107 matches
-
Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de cârpe reci cu dorința de-a adormi cât mai repede. Întinde mâna dreaptă spre taburetul pe care pâlpâie lumânarea și prinde cu un gest scurt flăcăruia Între degetul mare și arătător, stingând-o. Un țipăt sfâșietor de femeie se aude ca un strigăt de luptă summo.. Antoniu doarme un somn greu din care-l vor trezi foamea, frigul, ceasul deșteptător al oricărui cloșard. Șaisprezece ,, Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
încă nu venise și nici eu nu devenisem femeie și pentru că era cazul, căci de mult nu mai credeam în chestia cu barza, mama mi-a explicat într-o seară, la masa noastră din bucătărie - dacă tot stăteam degeaba la flăcăruia unor lumânări de cimitir înghesuite într-o cutie de ness Amigo, uitându-ne cum la blocul de peste drum e lumină, iar la noi nu -, cum se fac copiii. Mai precis, combinația aleatorie dintre treburile invizibile numite cromozomi X și Y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pompam aer în rezervor. Îmi cerea să încetez. După lustruire venea proba de foc. Umpleam rezervorul cu petrol lampant, apoi turnam alcool metilic în șănțulețul rotund ce dădea ocol arzătorului. Scăpăram un chibrit și îi dădeam foc. Se însuflețea o flăcăruie albăstrui-transparentă, cu efluvii galben-portocalii. Arzătorul trebuia să fie încins bine înainte de a băga presiune în rezervor. Și abia atunci petrolul lampant urca spre duză, pulverizându-se și ardea cu vuiet prin numeroasele orificii ale arzătorului. Minuscule piramide înflăcărate țâșneau cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în noapte și, cum istorisirile ei deveneau din ce în ce mai captivante, aș fi ascultat-o la nesfârșit. Tocmai se pregătea să aprindă lumânările în sfeșnicele de argint, când am rugat-o să-mi povestească anume cum plecase din România, prin 1946. După ce flăcăruile începură a străluci pe masa înstelată, Ioana se întoarse spre mine. Veselia dispăruse de pe chipul ei, care se întuneca treptat. Am avut viziunea clară a situației fără scăpare în care urma să ne găsim curând. Îi citisem pe Dostoievski, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
folosință, stropite pe deasupra cu alcool și aprinse, care, pe întunericul ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de jos, care se întindea cu o viteză uimitoare, dorind să atragă atenția, a scuturat puternic rafturile,în care se găseau tot felul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gol. După o clipă de șovăire, Dante făcu un salt peste pârâiașul mâlos, sperând că treptele nu vor ceda sub greutatea sa. Avea senzația că trecea un hotar nevăzut, un avertisment tăcut de a nu merge mai departe. În mișcare, flăcăruia avu o scânteiere, iluminând mai limpede povârnișul. Flancul săpăturii nu mai era din rocă masivă. Pe suprafața acestuia se deschideau zeci de locuri de veci de dimensiuni felurite, un Înfiorător stup plin de rămășițe omenești. Alunecând de-a lungul deschiderilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
m-au revărsat tactica și strategia degeneraților... Până în acel moment ne hăituiseră, toropindu-ne și îndrugîndu-și grețoasele aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al amiezii de vară, ca unul din acele personaje paradisiace care plutesc confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
numitul Samuel R., nepotul victimei. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitei mele considerații, al dumneavoastră, Abatele Brown. Capul mic, plin de bucle albe, al Melaniei Lupu se ridică. În ochii albaștri, palizi, stăruia o scânteie de râs. Glasul pâlpâi ca o flăcăruie în odaia goală: ― Sânt convinsă, draga mea, că nici de astă dată nu te-ai înșelat. Criminalul este fără îndoială băiatul acela cu obrazul pistruiat. Scoase plicul de sub aparatul de fotografiat, muie din nou tocul în călimară și caligrafie apăsat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o profesiune interesantă... ― Depinde. ― Pentru noi este! ― Oricum, nu văd legătura. Dascălu behăi, nu se știe de ce, încîntat și făcu un pas la stânga să-l vadă mai bine. ― Lucrați la Aviasan... Doamna Miga tresări. În ochi i se aprinse o flăcăruie. Își mușcă buzele nehotărâtă. Melania Lupu o privi iute. "Florence a sesizat, draga mea, a sesizat imediat. Nu și Ioniță, iar bietul Șerbănică se va dumiri abia săptămâna viitoare." ― Pilot, completă inginerul. De trei ani și jumătate zburați pe avioane
