373 matches
-
necunoscute legături logice și reguli. Să se amintească de el și peste sute de ani. Avea încredere totală doar în două lucruri: în Dumnezeu și în numere. Pentru că, zicea el, orice putea fi redus la numere. Și se punea pe filosofat. Chiar viața era o ecuație, și încă una destul de dificilă. Avea o profesoară pe care o respecta și o asculta ca pe un părinte. Numele ei era Gabe Bedry. O persoană cum rar găseai. Îi înțelegea pe elevi, îi respecta
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
o filosofie mare în Apus", e înscrisă o "încheiere" pe cît de "simplă" pe atît de deconcertantă: "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei"! Deoarece n-avem o "problematică a devenirii" și nu sîntem în stare a filosofa, precum grecii și germanii, pe "temeiul dezintegrării omului în lume"! Punct de vedere capricios, care pune sub un greu semn de întrebare nu numai judecățile lui C. Noica asupra predecesorilor săi, din care am citat, dar, în definitiv, și propria
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
deschidere înseamnă închiderea față de toate farmecele care ne fac să ne simțim confortabili cu prezentul". (12, p. 44) Așa am deveni capabili "să avem din nou o lume căreia să-i putem pune întrebările noastre și în care să putem filosofa". (12, p. 46) O astfel de lume nu este doar aceea a mijloacelor tehnice moderne, dominate de televizor și aparatură audio, în casă, dar și de lumea valorilor morale și spirituale urmărite a fi formate prin educație și autoeducație. Într-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
demonstrație, nu vor reuși să treacă dincolo de suprafață, și, deci, să determine vreo mirare, dimpotrivă, orice mesaj ar conține, va fi, fără îndoială, o încercare de justificare proprie și de neutralizare a oricăror circumstanțe imprevizibile ce pot provoca mirarea. A filosofa înseamnă a ști să întrebi mai ales realitatea și viața. Răspunsul elaborat critic, nu este exhaustiv. Felul de a fi al întrebării filosofice răspunde, pe de o parte, unei exigențe critice, pe de altă parte, este inseparabilă de ceea ce pare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
socotind că astfel se laudă singur. După părerea mea, cel mai nimerit este să te ocupi de amândouă; din filosofie este un lucru bun să te împărtășești, pe cât este de util educației, și nu este rușinos ca un tânăr să filosofeze. Mi se pare însă un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
amândouă; din filosofie este un lucru bun să te împărtășești, pe cât este de util educației, și nu este rușinos ca un tânăr să filosofeze. Mi se pare însă un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil, căruia îi este îngăduit să se comporte astfel, alintându-se și jucându-se, îmi face plăcere și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
bun să te împărtășești, pe cât este de util educației, și nu este rușinos ca un tânăr să filosofeze. Mi se pare însă un lucru ridicol, Socrate, ca un om ajuns la maturitate să mai filosofeze încă, astfel că cei ce filosofează îmi fac o impresie foarte asemănătoare cu alintarea și joaca unor oameni maturi. Când văd un copil, căruia îi este îngăduit să se comporte astfel, alintându-se și jucându-se, îmi face plăcere și consider că este un lucru agreabil
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
urechile și socotesc că este un lucru vrednic condiției de sclav. Când auzi un om gângurind sau îl vezi jucându-se, îți pare ridicol, lipsit de bărbăție și bun de bătut. Același lucru îl resimt eu și față de cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un băiat tânăr, îi șade bine și consider că acesta este un om liber, iar cel ce nu se preocupă de filosofie, un om aservit, care niciodată nu se va face vrednic de vreo
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lucru vrednic condiției de sclav. Când auzi un om gângurind sau îl vezi jucându-se, îți pare ridicol, lipsit de bărbăție și bun de bătut. Același lucru îl resimt eu și față de cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un băiat tânăr, îi șade bine și consider că acesta este un om liber, iar cel ce nu se preocupă de filosofie, un om aservit, care niciodată nu se va face vrednic de vreo faptă frumoasă și nobilă. Când văd
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
șade bine și consider că acesta este un om liber, iar cel ce nu se preocupă de filosofie, un om aservit, care niciodată nu se va face vrednic de vreo faptă frumoasă și nobilă. Când văd însă un om matur filosofând încă, fără să se poată dezbăra de acest obicei, atunci cred, Socrate, că acest bărbat merită neapărat să fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată buna înzestrare a firii lui, ajunge neom, fugind de inima cetății și de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
