128 matches
-
de a filozofa, considerîndu-se deci, implicit, că o asemenea relație există și că structura limbilor cauzează, condiționează și favorizează, măcar în parte, dezvoltarea cugetării într-o formă sau alta. Desigur, de fiecare dată discuția vizează în primul rînd modalitatea de filozofare și în mai mică măsură conținutul propriu-zis al sistemelor. În acest context, în filozofia lui Aristotel, îndeosebi în logică, s-au văzut reflexele trăsăturilor limbii grecești. Limba germană, cu construcțiile ei ample, a fost considerată de unii modelul indiscutabil al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a considerat reprezentativă ordinea deductivă din filozofia lui Descartes, dar rafinamentul și precizia aceleiași limbi s-au văzut mai evident reflectate la Malebranche. S-ar părea, din cele prezentate, că fiecare dintre relațiile stabilite între trăsăturile limbilor și modalitățile de filozofare își are o anumită întemeiere, dacă se admite că un sistem filozofic nu se raportează la toate trăsăturile particularizante ale unei limbi, ci numai la o parte sau numai la una dintre ele. În acest caz, fiind în posibilitatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sistem filozofic nu se raportează la toate trăsăturile particularizante ale unei limbi, ci numai la o parte sau numai la una dintre ele. În acest caz, fiind în posibilitatea de a valorifica una sau alta dintre caracteristicile limbii, modalitatea de filozofare se poate diversifica destul de mult pînă la a nu mai rămîne legată de specificul unei limbi și de relația exclusivă cu ea. Din aceste motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
motive, dacă legătura dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de comunicare între diferite spații, deschi-zîndu-se unul către celălalt. Pe de altă parte, înainte de a fi o construcție lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în primul rînd verbe și adjective), în funcție de el operîndu-se selecția acestor elemente, precum și flexionarea și poziționarea lor. Discutînd despre axa sintagmatică vine în atenție, desigur, sintaxa limbii, mai puțin avută în vedere în evaluarea relației dintre trăsăturile limbii și caracteristicile filozofării, dar presupusă de fiecare dată ca participînd implicit la finalizarea unei astfel de relații. La acest nivel, particularitățile cuvintelor se pot manifesta și în alt mod decît realizarea structurilor propoziționale prin compatibilitățile și atracțiile semnificative ale cuvintelor apaținînd diferitelor clase
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiecare dată de fapt două sisteme filozofice: unul alcătuit de filozof și altul conținut de însăși limba în care este scris textul filozofic 315. În mod implicit, această opinie relevă independența modului de gîndire și, prin aceasta, a modului de filozofare urmat de un gînditor în raport cu limba prin care este exprimat sistemul rezultat, filozofia specifică limbii fiind altceva decît filozofia gîndito-rului respectiv. Se creează astfel perspectiva multiplicității modalității de filozofare pe terenul unei limbi unice, dar se menține și ideea că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
relevă independența modului de gîndire și, prin aceasta, a modului de filozofare urmat de un gînditor în raport cu limba prin care este exprimat sistemul rezultat, filozofia specifică limbii fiind altceva decît filozofia gîndito-rului respectiv. Se creează astfel perspectiva multiplicității modalității de filozofare pe terenul unei limbi unice, dar se menține și ideea că limba însăși are integrată în sine o filozofie, o perspectivă de a vedea lumea. Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic Filozofia a ambiționat din totdeauna să fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-a orientat spre această cunoaștere, dar nu atît spre cunoștințele care alcătuiesc cunoașterea, cît spre modul cum este posibilă și spre instrumentele cu care se realizează ea (sensibilitate, intelect, rațiune). Cu Immanuel K a n t acest tip de filozofare atinge apogeul și, după o perioadă de epigonism kantian, se produce o nouă orientare a filozofiei, de data aceasta spre mijlocul de comunicare a cunoașterii, limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
i r și Benjamin Lee W h o r f, lingviști potrivit cărora limba este un sistem închis de simboluri, care, în virtutea structurii ei, determină modul de gîndire și de comportare a oamenilor. În ultimă instanță, se poate constata că filozofarea poate avea două dependențe: una care privește individul cugetător creator de filozofie și alta care pornește din limba în care se exprimă cugetătorul respectiv. S-ar putea deduce de aici mai multe posibilități de creație filozofică în funcție de proporția dintre ceea ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofia lui Kant sau a lui Hegel, franceza de filozofia lui Descartes sau Malebranche, iar greaca de dialogurile lui Platon sau de logica lui Aristotel. Orice limbă este, așadar, în măsură să devină mijloc de expresie pentru numeroase modalități de filozofare și faptul că un filozof sau altul uzează de unele sugestii primite prin analogiile de formă sau de conținut sugerate de elementele limbii nu justifică opinia unei legături necesare între anumite limbi și anumite moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numeroase modalități de filozofare și faptul că un filozof sau altul uzează de unele sugestii primite prin analogiile de formă sau de conținut sugerate de elementele limbii nu justifică opinia unei legături necesare între anumite limbi și anumite moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile de filozofare și limbă se reflectă în cazul limbii literare în tipurile de limbaje și în limbaje, dar abia la nivelul concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