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îi Împrumutase, ce-i drept, cinci lire, dar cu cinci lire nu se putea ajunge prea departe! Rowe Își luă micul dejun la o oră foarte matinală. Conducta de gaz fusese, pare-se, avariată - În orice caz, chelnerița spunea că flăcăruia din sobă n-ajungea nici pentru a fierbe un ceai sau a prăji pîine. Îi aduse, Însă, o cană cu lapte, marmeladă și cîteva felii de pîine uscată. După acest dejun copios, Rowe făcu o plimbare În Hyde Park, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un gest suplimentar - privirea În oglinda retrovizoare -, angrenajul mișcărilor s-a gripat și ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărora sunt intrânduri sub formă de boscheți unde vezi câteva pietre sau cruci, într-un cuvânt o bucată de rai unde te poți plimba în liniște și unde păsările cântă cât e ziua de lungă. S-a încheiat un capitol. Flăcăruia unei vieți a pâlpâit ușor și s-a stins. Așa a fost scris. II.ISABELLA Un capitol special în această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
senzația de fast oriental și o narghilea imensă se afla pe o carpetă dintr-un colț. Pentru a completa acest hommage, o lampă de argint în formă de porumbel era atârnată cu un lanț de aur aproape invizibil în mijlocul încăperii; flăcăruia ei răspândea o aromă discretă. — Bine-ai venit în cuibușorul meu, Michael, spuse Findlay, lepădându-și pelerina pe care și-o pusese pe umeri. Scuză, te rog, tot acest kitsch, acest orientalism de doi bani. Am fost crescut de părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Urcă pe scărița îngustă care ducea sub acoperiș și împinse o ușă. — A plecat. Puse carafa în fața lui Valerius și umplu cupele. Valerius îi dădu una gladiatorului, care era așezat pe o grămadă de paie, cu spatele sprijinit de perete. Flăcăruia unei lămpi atârnate de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu-l pe Lurr, care își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea să-l omor. Gladiatorul duse cupa la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urma să-mi vorbească... Îmi promisese. Despre lacătele care, de orice parte ar fi încuiate, și într-o parte, și-ntr-alta sunt tot deținuți. — Ajută-mă, spuse Cosmina. Știa că el așa va face. Filip acoperi cu palmele și flăcăruia fitilului ceruit se învioră. Cosmina se aplecă și înfipse lumânarea în brazda moale de la rădăcina crucii. Rămase în picioare, așteptând, parcă, răspuns. — Crucile astea crude, de lemn negeluit, spuse Filip, sunt și mai sfâșietoare, parcă ar fi făcute din carne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sertar, după un muc de lumânare, îl aprinse și i-l întinse. Fetița privi mirată spre el și apoi speriată spre ceilalți. — Spune-le povestea, zise bătrânul. Ei sunt prietenii noștri. Ne leagă și alte taine. Fetița privi atentă în flăcăruia lumânării, apoi rămase cu ochii neclintiți către luminița în jurul căreia se adunau broboane de ceară. Când termină, fetița continua să țină, între degete, căpețelul de lumânare. Cum flacăra i se apropia de degete și ceara topită îi acoperise mâna până la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trebui să-i pui și pe ei la socoteală. O fi destul ? Tili ridică din umeri. — Când se termină, spuse, înseamnă că a fost destul. Lumina era mierie, așa cum se întâmplă în amiezile sfârșitului de septembrie. Nu sufla nicio boare, flăcăruile se țineau drepte la căpătâiul mormântului. Crucea de lemn era înfiptă lângă cealaltă, de marmură. Dar nu se atingeau, de parcă cea nouă se simțea stânjenită, cu lemnul ei crud, încă viu. Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auziră sirenele pompierilor. Nu-i lăsa să pună mâna pe tine, răsuna vocea paracliserului ce începu să bată clopotul mare, în timp ce, printre atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]