140,845 matches
-
mare, poate fi lăsat la clubul lui fără regrete; 2) Tinerii noștri under 21 au jucat acceptabil ca tehnică (net superioară celei a norvegienilor) și mentalitate (s-au bătut, au alergat, au avut motivație) și mă miră, de aceea, observațiile finale ale lui Ilie Dumitrescu dînd vina pe mentalitate; la un alt capitol au greșit jucătorii aleși de el, și anume la inteligența în joc, care a fost sublimă, dar le-a lipsit cu desăvîrșire: cînd trebuiau să paseze, driblau, cînd
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
an mai târziu, în volumul IV, din seria de Opere, Revizorul este din nou revizuit de autor, prezentându-se, de această dată, versiunea definitivă, prelucrată acum la un nivel mai adânc: minciuna lui Hlestakov capătă un caracter inspirat, hiperbolic, scena finală este modificată, se adaugă în monologul primarului apostrofa către public: "De ce râdeți? De voi înșivă râdeți!..." Teatrele nu vor ține cont de această revizuire și piesa va fi jucată până în 1870 după versiunea primă din 1836. Odată atinsă expresia deplină
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
actorilor, ne aflăm într-o lume de turtă-dulce, de bâlci, intenționat kitsch uneori, grotescă alteori, împinsă până la bufoneria tipică circului sau a spectacolului pentru copii. Acea platformă-gogoașă, umflată cu aer, ce constituie decorul principal al spectacolului, se dezumflă în scena finală, însă momentul nu este suficient valorificat și spectatorul pleacă doar cu părerea de rău că veselia nu a durat mai mult. Nu sunt deloc forțate nici găselnițele regizorale cu iz românesc (scena în care "manifestația spontană" cu urale și pancarte
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
Senatul Uniunii și premii pentru fiecare domeniu artistic. Discuția se poartă pe un anumit interval un an calendaristic și în două etape nominalizări, cîte trei la fiecare categorie, pronunțate de un juriu format din critici de teatru, urmînd ca juriul final, mai complex, să hotărască în seara Galei cine sînt cîștigătorii. Nu vreau, de data asta, să fac un comentariu propriu-zis, analitic, ca de cele mai multe ori. Premiile vă sînt cunoscute deja de o săptămînă. Mărturisesc că nu mi-am revenit foarte
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
activitate, defilarea lor avînd farmec, greutate și miză în sine. Pe de altă parte, este vorba de modul în care s-au făcut nominalizările, de felul credibil în care ele oglindesc realitatea unui an teatral. Cu acest material lucrează juriul final și în funcție de el Gala are anvergură, strălucire, emoție. Niciodată nu va putea fi toată lumea mulțumită. Și nu cred că acesta este scopul unei astfel de ierarhii. Nici aici și niciunde în lume, fie că este vorba despre premiile Oscar, Molière
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
permite satisfacerea nevoilor oamenilor, exclusiv pe cale pașnică. Nu m-aș grăbi să trag concluzia că războaiele din Golf, cel din 1991 și cel de astăzi, infirmă automat teza utopică a politologului american. Le putem privi și ca pe niște răbufniri finale ale unei istorii milenare pe cale să iasă din scenă. Ca și Afganistanul, cu un an în urmă, Irakul din această primăvară ilustrează însă în mod tragic o ciocnire între civilizații. Nu le am în vedere pe aceea a Occidentului și
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
eficacitate orchestra; a lucrat minuțios ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile închise, în schimb a înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar în măsuri diferite (polimetrie!!) ca să nu mai vorbim de celebra Fugă finală a întregului ansamblu. Fără îndoială, conducerea sa dinamică a transmis discursului impulsul energetic necesar și simfonia a fost foarte prezentă, chiar prea, obligând cântăreții la efort sau pe alocuri acoperindu-i. Echilibrul între fosă și scenă se poate remedia pe
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană," se concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera lui Caragiale se naște din mișcarea prezentului, obiectul său e în fond prezentul, descris în "momente" numai aparent întâmplătoare, în esență venind unele spre celelalte, sub semnul unei viziuni coerente." Pentru autor, Caragiale rămâne un
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]
-
