247 matches
-
Kant, Ionescu opunea în toate privințele filosofia științei. El contesta posibilitatea cercetării filosofice centrate pe probleme, a dialogului, a cooperării și interacțiunii critice între gânditori care aparțin unor epoci și comunități culturale distincte. Pentru el nu exista filosofie, ci doar filosofare, altfel spus căutarea unei formule de împăcare cu existența potrivită structurii personalității fiecărui gânditor 96. Pe cu totul alt plan se va desfășura confruntarea lui Lucian Blaga cu filosofia lui Kant. NOTE 1. Vezi George Călinescu, Istoria literaturii române de la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
limbă neolatină care a conservat înțelesul apostolic al conceptului de lume, prin transfigurarea semantică a luminii în lume, căci în limba noastră cuvântul lume vine din latinescul lumen, care înseamnă lumină. Demersul gândirii Părintelui Stăniloae seamănă aici izbitor cu al filosofării lui Constantin Noica, dovedindu-se, astfel, cât de fecundă e calea deschisă de autorul Devenirii întru ființă, cale, altminteri, intuită, la noi, încă de Eminescu, iar în filosofia europeană de Heidegger. Mișcarea în lume nu dovedește că lumea e în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
refuză a vedea comoara din propria casă. Deși postmoderniștii îi dau dreptate lui Nietzsche și-l ignoră pe Eminescu, se dovedește că Nietzsche, cel interpretat de postmodeniști, e pierzător, iar Eminescu câștigătorul încă ignorat. Și asta se vede din rezultatul filosofării lui Nietzsche: el a visat la apariția supraomului și a rezultat subomul sau omul recent postmodern. Atât de apropiat de Nietzsche în critica vechii antropologii și a metafizicii, Eminescu se desparte de acesta decisiv. Piatra lor de hotar poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arheul personal, dar obscurizarea absolută a identității, până la a nu o mai recunoaște, înseamnă nebunie. În orice caz, repulsia de propria identitate, are în ea ceva maladiv, iar pricina poate să fie și înstrăinarea de identitatea sexuală, ca în cazul filosofării lui Foucault, pe fondul echivocului homosexual. Se prea poate ca homosexualitatea să fie o slăbire a arheității persoanei, cu primejdia dispariției arheului, o sterilizare a ființei, care-și poate lua revanșa numai în plan strict intelectual, în cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putem regăsi în mod estetic propriul nostru adevăr transcendental, pe scurt, pentru a insera în ele dimensiunea necesară a transcendenței"118. Într-adevăr, cuvintele lui Richard îl silesc pe Derrida să ajungă la transcendență, iar în măsura în care se intertextualizează cu propria filosofare, postmodernismul înalt se apropie la un pas de transmodernism. Identitatea arheală e regăsită. V. POSTMODERNISMUL ÎNALT (3) Cariera neobișnuită a conceptului de postmodernism (termen inventat încă de pe vremea lui Eminescu) a început în 1979, prin lucrarea lui Jean François Lyotard
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
la Heidegger, la Blaga, la Noica. Pentru el, cuvântul nu e logos, nu conservă nimic dintr-o pretinsă limbă a zeilor, ci este un vehicul și nimic mai mult. Preferințele lui merg vădit către Wittgenstein. Rorty a înțeles bine că filosofarea lui Heidegger aparține unei structuri antropologice auditive. Lui Heidegger îi scapă dimensiunea spațiului, chiar când se raportează la tehnologie. În viziunea lui Heidegger, dușmanii gândirii ar fi cosmopolitismul, tehnologia și erudiția. În larma tehnologică, se pierde capacitatea de a auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
toleranța și pluralismul, cum cu involuntară ironie stă înscris în canon. Lucian Sârbu, neutru în fața celor două tabere, subliniind atât meritele, cât și defectele gândirii lui Patapievici, nu poate ocoli impresia că ne aflăm în fața unei filosoficării care se vrea filosofare. Eu i-am zis sofistică. În fine, o categorie aparte a lepădărilor de postmodernism o constituie cea a moldovenilor, înclinați, prin natura lor, spre deosebire de sudicii de cartier, spre profunzime și gravitate. De aceea, după opinia mea, Moldova (și chiar Ardealul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul verbal mânios sau ironic, cu observația banală abundând în "sofisme", străluminate, în câteva valuri, de observații profunde și de înaltă filosofare. Simți, însă, că amalgamul acesta e doar aparent, căci se coagulează într-o inefabilă unitate de viziune stilistică. Încerci să-i dai de rost și riști să nu știi de unde să apuci "prada", vorba lui Marin Preda. Îl poți chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a matematicilor abstracte, dar și cea a științelor naturii, ale omului și ale societății. Reabilitează conceptele de abstract și de formal și împacă arta cu știința, nu numai în sufletul omului de știință, unde erau întotdeauna împăcate, ci și în filosofarea lor. Grigore C. Moisil (1906-1973) Computer Pioneer Award of IEEE (1996) Inventarea și utilizarea calculatorului a revoluționat dezvoltarea societății contemporane, astfel că se vorbește astăzi din ce în ce mai mult despre conceptul de societate informațională. De altfel, încă din 1997, N. Moore sublinia
