132 matches
-
Peipus și cu Rusia (338.6 km). Dincolo de Marea Baltică se află Suedia către vest și Finlanda către nord. Teritoriul Estoniei acoperă , și este influențat de o climă temperată. Estonii sunt un popor finic, iar limba oficială, estona, este o limbă fino-ugrică înrudită îndeaproape cu finlandeza și mai de departe cu maghiara. Estonia este o republică parlamentară împărțită în 15 subdiviziuni, denumite individual "maakond". Capitala și cel mai mare oraș este Tallinn. Cu o populație de 1,29 milioane de locuitori, este
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
la calitatea vieții mamelor, în fața unor țări cum ar fi Canada și Statele Unite. Conform CIA World Factbook, Estonia are cea mai scăzută rată a mortalității mamelor la naștere din lume. Limba oficială, estona, aparține ramurei finice a limbilor limbilor uralice fino-ugrice. Estona este înrudită îndeaproape cu finlandeză, limbă vorbită de partea cealaltă a Golfului Finlandei, și este una dintre puținele limbi europene de origine ne-indo-europeană. În ciuda unor suprapuneri cauzate de împrumuturi, ca origine, estona și finlandeza nu sunt înrudite cu limbile
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Ligii Hanseatice, alianța prosperă care a dominat activitatea comercială din Barea Baltică între secolele al XIII-lea și al XVII-lea. În nord-est, slavii au colonizat teritoriile care aveau să devină mai târziu Principatul Moscovei prin cucerirea și asimilarea triburilor fino-ugrice care erau deja așezate în zonă. Orașul Rostov era cel mai vechi centru urban din nord-est, dar el a fost, mai întâi, sub sezeranitatea Suzdalului și mai apoi a Vladimirului, care avea să devină capitala principatului Vladimir-Suzdal. Datorită tot mai
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
Limbile balto-finice sunt a sub-grupă a limbilor fino-ugrice, vorbite în jurul Mării Baltice de în jur de 7-8 milioane de persoane. Principalele limbi a acestei grupe sunt finlandeza și estona, care sunt ambele limbi oficiale a națiunilor corespunzătoare (Finlanda și Estonia). Alte limbi balto-finice includ: limba võro și limba careliană
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]
-
includ: limba võro și limba careliană. Limbile votice, livoniene și ingriene au fost balto-finice dar acum nu mai sunt vorbite. Limbile sami nu fac parte din grupa limbilor balto-finice - relația lor cu aceste limbi este mai îndepărtată. Ca toate limbile fino-ugrice, limbile balto-finice nu au nici o relație genetică cu limbile indo-europene, deși au fost influențate de diverse limbi baltice, slavice și germanice.
Limbi balto-finice () [Corola-website/Science/298859_a_300188]
-
în întregime în maghiară este "Halotti beszéd és könyörgés" (Discurs funebru și rugăciune) din 1192-1195, păstrat în "Codicele Pray", o carte religioasă în limba latină, din care este tradus discursul. Este totodată cel mai vechi text scris într-o limbă fino-ugrică. Literatura beletristică în limba maghiară începe în jurul anulul 1300, cu poemul cunoscut sub titlul "Ómagyar Mária-siralom" (Tânguirile Fecioarei Maria în maghiara veche), tradus liber din latină, în care răstignirea lui Isus din Nazaret este văzută din punctul de vedere al
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
către vest până la Elba, către sud până la Dunăre și către est până la Nipru. În secolul al nouălea, slavii se extinseseră până în teritoriile slab populate aflate la sud și est de aceste frontiere naturale, asimilând în mod pașnic populațiile ilire și fino-ugrice existente. După moartea lui Mohamed, un arab fondator al religiei islamice , Abu Bakr (632-634) a devenit primul "khalīfah" sau calif, însemnând succesor. El a lansat o campanie militară în cadrul "războaielor ridda" care a adus Arabia centrală sub control musulman (633
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
germanice a început în secolul al patrulea cu goții și a continuat pe tot parcursul evului mediu timpuriu. În jurul anului 1000, chiar Islanda a devenit creștină, lăsând doar câteva regiuni izolate ale Europei încă necreștinate (Scandinavia, zona baltică și ținuturile fino-ugrice). Tertius Chandler a realizat o estimare a numărului de locuitori din orașe pe parcursul istoriei. În perioada evului mediu timpuriu, cele mai mari orașe din lume erau: Constantinopol (340-570), Ctesiphon al sasanizilor (570-637), Changan în China (637-775), Baghdad (775-935), și Cordoba
