6,757 matches
-
o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia înainte gîndirii. Și cum gîndirea în forma ei spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia înainte gîndirii. Și cum gîndirea în forma ei spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
în Hristos și subtilitățile filozofiei platonice. Rezultatul va fi o operă la care posteritatea creștină se va raporta ca la un monument de sclipire impresionantă și deopotrivă ambiguă, dovadă că Augustin este studiat în aceeași măsură de teologi și de filozofi. Și mai este un amănunt demn de a fi pomenit în cazul lui Augustin. Dacă hotărîrea de a se creștina a fost luată fulgerător, ea a căzut pe un teren sufletesc pregătit de o prealabilă convertire. Nici o metamorfoză, oricît de
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
poate da impresia că, atunci cînd simptomele apar, ele apar din senin. În realitate, din senin nu apar decît minunile. Nu întîmplător Henry Chadwick, specialist în teologie creștină și profesor la Universitatea din Cambridge, insistă în monografia Augustin asupra convertirii filozofului latin. Căci dacă ideile lui Augustin pot fi comentate teoretic pînă la ultima nuanță și disecate analitic pînă la capătul capătului, convertirea lui va păstra în ochii noștri aparența tulburătoare a unui mister. Iar o doctrină care are de partea
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
raporturile dintre mitologia scandinavă și libretele operelor scrise de Wagner însuși au fost realizate de muzicologul Alice Mavrodin. Prezentări și comentarii cu totul pertinente, unele cu totul originale, au fost susținute de compozitorul Aurel Stroe de la Mannheim, de romancierul și filozoful Ion Vianu de la Lausanne, de o întreagă pleiadă de protagoniști ai actualei serii a spectacolelor wagneriene, artiști care au acceptat dialogul cu realizatorul Irina Hasnaș, din partea redacțiilor muzicale, iar aceasta în cadrul unor declarații oferite în exclusivitate Radiodifuziunii noastre publice. Pe parcursul
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
literar scrie Leo Stan, doctorand în filozofie la Facultatea de Studiul religiilor din cadrul Universității McMaster din Canada. Articolul său, purtînd titlul de "Kierkegaard. A scrie pentru a fi", este o recenzie în stil eseistic pe marginea unei recente biografii a filozofului danez: "Eseul de mai jos a fost inspirat de publicarea, cu cinci ani în urmă în limba daneză și acum un an în traducere engleză, a unei captivante biografii semnate de Joakim Garff șSřren Kierkegaard. A Biographyț. Lucrarea se distinge
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
s-a născut în tăcere și a rămas în continuare învăluit în tăcere. Marin Diaconu face parte dintr-o categorie de specialiști care astăzi este pe cale de dispariție: cea a editorilor profesioniști. Pentru Marin Diaconu, stabilirea și îngrijirea edițiilor aparținînd filozofilor români interbelici a devenit un modus vivendi, un fel de preocupare pasionată și îndelungată al cărei exercițiu constant s-a transformat cu timpul într-o a doua natură. Numai Biblioteca Academiei știe cîte mii și mii de ore și-a
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
căror existență ar fi fost imposibilă în lipsa lui, niște cărți despre care astăzi vorbim doar pentru că domnia sa le-a stabilit structura și s-a îngrijit de editarea lor. Și pentru că a străbătut rînd cu rînd opera și producția gazetărească a filozofilor interbelici, Marin Diaconu a devenit totodată un avizat cunoscător al lor. Și cînd spun că Marin Diaconu îi cunoaște îndeaproape pe filozofii interbelici, prin asta trebuie să se înțeleagă că latura livrescă a unei competențe de specialist este dublată de
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
s-a îngrijit de editarea lor. Și pentru că a străbătut rînd cu rînd opera și producția gazetărească a filozofilor interbelici, Marin Diaconu a devenit totodată un avizat cunoscător al lor. Și cînd spun că Marin Diaconu îi cunoaște îndeaproape pe filozofii interbelici, prin asta trebuie să se înțeleagă că latura livrescă a unei competențe de specialist este dublată de o inițiere biografică: Marin Diaconu cunoaște viețile interbelicilor, le cunoaște intimitățile, le intuiește natura psihologică, la fel cum cunoaște epoca în care