asupra primejdiei reprezentate pentru fiecare dintre noi (mai pe înțelesul omului-stomac: pentru mălaiul, orezul, făina, zahărul, costițele afumate, sarea, oțetul, boaba de fasole, varza accesibile doar în economate) s-ar fi terminat cu un răsunător eșec. Probabil ultimul înainte de tragerea finală a cortinei. Așa, trebuie să le fim recunoscători aranjorilor din culise că au readus speranța în rândul celor care cred că o Românie (nu "curată", nu "prosperă", nu "democratică", ci pur și simplu o Românie) nu poate supraviețui decât după ce
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
Drepturile economice, sociale și culturale, la care România este parte din 1974, prevede că: "Statele părți la respectivul pact recunosc fiecăruia dreptul de a participa la viață culturală și de a beneficia de progresul științific și de aplicațiile sale." Actul Final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, semnat la Helsinki la 01.08.1975, prevede că: "Statele participante vor respecta drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de gândire, conștiință, religie sau de convingere pentru toți, fără deosebire de
Constituția fără cultură by Roland Cotârlan () [Corola-journal/Journalistic/14102_a_15427]
-
și suedeză la Universitatea București, deținător a numeroase premii și distincții pentru activitatea sa în domeniul scandinavisticii, regretatul Valeriu Munteanu oferă publicului românesc o nouă lucrare lexicografica pe care, din păcate, nu a putut să o vadă în forma sa finală: Dicționar suedez-român. / Svensk-rumänsk ordbok, Polirom, 2002, lucrare publicată cu sprijinul Fundației Konung Gustaf VI Adolfs Fond FOr Svensk Kultur. Este primul dicționar suedez-român de o asemenea anvergură apărut la o editură din România. El cuprinde un fond de aproximativ 38
O lucrare de referință by SandaTomescu Baciu () [Corola-journal/Journalistic/14133_a_15458]
-
după care nu m-am mai întors, fiind demobilizat. Astfel că nu am mai văzut premiera "Cyrano de Bergerac" pusă în scenă de Maican și nici urmarea marțială a atentatului. - Terminarea războiului v-a prins la București? - Da. În afară de barbarul final, am bune amintiri din Odessa; mulți ruși erau cumsecade. O babușca unde dormeam făcea zilnic ceai, arătându-mi cum bucățile de zahăr trebuiau, mai întâi, muiate... - Spuneți-mi, domnule Brezianu, cum de v-au închis? Ați uneltit împotriva regimului, ce-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
cu o știință remarcabilă a nuanțat, de pildă, prin subtili pianissimi, celebra arie "Ella giammai m^amo", realizând o interpretare cu greu de atins. Luis Lima, cunoscutul tenor peruan, a întruchipat un Carlos sensibil, foarte interiorizat. Din păcate, în duetul final mi s-a părut obosit, făcând eforturi de a încheia partitura în mod onest. Are însă acute sigure și o tehnică ce-l menține încă în formă. Soprana italiană Miriam Gauci, Elisabetta, impresionează printr-o voce frumos timbrată, plină de
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
ne vine să credem că el a coborît ștacheta artistică pînă la nivelul lotului de scriitori cuprins în acest volum. Mărturisesc însă că nu am citit romanul cu pricina. Punctul forte al volumului lui Alex. Ștefănescu îl constituie excelentul eseu final Confesiunea unui fost cititor, în prezent critic literar. Pe un ton în care comicul se combină cu tristețea și nostalgia, criticul își deplînge actualul statut care îl obligă să își piardă vremea cu tot felul de activități futile și face
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
dăduseră. Ca să fim corecți până la capăt, nici blajin-haoticul regim Constantinescu n-a scăpat de vinovata tentație de a se salva producînd maculatură legislativă. Ieșirile intempestive ale inubliabilului Decebal Traian Remeș, posesorul unei imaginații prodigioase în materie de biruri, sunt cauza finală a prăbușirii Convenției Democrate. Orice apariție televizată a acestuia - și, de la un moment încolo, Remeș devenise ubicuu - însemna o pierdere dramatică de procente. Omul avea un cinism hâtru, în care grosolănia și dezinvoltura valsau sprinten, spre spaima de moarte a
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
țîșnind vijelios din ele, crescînd în cîteva secunde ("Mai repede nu pot", se scuză magicianul). În mii de ani, nici măcar la atît n-a putut omenirea să ajungă: să crească un palmier în cîteva secunde... P.S. Atenție: ușierul de la banchetul final, cel care îl ține pe Cezar la ușă, e nimeni altul decît Mathieu Kassovitz!