probabil să se reîntoarcă la viață, iar analitica însăși ar putea să se deschidă referințelor dialectice. Ar putea deveni, după o expresie frumoasă a lui Paul Ricoeur, o «analitică în ascultare». Funcția maieutică a răspunsului Am putut constata că a filosofa comportă a interoga, a investiga, a cerceta, dar este la fel de sigur că a face filosofie înseamnă și a răspunde la întrebări. Filosofia sub aspect pozitiv este făcută din conținuturi, adică din răspunsuri. Varietatea răspunsurilor, sau mai exact, diferitele tipuri de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sugerată de itinerariul filosofiei, adică de ceea ce grecii numeau «viața teoretică». Primul act este o punere între paranteze a credințelor și a evaluărilor ordinare, o punere în discuție a ceea ce ne însoțește în trăirea vieții de fiecare zi. Începem să filosofăm în momentul în care ne situăm într-o nouă perspectivă, problematizând ceea ce în mod normal nu considerăm a fi problematic, mirându-ne de ceea ce în trăirea vieții de fiecare zi nu suntem obișnuiți să considerăm a fi drept obiect de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
imposibilă contestarea a ceea ce în practică susține cele mai elementare gesturi și atitudini ale vieții de fiecare zi), ci de o altfel de asumare a lor. Putem observa aici o analogie cu ceea ce se întâmplă cu cel care începe să filosofeze. Și el trebuie să practice o suspendare a propriilor certitudini, nu atât în sensul de a le pune la îndoială sau de a le contesta, cât mai ales în sensul asumării lor din perspectiva întrebărilor ridicate de viață și de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
răpune pe elini și astfel ne vom putea lupta cu dânșii, iar mai înainte de vorbe să-i uimim cu viața. Aceasta este lupta cea mare, acesta este silogismul cel necontrazis, vreau să zic dovada prin fapte. Oricât de multe am filosofa noi prin vorbe, nu vom putea avea nici un folos dacă nu vom arăta acelora o viață mai bună decât a lor, căci ei nu iau seama la cele vorbite, ci cercetează cu cea mai mare băgare de seamă faptele pe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lui Heidegger (1932-1934), despre care avea să-și noteze peste zece ani în jurnal: "Mi-aduc aminte că una din obiecțiile pe care le aducea, în cursurile sale, Heidegger filozofiei lui Descartes era lipsa completă a oricărei perspective istorice. Descartes filosofează în absolut. Cred că prima oară acestă învinuire i-a fost adusă lui Kant, și anume de către contemporanul și cetățeanul său, Hamman, magul Nordului. Acesta era unul din motivele pentru care Nae Ionescu spunea că filosoful de la Königsberg încheie o
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
lung asupra căsătoriei. Asupra omului, în general. Asupra posibilității ca doi indivizi să se armonizeze, să se completeze și să întemeieze un cuplu ideal, care să și dureze. Odată, la un pahar cu bere, a abordat el însuși chestiunea căsătoriei, filosofând pe seama acestei instituții tradiționale: Ce pot să-ți spun...? Cred că este, mai ales pentru un intelectual, examenul cel mai dificil și mai complicat... Doi indivizi se întâlnesc. Se plac. Se cunosc mai mult sau mai puțin. Și se căsătoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
orizontul unei noi conștiințe istorice. Capitolul II Normativitate și deontologie Deontologia neokantiană 1. Obiectivitatea fundată cu ajutorul metodei transcendentale Immanuel Kant Își intitula opera fundamentală Critica Rațiunii Pure „un tratat despre metodă” care nu ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
că n-ar putea fi un bun cetățean. în Atena zisă democratică, nu se prea glumea cu astfel de lucruri. Virtuosul Socrate, apărător al îndatoririlor cetățeanului în fața lui Aristip care le neagă, va plăti cu viața faptul de a fi filosofat contra cetății... Aristip se dezangajează din treburile colective, cu care consideră că-ți pierzi vremea și energia, bunuri de preț care pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși, a te realiza ca ființă autonomă și independentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău vecinului rămâne imposibil de susținut, în schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la un filosof ce reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aceste fapte sunt interpretate incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pentru a explica faptul că Epicur putea mânca atât de mult, trebuiau admise și vomitările care permiteau orgiile culinare; Grădina era izolată, departe de Atena, unde noaptea coboară repede chiar și vara: ar fi trebuit oare să înceteze a mai filosofa odată cu lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare: pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]