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
să-i miroși nuanțele și să-i anticipezi răspunsurile pe care le va da la o problemă sau alta. În această privință, un dicționar ca cel de față nu poate fi făcut decît în urma unui contact de decenii cu terminologia filozofului român. E ca într-un proces psihologic de sedimentare a unei teorii filozofice: trebuie să treacă un interval de timp pînă cînd cunoștințele asimilate să poată fi adunate sub lupa lămuritoare a unei înțelegeri globale. Ca instrument de lucru menit
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
La tîrgul de carte Bookfest a fost lansat cel de-al treilea volum din opera lui Alexandru Dragomir. În comparație cu Crase banalități metafizice (2004) și Cinci plecări din prezent (2005), volumul acesta, intitulat , reprezintă der Schlußstein (cheia de boltă) a operei filozofului român. Vreme de mai bine de 50 de ani de zile, începînd din anul 1948 și mergînd pînă în pragul anului 2000, Dragomir a avut o singură temă predilectă de gîndire: timpul. Și a fost pînă într-atît de preocupat de
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
atît de eficientă ca autorul din mintea căruia s-au născut aceste caiete. Pur și simplu Dragomir s-a înfățișat cunoscuților cu un al chip decît cel pe care îl avea în singurătatea camerei de lucru. Iar în privința însemnărilor sale, filozoful a tăcut cu încăpățînare, nepomenind nimănui de obiceiul pe care îl avea de a-și nota în scris gîndurile. Și pentru că nimeni dintre apropiații săi nu a bănuit modul în care își petrecea orele de solitudine, tocmai de aceea despre
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
își întreținea cu bună-știință această imagine. Mărturisea mereu că nu-i place să scrie și că nu înțelege plăcerea pe care alții o pot găsi în chinul de a obține o formă estetică care să fie pe înțelesul publicului. Pentru filozof, scrisul însemna epatare a vulgului și etalare a orgoliului. Mai mult, scrisul era o meteahnă de care suferă cei care sînt încredințați că au o misiune de îndeplinit în lume, ca și cum de cuvintele lor ar fi putut depinde soarta unei
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
făcea notițe în orele de singurătate. Scria pentru sine și pentru legămîntul ascuns pe care îl încheiase probabil cu el însuși: acela de a-și dovedi sieși că măcar așa, prin însemnările cu care își umplea caietele, destinul său de filozof nu fusese frînt în întregime; că deși fusese împiedicat să-și dea doctoratul cu Heidegger, principiul viu al gîndirii sale nu fusese alterat, că deși nu putea să profeseze o meserie pentru care avea toată înzestrarea din lume - profesor de
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
trei cărți purtînd numele lui, îți dai seama cît de greu se potrivește, în mintea noastră, conținutul acestor volume cu alura de abstinent al scrisului pe care Dragomir o arăta semenilor. Și atunci este o uimire să vezi cum un filozof căruia nu-i plăcea să scrie a putut totuși să scrie atît de mult. Al doilea motiv pentru care Caietele timpului îți atrag atenția este conținutul lor propriu-zis: pur și simplu avem în față o mostră de gîndire filozofică în
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
câte un premiu literar, mai aruncă o sfidare. Patria este o cortină după care se petrec lucruri ciudate. Doar o cruciada a copiilor o mai poate reanima. O veste cutremurătoare: S-a sinucis nebunul cu trompeta. (Aiurea, îmi spuse, cinic, filozoful: A fost asasinat... spiritual.) Vers ...Mă așteaptă lungul drum în căutarea locului nașterii melancoliei. Această zi Asemenea altuia, spun: Nu vreau să mă întorc spre casă. Nu sunt pasăre migratoare. De ce n-aș sta în parcul părăsit care de abia
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
