296 matches
-
cunosc și se interesează de viitorul ei. Le e dat să audă același lucru despre Lausanne. Li se pare o idee bună și laudă posibilitățile de acolo în materie de sport. Anna îi suflă Sophiei în ceafă, unde se află firișoare blonde de păr. Ar vrea să spună câte ceva despre propriul ei caracter. A trecut deja multă vreme de când n‑a mai vorbit. Anna spune că pe ea o caracterizează ura oarbă împotriva lumii întregi. Lui Hans îi spune s‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spumă emiteau o căldură care răzbătea până la suprafața corpului și se acumula sub epidermă. Când am Început să fac sex cu Akemi, când am pătruns În despicătura ei umedă din care se revărsa un lichid vâscos ce se Întindea În firișoare aproape transparente, căldura acumulată sub piele trecu brusc În vasele de sânge, străbătându-mi sistemul nervos, și se concentră În vârful penisului. Cum era posibil ca acest organ care-mi provoca atâta plăcere să fie al meu? mă gândeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simplă a sânilor ei rotunzi. Aveau mărimea unor nectarine perfecte, iar sfârcurile erau aproape invizibile. M-am aplecat în față, am dat la o parte mâna aia modestă și apoi, apucând-o de șoldurile netede, mi-am presat buzele pe firișoarele lucioase care îi îmbrăcau sexul. Ridicându-mă în picioare să o sărut, am simțit cum mâna ei coboară grăbită în căutarea membrului meu și am tresărit când ea a tras de pielea sensibilă. Gestul fu prea violent pentru a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la vale, În tarlale, Tipărește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea ridica. Dar, chiar și așa, îndrăzni. „Apără-mă, Doamne, să ajung cu bine înapoi!”, murmura bătrânelul. Zărea deja marginile înghețate ale cișmelei, peste care se prelingea un firișor de apă limpede. Grăbindu-se să ajungă cât mai repede, piciorul drept îi alunecă peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
nu exista atâta rușine între copii, de aceea fetițele se scăldau despuiate alături de băieți, chiar și cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de baie? Intrau în apa răcoroasă în chiloții de toată ziua și apoi așteptau să se usuce sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
și Mihaela) înainte era apa acum este pământul ambele îți acceptă singurătatea zornăitoare ori tolănirea secătuirea murirea predarea cu totul nu nu le iau cu mine ci ele mă iau cu ele spre purtare bucăți de apă bucăți de pământ firișoare de lumină în rouă florile mele de câmp tije tije tije crețușcă sau coada șoricelului plante medicinale dincolo de rouă găselnițe spre nemurire ori spre mai amânata murire alaun leacuri tradiționale de parcă Tradiția nu ar fi însuși leacul nu numai în
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
care curg aluviuni, când limpezi, când învolburate, dar toate având același sens, spre marea revărsare cosmică. Poemele din volumul de față, adunate cu migală pe parcursul a doi ani și mai bine (primul ei poem datând din 13 martie 2009), sunt firișoarele de aur din mușuroaiele de nisip pe care mâna și ochiul culegătorului, cu răbdare și iscusință le-a descoperit și depozitat în tezaurul de suflet iar acum dorește să ni le împărtășească. Pentru că nu se cuvine, dacă posezi o comoară
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
în lacra inimii de fiica poetului Mihai Baicu, distinsa profesoară Mihaela Popa, actualmente pensionară, voluntară la Fundația „Împreună” și membră de onoare a Clubului Seniorilor de la aceeași instituție. Cu fiecare prilej deosebit, fiica poetului răsfira prin gâtul clepsidrei, ca pe firișoarele de nisip, literele versurilor, dar și tăcerile care lunecă mult mai greu decât cuarțul, prin aceeași clepsidră. În definitiv, cum circulau acum un veac poeziile? Scrise pe foi, scrijelate pe tăblițe de andezit, pe piatră ori pe alte suporturi. Cele mai multe
