printr-un înalt conservatorism filogenetic, fiind implicate prin produșii lor, în stabilirea planurilor de simetrie a corpului, la toate organismele. Protooncogenele jun și fos codifică pentru proteine nucleare desemnate JUN și FOS. Din asocierea FOS-JUN rezultă factorul de transcriere AP 1, care se leagă la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
astfel de factor stă la originea procesului de proliferare celulară necontrolată. Descoperirea a generat o legitimă întrebare: cum este oare posibil să existe gene similare în genomul viral și în genomul celular, între care nu există nici un fel de legătură filogenetică? Prima explicație oferită de cercetători a fost aceea că de la început, genomul celular a avut ca element esențial și gena care reglează, prin proteina sa, rata normală a diviziunii celulei. O astfel de genă care controlează proliferarea celulară se bucură
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
PAX3. Și în tumorile solide benigne apar anomalii cromozomale care au ca rezultat fuziuni genice. Genele aflate în punctele de rupere din translocații sunt înalt conservate în evoluția lumii vii, omologia lor la specii aflate pe trepte diferite ale scării filogenetice (Saccharomyces, Caenorhabditis, Drosophila și Homo sapiens sapiens) fiind bine dovedită. Exemplu notabil este cel al omologiei genei bcl 2, caracteristică leucemiei /limfomului cu celule B, genă cartată 18q22 și identificată în punctul de rupere din translocația t(14;18) din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de o ramură semitica și de una hamitica, aceasta din urmă înglobînd grupurile cușitic, berber și egiptean, fără cel ciadic și omotic. Africanistul german Carl Meinhof (1857-1944) a argumentat existența unei familii hamito-semitice nu doar pe criterii lingvistice, ci și filogenetice (V. Die Sprachen der Hamiten, Friedrichsen, Hamburg, 1912). Elevul sau, africanistul Diedrich Westermann a prefigurat în bună măsură clasificarea cvasigeneral acceptată astăzi a lui Joseph Greenberg, realizată în volumele Studies în African Linguistic Classification (1955) și The Languages of Africa
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familiile austro-asiatică, kam-tai, austroneziana etc.) este frecvent invocată astăzi. Mai mult, tendințele actuale de a unifica familiile lingvistice în macro-familii se manifestă și în acest caz, limbile austroneziene fiind integrate, de pildă, într-o ipotetica super-macro-familie chino-tibeto-austroneziană291. În ciuda mării diversități filogenetice și structurale (de pildă, ramura indoneziana cuprinde limbi de tip izolant, în timp ce ramură polineziana este analitic-aglutinantă), diversitate pe care autorii volumului Limbile lumii 292 o pun pe seama vastității ariei lingvistice, insularității și izolării unor teritorii precum și pe seama datelor diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Guinee făceau parte din același continent. Cam cu 14.000 - 7.000 de ani in urma, o dată cu creșterea nivelului oceanelor, Tasmania, Noua Guinee și numeroase alte insule mai mici s-au separat de continentul australian. Există prin urmare o înrudire filogenetica a acestor populații, ceea ce sugerează ideea unei înrudiri genealogice a limbilor, ipoteza ce urmeaza însă a fi demonstrată în viitor. Joseph Greenberg propunea în 1971297 Macrofamilia Indopacifică din care făceau parte limbile tasmaniene, limbile papua, limbile din insulele Andaman și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a (chácobo), miada (tacana), m-ah (selknam) etc. Ruhlen argumentează și cu alternanta vocalica i-u-a (masculin-feminin-neutru) în exemple de tipul t'ina-t'una-t'ana (fiu-fiică-copil). În volumul An Amerind Etymological Dictionary, Joseph Greenberg și Merritt Ruhlen propun următoarea structura filogenetica a familiei amerinde 328: 1. Ramură Nord-Centrală 1.1. Grupul de Nord 1.1.1. Almosan-Keresiouan 1.1.1.1. Almosan [algic, kutenai, mosan (chimakuan, salishan, wakashan)] 1.1.1.2. Keresiouan [caddoan, iroquoian, keresan, siouan-yuchi (siouan, yuchi)] 1.1