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
acea perioadă, cea mai mare parte a informațiilor le avem din surse arabe. persane, indiene sau rusești. S-au obținut anumite informații și în urma săpăturilor arheologice. Se crede că, la început, teritoriile Bulgariei de pe Volga au fost ocupate de popoarele fino-ugrice. Vechii bulgari au migrat în zonă cam pe la anul 660, fiind conduși de hanul Kotrag, fiul lui Kubrat. Anumite triburi bulgărești au continuat înaintarea către vest și, după multe aventuri, s-au stabilit în zona cursului inferior al fluviului Dunărea
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt influenței Rusiei Bolșevice în Finlanda, și a extinde teritoriul finlandez în Karelia rusească, zonă geopolitic importantă, locuită de popoare fino-ugrice. Slăbiciunea Rusiei a indus ideea „Finlandei Mari” în sânul facțiunilor cu tendințe expansioniste de dreapta, dar și de stânga; Roșii revendicau și ei aceleași zone. Generalul Mannerheim a fost de acord cu ideea necesității preluării Kareliei de est și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
depărtate ale triburilor maghiare ne duc în epoca străveche, în mileniile dintre anii 10.000 și 4.000 î.e.n., în "țara de baștină" din zona munților Urali. În jurul anului 4.000 î.e.n. această comunitate uraliană se dezmembrează, iar grupurile etnice fino-ugrice desprinse din ea se vor stabili la vest de Urali, la nord și la sud de confluența râurilor Volga și Kama. În mileniul al III-lea și al II-lea ungurii își continuă modul de viață preponderent de culegători, bazat
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
bazat pe o economie naturală. În preajma anului 1.500 î.e.n. în modul de viață al fino-ugricilor a avut loc o schimbare fundamentală: trecerea la o economie productivă bazată pe agricultură și creșterea animalelor. În această perioadă are loc dezmembrarea unității fino-ugrice și formarea unei limbi de fond ugrice. În jurul anului 1.000 î.e.n. se dezmembrează și unitatea ugrică, drept care începând cu această perioadă putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-ziși ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
a dăruit minte, iar Lodhur le-a dat formă antropomorfă și simțuri. Oamenii au fost orânduiți să trăiască pe tărâmul Midgard (“lăcașul de mijloc”), tărâm înconjurat de un ocean și apărat de o împrejmuire făcută din genele lui Ymir. Mitologia fino-ugrică vede haosul primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în jurul anului 860). Împărați bizantini au recrutat războinici varegi pentru garda imperială („garda varegă”; spre exemplu Vasile al II-lea, căruia marele prinț al Kievului Vladimir I i-a trimis șase mii de războinici varegi). Teritoriul est-european (preponderent slav și fino-ugric) al cetăților, târgurilor și teritoriilor aferente, administrate de liderii princiari, militar și negustori varegi (și populate cu coloniști și mercenari scandinavi strămutați) se chema pe limba lor Gardarike (sau "Gardariki") “regatul orașelor-cetăți”. Cele mai vechi localități au fost: Pskov, Polotsk
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
în antichitate de triburile traco-illire, Panonia a fost ocupată de celți (secolul al IV-lea î.Hr.), romani (secolul I d. Hr.), huni (secolul al IV-lea), gepizi (secolul al V-lea), avari (secolul al VI-lea) și, în final, de maghiarii fino-ugrici din zona Munților Urali și Volgăi Mijlocii, sub conducerea lui Arpad (896-900). În anul 1.000, ungurii au adoptat creștinismul sub Ștefan I, în rit catolic. Înfrânți de franci și germani în secolul al X-lea, ungurii se vor extinde
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Limbile ugrice sunt un grup de limbi din ramura fino-ugrică a familiei limbilor uralice, compus din trei limbi: limba maghiară, limba hantî (sau ostiacă) și limba mansi (sau vogulă). Ultimele două formează subgrupul ugric de pe Obi. Numele grupului vine de la Ugra, denumirea rusească tradițională a ariei geografice în care trăiește
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
tradițională a ariei geografice în care trăiește majoritatea membrilor etniilor hantî și mansi. Cea mai mare parte a acestei arii este ocupată în prezent de districtul autonom Hantî-Mansi din Rusia. Se presupune că grupul ugric s-a desprins din ramura fino-ugrică prin anii 3000-2500 î.e.n., vorbitorii respectivi rămânând la est de munții Urali, pe când cei din celălalt grup al ramurii, cel fino-permic, au migrat din regiune. Maghiara s-ar fi despărțit de restul grupului prin anii 1000-500 î.e.n., vorbitorii ei migrând