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
spusese limpede, încă în "memorii", că nu a scris și nu va scrie despre scriitori altminteri importanți precum Mauriac sau Montherlant), opțiunile sale apar, pe suprafețele frecventate, întru totul justificate, iar timpul - se vede acum - le atestă valabilitatea. În rândurile finale din cartea din 1990 autorul își asumase, cu simplitatea pe care i-o regăsim astăzi, condiția de "jurnalist", "muncitor" dintre cei mai harnici, scriind la mai multe ziare paralel, fiind, în epoca imediat postbelică, poate criticul cel mai atent la
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
adâncurilor humii, grădinile lui Dumnezeu în nori// Voi, ciripeli, îmi povestirăți cum îi/ când te ridici pe streașină și zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele zarului la finala sa aruncare, cu apriga, în fond, dorință de a mai fi, care pretinde timpului încă o creditare: "Pe treapta cea de jos a scării/ mai poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
vremea coloniei, și apoi printr-o mlaștină necuprinsă cu ape tulburi și dezolante, pînă la misterioasa localitate Mlaștina. Acolo se lua un tren personal, care la începuturile lui fusese cel mai bun din țară, și cu care se parcurgea traiectul final prin imensitățile plantațiilor de bananieri, cu multe halte leneșe prin sate ocolite și încinse și gări solitare. Acesta a fost drumul pe care mama și cu mine l-am străbătut de la șapte seara, pe 18 februarie 1950, într-o sîmbătă
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
nu este doar Prezicătorul celor viitoare, ci Văzătorul lucrurilor esențiale într-un prezent etern. Din magma unui asemenea prezent își extrăgea Céline ciudatele sale viziuni. Ochiul său interior, străbătînd parcă pîlnia unui vulcan, întrezărea clocotul lăuntric, lumini de apocalips, catastrofe finale". Dar și asceza laică a lui Proust se transfigurează în raza unei spiritualizări, aplicîndu-i-se o diafană insignă a sihăstriei ce se teme teribil de ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
model lingvistic, iar descrierea manifestărilor cutumiare prilejuite de naștere, căreia autoarea îi dedică un întreg capitol, e, din acest punct de vedere, cît se poate de tentantă. O piesă de greutate a cărții e ultimul capitol și mai ales secțiunea finală, care se oprește asupra unui gen interesant și puțin cercetat - narațiunile personale. Cele analizate aici sînt, evident, narațiuni despre naștere. Pitorești și expresive, așa că lectura lor merită atenție sporită. Analiza e una convingătoare, ce îmbină farmecul arhaic al culturii tradiționale
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
un șut pe care l-a scăpat în față. Micul său orgoliu i-a costat finala pe nemți. Nenorocirea pentru fotbalul din România după acest Campionat Mondial e că toate hoțiile posibile vor fi cauționate de cele petrecute la Turneul final. De altfel, arbitri, antrenori, președinți de cluburi și-au și făcut încălzirea în vederea viitoarelor rezultate incredibile din campionatul autohton. De ce n-aș recunoaște, după acest Campionat Mondial, nici măcar nu-i mai pot acuza pe mafioții autohtoni că fac ce fac
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
-se dintre cei mai înzestrați, mai talentați, aceia care resimțeau cu mai multă acuitate voluptatea neîntâlnită de a bate - moartea victimei aducând consacrarea. Școala superioară de bătaie a regimului comunist român, cu secțiuni la Pitești și Gherla, avea ca scop final omorul. S-a renunțat la această modalitate de învățământ când s-a ajuns la concluzia că uciderea lentă a prizonierilor politici era mai chinuitoare și dădea mai acute satisfacții celor ce priveau prin vizetă. A reeduca prin moarte reprezenta suprema
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
pentru că, din punctul de vedere al identității sale (sociale, economice, industriale, cetățenești) și mai ales din acela al internaționalizării evenimentelor, hotarele lui sunt, de fapt, Revoluția franceză (și nu numai) de la 1789 și primul război mondial (până pe la 1920, punctul final al �epocii burgheze"). Mai poate fi adevărată sintagma �secolul culturii" sau "secolul blând", atribuite acestui veac după schimbările radicale petrecute de-a-lungul lui? Fabrica în locul manufacturii, muncitorul în locul servitorului, nomadismul muncitoresc în căutare de lucru (ducând la internaționalism), supremația antreprenorului, managerului
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
Artagnan se întîlnește, patru ani după aceea, pentru ultima oară, cu Aramis. Și astfel, toate combinațiile posibile de 2+2 au fost epuizate. Așa cum s-au epuizat și combinațiile 3+1. În acest ultim sens, e semnificativă și fraza absolut finală a romanului: " Dintre cei patru viteji, a căror viață am povestit-o aici, mai rămînea acum un singur trup. Dumnezeu le luase la sine sufletele". Aramis nu poate trăi în absența celorlalți trei muschetari. Ciclul s-a terminat.
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]