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu vin spre voi din alte timpuri Când erau 4 anotimpuri Când între iarnă și dorita vară Era climatologic, primăvară ! Și chiar de 1 Martie De sub zăpada-mantie Ieșea un verde firișor Pe post de vesel vestitor ! Azi ghiocelul iată, crește Pe sol negru...(mai) albește Metaforic clopoțind Și mundanului șoptind : Eu vestitorul glaciar De anotimp imaginar Ce precede iar o vară Cod roșu-caniculară... Acel ce mă dăruiește E omul ce vă
GHIOCELUL 'VESTITOR !' de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367662_a_368991]
-
anii ei frumoși, care șezând pe piatra bordurală, oferă către nimeni, mici buchete de flori de pădure, minunate rapsodii vesle și triste, cetremură în mâna ei uscată și ne-ngrijită... Ziua, unii juni galanți, mai iau din mâna anilor trecuți firișoarele delicate, dăruindu-le cu zămbet și tandrețe. Și tinerețea se-amestecă apoi în mulțime. Dar seara, când vitrinele luminează și magazinele sunt goale, când animația e doar pe mijloc, la fețele albe de masă, alături de flăcări mai mult ornamentale, seara
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
nu exista atâta complexitate între copii, de aceea fetițele se scăldau despuiate alături de băieți, chiar și cele de 10 - 12 ani, cărora de acum începea să le crească năsturașii sânilor și să le apară pe ici pe colo câte un firișor din viitoarea mătase pubiană. Parcă cele mai mari aveau costum de baie? Intrau în apa răcoroasă în chiloții de toată ziua și apoi așteptau să se usuce sau se dădeau după câte un copac să-i stoarcă de apa râului
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
ca și cum câini năbădăioși - cu a căror poziție ne asemuiam șederea noastră în bănci, înainte de începutul poveștii - ar fi fost puși cu „botul pe labe” aruncându-li-se „osul de ros” pentru a-i extrage măduva, a-l curăța de puținele firișoare de carne rămase și care, odată înfulecate, le-ar fi dat puteri nebănuite, încetând „mârâitul” pentru a putea-o lua din nou de la capăt ... Cuvânt și cântec ce picurau în noi roua cerului de deasupra dar și sunetul ei pur
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
cu adevărat. Când te-am văzut că ai venit pe terasă aveam lacrimi de bucurie în ochi. Andrada îl strângea în brațe și cu gurița sa micuță îi mușca buzele până la sânge. Durerea ce-o simțea în buze și gustul firișorului de sânge se transformară la Cris în plăceri pe care nu le-a primit de la nicio fată ce i-a desfătat orgoliul său de armăsar. Încet, încet pierzându-se în îmbrățișări și sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ÎNTÂMPLARE... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 822 din 01 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Întâmplare Ținea mâinile căuș colectând firișoare de sânge scurse ieri de pe gâtul de zebră adusă din Africa cu tir-ul cu remorcă și prădată sau luată ostatecă, se zvonea că de beduini rătăciți într-un ued sau oază adevărată din aproierea tropicelor (existau, desigur, mari dubii
ÎNTÂMPLARE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350439_a_351768]
-
poemelor se înscrie cu văzuta și ascunsa față printre acele momente sau dispoziții secrete, care administrează sufletul cititorului neștiut de nimeni, așa cum și-l închipuie, ca substrat pentru visele lui nevisate încă. Carmen Tania Grigore operează cu cele mai mici firișoare ale pulsației poetice, așa cum în fizică de exemplu, pentru explicarea unor fenomene ale materiei, se operează cu ipoteza atomilor; și poeta reliefează și atribuie atomilor însușiri poetice, precum soliditate și extensiune metaforică: „rămâne pe-afară/ nașterea pâinii,/ trudesc anotimpuri/ iar
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
poemelor se înscrie cu văzuta și ascunsa față printre acele momente sau dispoziții secrete, care administrează sufletul cititorului neștiut de nimeni, așa cum și-l închipuie, ca substrat pentru visele lui nevisate încă. Carmen Tania Grigore operează cu cele mai mici firișoare ale pulsației poetice, așa cum în fizică de exemplu, pentru explicarea unor fenomene ale materiei, se operează cu ipoteza atomilor; și poeta reliefează și atribuie însușiri poetice, precum soliditate și extensiune metaforică:. Inspirația se dezvoltă pînă la capăt, ea nu este