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanica 113, 115, 226, 227, 291, ~ spaniolă 114, 227, 228, 250, 291, 305, 324, ~ swahili 227, ~ tetun 227 criteriu 44, 49, 50, 52, 75, 104, 106, 159, 167, 214, ~ antropologic 220, ~ conceptual 63, ~ de vitalitate a limbii 44, ~ etnic 214, ~ filogenetic 167, ~ fonologic 20, ~ fono-prozodic 86, ~ genealogic 20, ~ genetic 220, ~ geografic 116, 165, 220, ~ istoric 59, 220, ~ lexical 20, ~ morfologic 88, ~ morfo-sintactic 93, ~ rasial 214, ~ semantico-textual 98, ~ semantic 212, ~ sintactic 20, 91, ~ sociolingvistic 103, 104, 105, ~ structural 104, ~ tipologic 20, 49
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
196, 200, 204, 210, 227, 229, 231, 270, 288, 292, 353, 357, 362, ~ actanțială 93, 94, 96, ~ acuzativă 96, ~ aglutinanta 174, 251, ~ analitică 68, ~ centrifuga (descendentă) 96, ~ centripeta (ascendentă) 96, ~ deschisă 82, ~ de suprafață 76, ~ dialectala 19, ~ ergativă 94, 96, ~ filogenetica 220, ~ fonologica 19, 216, 275, ~ genealogica 121, ~ gramaticala 19, 49, 58, 76, 106, 112, 115, 116, 164, 215, 222, 264, 290, ~ incorporanta 251, ~ internă 36, ~ lexicala 19, ~ mixtă 112, ~ morfologica 116, 246, ~ morica 87, ~ narativa 100, ~ opozitivă 36, ~ recursiva 293
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
depășesc cadrul subiectului abordat. II.7.9. GLANDA PINEALĂ Glanda pineală sau epifiza este o mică glandă endocrină de mărimea unui bob de mazăre la om, situată central între emisferele cerebrale pe peretele postero-superior al ventriculului III. Transformată în timpul dezvoltării filogenetice din organ fotoreceptor (al treilea ochi) în formațiune neurosecretoare, pineala este inervată în mod predominent de fibrele simpatice ale ganglionului cervical superior. O inervație parasimpatică derivată de la ganglionii otic și sfenopalatin este. de asemenea, prezentă. Inervația glandei pineale deși pare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiunii de tip paracrin, controlul hormonal intra-insular al eliberării insulinei poate fi mediat și prin joncțiunile intercelulare și „cuplarea electrică” intercelulară. Reamintim că legăturile moleculare intercelulare jocă un rol important în păstrarea vitalității și viabilității insulelor (15). 2. Considerații filogenetice 2.1. Elemente de filogeneză Studiul amplasamentului insulelor, în raport pe de o parte cu tubul digestiv, iar pe de altă parte cu țesutul acinar exocrin, sugerează interacțiunea acestor glande cu aportul alimentar. La rândul său, țesutul endocrin (insulele Langerhans
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
conține cromogranine și peptid pancreatic eliberator de glicentină (GRPP). Familia peptidelor hormonale din care face parte glucagonul (care include și GLP1, secretat în celulele intestinului de tip L dar și în celulele ? pancreatice) au o secvență aminoacidică înalt conservată filogenetic. Această caracteristică subliniază rolul lor important în fiziologia insulelor Langerhans. Ele explică efectul „incretinic”, care se definește prin creșterea răspunsului insulinic β-celular, ca urmare a intervenției stimulatorii a unor peptide hormonale eliberate de celule ale tractului gastro-intestinal. Principalii hormoni incretinici
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
două mijloace. Stârnirea plăcerii sau neplăcerii la cățelul cumpărat sau provenit din prăsilă proprie, este una dintre metodele ce se folosesc În cursul dresajului de disciplinizare, pentru deprinderea cu lucruri noi și concrete, care devin reflexe. În perioada dezvoltării lui filogenetice și ontogenetice, câinele posedă unele reflexe Înnăscute pe baza cărora se formează altele, prin dobândire. Plăcerea și neplăcerea se realizează prin recompense și, respectiv, prin pedepse. Aici intervine deja arta educatorului și dresorului, care trebuie să-și pună și să
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
a populației respective; se înțelege că la speciile strict autogame, mărimea suprafeței parcelei va fi redusă în timp ce la plantele polimorfe, parcelele vor fi mai mari; - organizarea câmpului pentru colecții va urma clasificare utilitară a plantelor de cultură și nu clasificarea filogenetică, în consecință, spre exemplu, parcela pentru „cereale“ va cuprinde speciile/cultivarele de graminee cultivate, dar și poligonacee, de tipul hrișcăi; - etichetarea parcelelor trebuie să fie completă: numele științific și popular al speciei, numele autorizat al cultivarului, zona de cultură, eventualele
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]