faptul că un filozof sau altul uzează de unele sugestii primite prin analogiile de formă sau de conținut sugerate de elementele limbii nu justifică opinia unei legături necesare între anumite limbi și anumite moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile de filozofare și limbă se reflectă în cazul limbii literare în tipurile de limbaje și în limbaje, dar abia la nivelul concret al discursului și, îndeosebi, al discursului individual. La acest nivel, de exemplu, filozoful german poate uza de similaritatea pseudoprefixelor din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
român are la dispoziție grupări precum fire, ființă, ființare, fiind, înființare etc. Este deci la latitudinea filozofului dacă și cît va folosi din sugestiile limbii sale pentru crearea discursului propriu și pentru a insinua prin aceste sugestii anumite fundamente de filozofare. Fiind, măcar în măsură redusă, tributar spiritului culturii sale și ambianței ideologice în care s-a format, care au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
foarte mare și caracterizat în principiu printr-o folosire a elementelor limbii altfel decît în mod obișnuit. Raportînd la aceasta constatarea că apropierea de filozofie se atestă la poezia care cultivă idei filozofice, ar însemna că poezia filozofică este o filozofare în limbaj poetic. Poezia însă poate fi sau nu filozofică, iar dacă nu este filozofică aceasta nu presupune că nu poate fi valoroasă. S-ar putea spune că este predispusă conținutului filozofic îndeosebi poezia bazată pe substantiv și nu este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
factorilor respectivi, ci numai menținerea lor într-o zonă puțin vizibilă. Abstrăgîndu-se sau mimînd abstragerea din spațiu și timp, filozoful (la fel ca poetul), deși persoană individuală, se erijează în prototip uman universal. Ceea ce este foarte important pentru maniera de filozofare este formația intelectuală a gînditorilor, înțelegînd prin aceasta cultura lor filozofică, științifică și artistică, dar și orientarea socială, religioasă sau morală și, întrucît toate aceste elemente se combină diferit și sînt prelucrate diferit în cazul fiecărei conștiințe creatoare de filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice, ci, mai degrabă, un moment final al filozofiei realizate pînă acum. Dar, deși respinge maniera de filozofare favorizată de Martin Heidegger și, în general, nu urmează căile deschise de cugetătorul german, în efortul de a caracteriza spațiul stilistic, de a exemplifica specificitatea diferitelor spații și, mai ales, de a caracteriza spațiul mioritic românesc, Lucian Blaga ia în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numeroase procedee specifice artei. Asemenea gînditori sînt însă dominați mai mult de o conștiință artistică decît de o conștiință filozofică, cultivînd creații asemănătoare celor ale artei, așa cum se întîmplă cu Fr. Novalis, A. Schopenhauer și Fr. Nietzsche. Această manieră de filozofare este însă colaterală în raport cu modul obișnuit de realizare a filozofiei, arată Blaga, căci aceasta are propria ei cale de alcătuire, fără a accepta să fie absorbită de o asemenea manieră nespecifică 387. Apropierea filozofiei de artă generează opinia caracterului strict
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
umane și, este de la sine înțeles că, fiind oricum inevitabilă, se impune a fi cultivată în orice împrejurare, și, în mod special, în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri variate. Filozofarea ca exercițiu stilistic Gîndirea raționalistă a făcut din limbă un subiect predilect pentru investigația de tip filozofic, fără însă a redu-ce filozofarea la studiul limbii cu mijloacele filozofiei, indiferent cît de important era rolul atribuit limbii în caracterizarea umanului. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri variate. Filozofarea ca exercițiu stilistic Gîndirea raționalistă a făcut din limbă un subiect predilect pentru investigația de tip filozofic, fără însă a redu-ce filozofarea la studiul limbii cu mijloacele filozofiei, indiferent cît de important era rolul atribuit limbii în caracterizarea umanului. În epoca lui Descartes și, mai tîrziu, a lui Condillac și Malebranche, problema limbii a fost o temă favorită îndeosebi sub aspectul relației
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
secolul al XX-lea, limba primește un loc privilegiat printre valorile culturale, filozofia fiind chemată să desăvîr-șească perspectiva teoretică asupra limbii, dincolo de posibilitățile de investigare ale lingvisticii. Alteori însă, în acest secol, unii gînditori au crezut că pot reconstrui fundamentele filozofării printr-o orientare exclusivă către limbă, fără a face vreo relație cu știința limbii, prin ignorarea acesteia și prin construirea unor sisteme de gîndire (metafizice) ce nu se întemeiază pe datele lingvisticii și nu au în vedere metodele și rezultatele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că demersul gînditorului român are la bază un șir de raționamente de tipul: filozofia este trăire, iar trăirea se exprimă prin limbă (sau, chiar, coincide cu limba), de unde rezultă că de virtuțile limbii depinde caracterul trăirii și, ca atare, felul filozofării. Limba presupune vorbirea, care este exprimarea omului pe sine, iar această exprimare este o concepție, o gîndire despre realitate. Forma desăvîrșită a gîndirii despre realitate este filozofia și, de aceea, chiar pe această cale intermediară se relevă o legătură între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod deosebit efortul românilor din perioada de modernizare a limbii și a culturii de a crea cuvinte proprii pentru a recepta filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]