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
deja. Să vedem cam ce s ar putea face în această direcți e. Se știe că omul obișnuit are destule probleme (dacă nu are, și le face singur) cu toate cele materiale pentru a m ai avea timp și de,, filosofări “ . Și totuși ! Se știe că partea feminină este atrasă de discu ții și de câte ori are prilejul își face timp pentru a mai sta ,, la taclale“ .Deci, se mai găsește timp pentru a schimba impresii cu c eil alți. Din păcate
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
nivelul discursului subversiv, de factură elitistă, se cuvine să amintim și cazul filosofului Constantin Noica care, în buna tradiție a Maestrului său, Nae Ionescu, a creat premisele unei școli autentice, a unei gândiri paideice în care filosofia să devină o filosofare, adică un act de trăire. Rolul școlii noiciene era unul benefic în măsură în care constituia o insulă de supraviețuire a spiritului creativ în bezna roșie. Pe fondul unui vid spiritual și cultural instituit de puterea politică, filosoful român continua
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și de Eau de Cologne-ul doamnei de Staël,/ Strângeam mâinile bunului și prostului Mitru”. Perspectiva unui conflict cu rușii e comentată ironic: „Ne vor bea ochii și părul nostru / (Pe care l-a mângâiat Madame la comtesse de Ségur).” Când filosofarea banală din Unde se duc morții?... ia sfârșit, sentimentul evanescenței devine tulburător prin simplitate și liniște. Transferul în neființă, de fapt numai schimbare, prefacere a materiei, declanșează un fior liric singular: „De voi fi mort, simt unde mă voi duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis: spre deosebire de animal, omul are acces la plictis, iar prin acesta, la "filosofare". Cioran este fascinat de "pedagogia negativă" a lui Nae Ionescu, care constă în a prezenta că interzis ceea ce se râvnește, cu scopul de a stimula spiritul de contradicție al elevului. Că și dascălul sau, se arătă interesat de fenomenul Gărzii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
filosofiei, cu toate ca o considera impersonala, ca neexprimând nici autenticitatea filosofului, a gânditorului, nici ritmul ființei umane. Filosofia că neliniște impersonala este soluția tuturor celor care fug și se ascund de exuberanta vieții, viața nu se poate evita prin explicații, prin filosofări; viață trebuie trăită, indurată, iubita sau urâtă, adorata sau temută, într-un amestec alternant de fericire sau oroare dat de însuși ritmul ființei, de toate oscilațiile și disonantele acesteia. Filosoful nu riscă nimic, rostul lui este să exprime gânduri, rod
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ar putea da un sens comun teoriei și practicii, muncii fizice și celei intelectuale. Existența, redusă la esență ei, este aceeași din toate timpurile, iar rezultatele științelor nu ar putea modifica poziția metafizica a omului, profunzimea exprimării trăirilor și a filosofării fiind după Cioran independența de erudiție. Revelațiile vremurilor trecute sunt traduse pe alte planuri de gândire, intuițiile originare sunt exploatate prin mijlocirea ultimelor cuceriri ale gândirii. Urând josnicia lumii existente, Cioran își mărturisește așteptarea pentru un nou univers, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
grupul rockerilor, ce includeau lectura filosofiei și atitudinea de nesupunere față de autoritate, incluzând-o pe cea paternă. După liceu a urmat un nou eșec, cel al examenului la Facultatea de Filosofie a Universității din Iași. Pentru mine, ceea ce înțelegeam prin "filosofare" era un soi de exercițiu-în-act, așa încât m-am prezentat la examen venind direct din vacanță, de la Costinești. Pentru a evita efectuarea stagiului militar, obligatoriu în epocă, m-am înscris la o școală postliceală, în orașul natal, care pregătea depanatori radio-tv
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Tot ce obține el este un „sens împăienjenit”. Sondând cu încăpățânare insondabilul, vânătorul de năluci, care nu-și pierde simțul relativității, scapă de anxietăți și printr-un surâs nastratinesc, prin (auto)ironie, dar mai ales prin replierea în credință. Dacă filosofarea se pierde în prelungi bâjbâiri printre indescifrabile noime, credința incendiază orizontul mirării cu luminoase viziuni: „Orice miracol e cu putință, într-o lume creată din miracol, lume care nu există decât prin miracol.” Citită astfel, existența (re)capătă un sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