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
și atâtea cuvinte înmiresmate, atâta azur, încât îți vine să crezi că viața e cu adevărat perfectă. De fapt, este proiecția unui vis care-o urmărește la tot pasul. E jindul după grădina cerească unde prima pereche punea nume oricărui firișor de iarbă, oricărei flori, oricărui copac și oricărei făpturi, locuitoare a Paradisului. Și omul era singur stăpân peste toate acestea. Cum s-a stricat echilibrul și pacea grădinii? Sunt întrebări valabile încă, pe care omul, ar trebui din când în
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
cu una cu două. După ce a smuls o legătură bună, a tras la mal ieșind din apă. Și-a desprins cu grijă lipitorile de pe picioare. Două, trei avuseseră timp să sugă cu lăcomie și acum, din acele locuri, se prelingeau firișoare de sânge. Pe malul râului și-a legat papura în snopi, snopii i-a legat între ei, , și-a scos hainele făcându-le bocceluță, și-a tras pluta de pe nisip pe apa râului, s-a așezat pe spate neuitând să
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
iulie 2012 Toate Articolele Autorului UN NOU MĂRȚIȘOR Azi dăruiesc MĂRȚIȘOARE La doamne și domnișoare! A venit și vremea lor, Timpul mărțișoarelor, Prindeți-le inocent, La iubite-n piept. Aștept noul mărțișor, Cu gingășie și cu dor, Alb și roșu firișor, Simbol simplu în decor. Între fire împletit, Mereu este așteptat, Și este bine primit, De fată sau de băiat. Vreau și eu să te am, Ca să-mi spui iară și iară, Când inocent îmi bați în geam, A mai venit
UN NOU MĂRŢIŞOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366762_a_368091]
-
într-adevăr încă mai era plin de aur. Țăranii puneau o scundură înclinată pe malul apei, pe scândură era o scoarță de lână. Aruncau cu o lopată nisip amestecat cu apa din râu care se scurgea peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toți țăranii
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toți țăranii aveau lingouri de aur, caci știau meștesugul. Aveau mercur pe care-l amestecau cu firișoarele de aur, amalgamul apoi îl „strecurau” printr-o piele tabacită de oaie, aurul rămânea și mercurul, adică „argintul viu” cum ii spuneau ei îl foloseau din nou. Când se măritau fetele aveau salbe grele de aur și alte podoabe. Am
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
Prietena mea visează și sub melancolia clarului de lună simte lunecarea nocturnă a șoaptelor, simte cum a scăpat din mâini cel mai frumos colț al lumii care i-a zâmbit și pentru prima oară s-a spart în mii de firișoare argintii simțind în sufletul ei cum sufletele lor se unesc și dincolo de moarte, și că tot corpul care i-au durut atât de tare, trudindu-se să reziste, simte că toată această trudă a trupurilor lor n-a fost zadarnică
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
Publicat în: Ediția nr. 683 din 13 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Săruta-mă toamnă ! Sărută-mă toamnă cu adieri de vânt și cu șoapte risipite din al tău cuvânt, lacrima ploii așeaz-o pe obraz ușor să mângâie al gândurilor firișor, iar din frunzele despletite de zare dăruiește-mi te rog vrăjită cărare. Sărutul tău, atingere de-o clipă binecuvântează a timpului aripă, care-n drumul lui spre neștiute zări duce a sufletului tainice chemări , și-mpraștie dorințe și doruri multe pe
TOAMNA MEA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351301_a_352630]
-
o ceașcă din care băuse cineva o cafea, am privit-o și am spus ce mi-a trecut atunci prin cap: Aoleuu, drumurile o omoară pe fata asta, pentru că văzusem prea multe șănțulețe prin care se scurseseră cele din urmă firișoare de lichid. Și de atunci mi s-a dus buhul că știu să ghicesc la fix în cafea: ceașca aceea aparținuse curierei! Ori de câte ori am puțin timp liber, îmi place să stau de vorbă cu câinele și mă bucur să văd
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]