decât o singură idee pe care am putea-o socoti adevărată: totul e un joc - naționalism, internaționalism, religie, ateism, spiritualism, materialism, chiar și sinuciderea. Știi, Țuțik, că am o mare admirație pentru David Hume. În ochii mei el este singurul filozof care nu-i depășit; este astăzi la fel de proaspăt și de limpede ca pe vremea lui. Coney Island se potrivește cu filozofia lui David Hume. Deoarece nu suntem siguri de nimic, nici măcar că soarele va răsări mâine-dimineață, jocul rămâne adevărata esență
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Rodica Bin Despre Germania se mai spune că ar fi țara poeților și a gînditorilor. De nu puține ori afirmația are și un caracter obligatoriu: indiferent de împrejurări, poeții și filozofii trebuie să fie prezenți la apel. Premiile literare există, din abundență. Ele sunt în număr relativ fix, sunt decernate prin tradiție toamna, au funcția unor stimuli pentru scriitorii care încă nu le-au obținut și a unor certe obligații și
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieșit din “mantia lui Kafka”. Și fiindcă nu numai la scriitori, ci și la gînditori am făcut o trimitere directă - demnă de menționat este atribuirea Premiului literar Gleim filozofului Christoph Schulte, specialist în istoria iudaismului. Premiul, dotat cu 5000 euro, poartă numele poetului Johann Wilhelm Ludwig Gleim, de la a cărui moarte se împlinesc 200 de ani și este atribuit la fiecare doi ani unor personalități științifice care s-au
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
este analizat în capitolul " Apariția spiritului european", ce surprinde universul polis-ului grec, prima forma de organizare participativă din Istorie, al cărui rezultat a fost, dincolo de dinamismul economic fără precedent, o construcție spirituală ce va marca definitiv originalitatea Europei. "Primii filozofi greci au statuat o dată pentru totdeauna două trăsături definitorii ale Europei (...), și anume principiul libertății și ideea de sistem" (p. 38). O asemenea dezvoltare particulară nu putea să nu ducă la coliziunea cu alte "lumi", pe care Europa le cercetează
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
negru, or hazul dvs. livresc e în afara oricăror... orori, spuse pocitania și coada lui căzută se unduia umil pe podeaua întunecată. - Am exact poveștile care vă trebuie. Prima se cheamă Fetița care iubea prea mult chibriturile, scrisă de un discret filozof canadian, pe numele său Gaétan Soucy. - E contemporană? Cataloagele noastre nu au înregistrat-o încă, deși îmi pare familiară, m-a întrerupt dracul neascunzându-și curiozitatea și interesul. - O să vedeți de ce. Acum, ascultați numai! Un anume domn Soissons, rămas văduv
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
în roman, dar, buni cunoscători de texte teologice, nu au văzut o erezie într-o ficțiune, ci, dimpotrivă, o punere în discuție a unor secțiuni nu tocmai limpezi din Noul Testament. Într-o dezbatere cu public, avînd drept obiect Sigma, cunoscutul filozof Mihai Șora a avut cuvinte cu totul deosebite despre carte, literar și etic. Romanul are o acțiune care se desfășoară pe mai multe paliere, vreme de peste două mii de ani. Este vorba, printre altele, și despre ceea ce se petrece în zilele
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
dorință de aventură. Lumea asta nouă, care de fapt a fost acolo dintotdeauna, e făcută din prieteni trădători și ofițeri de treabă, din zvonuri care cresc alarmant și care te mint, chiar dacă le verifici din mai multe surse și din filozofii de bun-simț și, totodată, de doi bani: "se lansase iar în subiectul ei favorit și nu puteam s-o opresc, despre cum fusese ea trimisă de UTM la școala profesională că altfel ar fi rămas să mulgă vacile lui taică
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
la contopire în fluxul acela de imagini, să reușească să se uite pe sine și cumplita sa sensibilitate. Pentru Wittgenstein, șirul imaginilor era remediul intuitiv împotriva unei lumi interioare de o intensitate insuportabilă. Vrînd să fugă de propria lui imaginație, filozoful se arunca aproape la propriu într-o baie de imagini externe. Fugea de sine și de bolgia lui interioară, și se scălda în apa lipsită de sens a unor imagini întîmplătoare. Și tocmai de aceea singurul rost al imaginilor era
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]