firave. Acum, se vede, golul creat de absența unor severe discipline este preluat de critici. (...) Avem un singur Preda și câteva zeci de predatori; un singur Eliade și un întreg babilon de hermeneuți. Critica e drumul cel mai scurt spre filosofare, filosofia se reface și ea cum și unde poate"18. Ca și critica, poezia ar fi un tărâm autarhic, izolat de marele public: "(...) încerc întotdeauna, în fața quietism-ului suficient al Poeziei, un sentiment de frustrare și injustiție: mie mi se
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Noica "evazionistă" a magistrului: "Azi, orice filosof este un epigon, francezii comentează pe Hegel, Kierkegaard, Marx, Freud, Heidegger - noi ne învârtim în jurul prepoziției întru: Ființă, Fire, Rost... Cartea Jurnalul de la Păltiniș, care ca literatură mi se pare o capodoperă, ca filosofare, m-a revoltat. (...) Liiceanu nu își dă seama că Noica e un poet, că folosește termenii ca poezie, că inventează trăiri poetice și le numește apoi filosofie"26; "Noica e un mare fricos, un atlet al prudenței și un campion
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și numai aceasta din urmă oferă calea pe care se poate dobândi libertatea. Pentru Platon, libertatea constituie esența și condiția filosofiei: numai în libertate omul poate fi într-adevăr filosof, iar dacă nu dispune efectiv de această condiție indispensabilă a filosofării ca atare, aceasta sună ca un îndemn la angajarea în lupta de cucerire a libertății. Astfel, libertatea nu constituie un dat inițial al condiției umane de care indivizii pot beneficia ca de un dar divin cu un rezultat final care
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
termenul de estetică capătă o valoare pedagogică, desemnând modul filosofic de exprimare al artei în folosul educației politice. Începând cu G. W. F. Hegel, însă, estetica începe să-și piardă valoarea instrumentală de influențare a realității, devenind un mediu de filosofare necesar atingerii conștiinței spiritului absolut. Toate aceste abordări incipiente ale esteticii semnalează deja constituirea unui cadru post-estetic de reflecție și acțiune. Rolul artei, ca mediu de investigare al esteticii, se anunța astfel a fi unul moral, educativ, intermediar către un
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
emotivitate fiind și așa scăzute. Poate că romanul cu pretenții psihologice Om (1936) nu va fi fost doar urmarea unui pariu literar. Blocajul sau carența afectivității, puse în seama personajului feminin, constituie tema lui de profunzime. Patetizările neconvingătoare și ifosul filosofării artificializează însă un discurs narativ de o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Kant, Kritik der reinen Vernunft, F. Meiner, Hamburg, 1976, p. 28. footnote>, delimitare prin care transcendența, situată „dincolo” de experiență prin „cunoaștere” (limita cunoașterii), este situată metafizic sub „rațiunea practică”, postulatele rațiunii practice, făcând posibilă o „teologie morală”.Laitmotiv al filosofării, al filosofiei ca „știința principiilor sau anoțiunilor prime, prin care cunoștința și viața dobândesc unitate sistematică și sunt totalizate”<footnote Mircea Florian, Filosofie generală, Editura Garamond, București, 1995, p. 79. footnote>, transcendența joacă în mecanismul explicativ al lumii „acest rol
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
antică, respectiv latinitatea antică târzie. Reflectând asupra trecutului și a condiției istoricului, Ortega y Gasset ne-a lăsat un număr important de „lecții” privind istoria și cunoașterea ei. Pentru omul de cultură spaniol, istoria a constituit o sursă fecundă a filosofării; studiind-o, a căutat să înțeleagă de unde provin limitele scriitorilor ei, a căutat să deslușească greșelile mai mari sau mai mici existente în operele lor, propunând un nou mod de a aprecia evenimentele deja cunoscute. Publicate în volumul En torno
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să dea sens unei orientări transcendentaliste care nu abdică de la canonul său călăuzit de exigența descoperirii primelor principii și cauze. Așadar, a face din conștiința reflexivă o referință filosofică secundară înseamnă, în această viziune, a privilegia legitim spiritul autentic al filosofării și a răspunde unei nevoi acut resimțite în modernitate de depășire a impasului major săpat de spectaculoasa dezvoltare a științelor. "Rămânerea în urmă" a metafizicii a generat o împingere în fundal a unei mari părți a universului său problematic și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]