Limbi ugrice () [Corola-website/Science/304423_a_305752]
-
este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze. face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană. În prezent, limba carelă se
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
este o limbă fino-ugrică vorbită în Rusia (Republica Carelia și unele zone învecinate) și Finlanda. Este considerată de unii lingviștii dialect al limbii finlandeze. face parte din grupul de limbi fino-ugrice, alături de limba finlandeză, limba maghiară și limba estoniană. În prezent, limba carelă se află în declin în fața limbii ruse în Rusia și a finlandezei literare în Finlanda. După terminarea Războiului de Iarnă, la 12 martie 1940, la Moscova a fost
Limba carelă () [Corola-website/Science/311831_a_313160]
-
a înființat propria hoarda la vest de Munții Ural, de-a lungul râurilor Obi și Irtîș. Populația Hoardei de Aur era un amestec de populații vorbitoare de dialecte turcești și mongoli, dar și populații subjugate, de tip slav, iranic și fino-ugric. O parte însemnată din populația mongola s-a turcizat repede, pierzându-și identitatea etnolingvistica mongola. Numai aristocrația militară și-a păstrat tradițiile mongole și limba. Stăpânul suprem al Hoardei era hanul, ales de kurultai (sau "kuriltai"), dintre urmașii lui Bătu
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
În fonetică, armonia vocalică este un fenomen de asimilare care constă în tendința de uniformizare a vocalelor unui cuvânt prin dobândirea de către ele a unei anumite trăsături sau a unor anumite trăsături. Este caracteristică unor limbi precum cele fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona etc.) și cele turcice (turcă, kazahă etc.). În limba maghiară, armonia vocalică se realizeză în primul rând după apartenența vocalelor la două categorii, în funcție de locul lor de articulare: vocale anterioare ("i, í, e, é, ö, ő, ü
Armonie vocalică () [Corola-website/Science/305680_a_307009]
-
în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau în ținuturile Moldovei. În secolul VII, Maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul Munților Urali, au intrat în contact cu Bulgarii din bazinul mijlociu al fluviului Volga și au coborât fluviul în regiunea Bașchiria, zona dominată de Hazari. Au conlocuit cu populații turanice-bulgarii, baschirii, hazarii, înfluențându-le organizarea socială și politică
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Mordovia sunt peste 500 de lacuri. Republica nu dispune de resurse naturale importante, exploatabile din punct de vedere industrial. Există unele rezerve de turbă și izvoare de apă minerală. Clima este continental moderată. Mordvinii sunt membrii ai grupului de limbi fino-ugrice, vorbitori ai două limbi înrudite, limba mokșa și limba erzia și a mai multor dialecte ale acestora. În republică trăiesc aproximativ 33% din numărul total de mordvini. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, rușii formează majoritatea populației (60,8%), în vreme ce mordvinii
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
5,2%), ucrainienii (0,5%). 3.700 cetățeni, (0,4%) nu și-au declarat naționalitatea recenzorilor. Primele descoperiri arheologice privind locuirea teritoriului Mordoviei sunt din perioada neoliticului. În secolul al VI-lea apar primele însemnări care îi menționează ca poporul fino-ugric mordvin. Mai târziu, mordvinii au ajuns sub controlul Bulgariei de pe Volga și a Rusiei Kievene. În ciuda acestei relații de subordonare feudale, conducătorii mordvini au atacat și jefuit în repetate rânduri suzeranii protobulgari sau ruși. Mongolii au cucerit zone vaste în
Mordovia () [Corola-website/Science/305930_a_307259]
-
530.000 km², vecin la sud cu Afganistanul. După un alt manuscris istoric chinez, "Liang-șu", "varii" au fost o perioadă vasali, respectiv înrudiți, cu popoarele protomongole care trăiau în stepele din Asia centrală. Există speculații și pe seama unei prezumtive origini fino-ugrice a avarilor. O altă sursă, "Encyclopædia Iranica", afirmă că originea avarilor ar fi comună cu a mongolilor, aceștia provenind din populația "Śyän-bi". Recent, tot mai mulți istorici inclină să accepte ipoteza că avarii au fost o populație altaică de tip
Avari () [Corola-website/Science/297406_a_298735]