13,762 matches
-
socotește a putea împăca propensiunea mistică cu cea a creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al Sufletelor moarte, dar și de tezismul moralizator, de unidirecționarea de amvon a unor prelați care descind în domeniul literaturii. Nimic stînjenitor-restrictiv în discursul dezinhibat al lui Ioan Pintea, departe de orice incursiune speculativă în teologie, respirînd o
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
din punct de vedere uman, nici religios, nu l-a împiedicat pe Arhiepiscopul Romano-Catolic Ioan Robu să vină luni după-amiază, la Clubul Colectiv. Înaltul prelat a aprins o lumânare, a îngenunchiat și s-a rugat pentru sufletele celor pieriți în flăcări. Ar trebui să ne fie rușine, și Guvernului, și instituțiilor statului, și bisericilor, nouă tuturor, și trebuie să le cerem iertare celor morți că nu am fost în stare să facem ce trebuia (...) Cred că nu am lucrat indeajuns noi
Ce n-a făcut Patriarhul Daniel, a făcut Arhiepiscopul Romano-Catolic, Ioan Robu. El a mers și a îngenuncheat la Clubul Colectiv și s-a rugat pentru victime [Corola-blog/BlogPost/94297_a_95589]
-
frați sunt, fiii aceleiași mame sunt.” Tendința actuală este ca cititorul să devină egal cu autorul într-un sistem de valori legat de trăirea în aceeași gamă, de rezonanță, de recunoaștere. Prin propria ardere până la incadescență a propriei făpturi, ca: ”Flacăra gândului bun Veșnic arzător, plinitor Aleargă prin univers într-o credincioasă dezvăluire a sacrului Intru Adevar” poetul a dat operei sale șansa de durată - alături de operele nemuritoare ale literaturii universale care s-au scris înaintea sa ori după - cel puțin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
sursă instabilă, imprecisa și imprevizibilă de zgomot a cărei eficientă și randament variază în funcție de factori necunoscuți care pot sau nu să includă prețul corzilor de chitară, al betelor de tobe și cel al promisiunilor nerespectate. Aproximam sunetul mic burgheziei în flăcări în timpul unui mic război civil la grădina zoologică, cu casa de bilete încă deschisă. “Mai mărunt n-aveți?” Citește tot... Concert: Tudor Gheorghe @ CCS, 28 februarie Luni 28 februarie 2011, incepand cu ora 19:00 la Casa de Cultură a
Iasi 4u - Pagina 2 [Corola-blog/BlogPost/94712_a_96004]
-
când șarpele moare Atins cu o nuia de alun. Rochia ei roșie, ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca păcatul Micșorează lumini foșnitoare Lucruri și ființe tac asurzitor Aud numai pași alunecând Fără sunet, fără urme lăsate pe asfalt, În preajma ei uneori se și moare Câteodată de-a dreptul, foarte adesea
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
Emil Brumaru Pentru I.G. Noi ne-am făcut altar unul din altul Și am îngenunchiat, întîi sfioși, Apoi împătimiți crud de înaltul Iubirii care-a izbucnit în flăcări roș, Încît n-am mai știut ce e rușinea, Amestecînd-o cu extazul pur, La nesfîrșit șoptind lin rugăciunea Ca toate să se bucure-mprejur: Roua să fiarbă fumegînd de-amiază, În aer fluturele să-și descheie Aripile arzînd sub snopi
Noi ne-am făcut altar unul din altul… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3556_a_4881]
-
Că o cupolă se-ncovoaie În raze mai tîrzii De lună Și că nimic din ce se-ntîmplă Nu-i a bună Că ochiul meu nu e rotund destul Îmi spui Cît un sol care se întoarce la regele lui Cît răbdarea flăcării în coarnele de taur Sau a inelului de aur Că ochiul de apă nu oglindește Destul zici Că orizontul e prea departe Că viitorul e prea aproape Și că timpul În loc să plece ne vine Domnule mă enervezi și-ți spun
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din fum Peste cenușă și scrum Bate ghiocelul gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate-s cum le-ai potrivit Din condei și din privit Toate-s noi și toate-s
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
dinți, cobori tot mai rar privirea în praf sunt mereu acum clipele când vulpea dă rotocoale bucății de carne rezerva de iarnă pulsând tot ce-a fost joacă trece curat și schimbat în urale, în fapte înjuri printre dinți, printre flăcări ochești poetul naturii, sub riduri bătrâne (deși e tânăr, stăpână!) firav, murdar de tutun decenii întregi a cântat poetul natura, dragul de el, saltul struțului printre dune năucitoarea iarnă a firului de sorg dansul mestecenilor în goană de vifor dar
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
întrebătoare străzi cîntate de poeții romantici melancolice străzi străzi de pierdut coroana de spaimă străzi pentru cei fără de zbor străzi adormite străzi revoltate de orbitoarea lumină a zorilor. Atîtea zile și nopți în care mă dor străzile de mers. CEEA CE FLACĂRA NU ȘTIE Minciună-s și laurii pînă la urmă. Minciună. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu și aceasta nu e lumea pe care-o visam! Din nou e dimineață și nechezatul duminical trezește zeii mahmuri. Cei care-așteaptă feericul
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă cum Ochiul din înalturi se lichefiază adapă cu milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă de-un om gripat. Oboseala Sporește oboseala între crestăturile gerului testate fără tine (geniale?) pleoapele ți se-nchid peste ochii altuia. Semn de carte Fraze pline de cîntecul cicadelor cum se-apropie de tine și par
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale Secerișului de Primăvară.” „Dar eu Sunt un copil blând, al lumii de asfalt și carton” „Scoală-te! Dincolo de carton e întotdeauna carne și sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu privi în tavan, nu te ascunde sub birou. Ridică-te, îmbracă-te și ieși în grădină
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
perfecțiunea întrezărită-n vis, eroul, scânteietor, plecat asupra apei, cu buzele uscate, pătrunde brav ogrăzile beznei, sfâșiat de lumini. Un prag pe care trupu-i așezat fără vreo explicație și nimeni n-ar ști ce-ascunde această umilă depunere, sigiliul în flăcări, ascuns în floarea inimii, eternul îndemn la tăcere, MUNTE LUPTĂTOR Vrăbii ar vrea să-și sape cuib în stâncă, să-nhațe boabele gândului, pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Traian T. Coșovei omagiu lui Nicolae Labiș Arzi ca o flacără obraznică în fața unei ploi care nu se sfârșește. Nu era sânge pe mâinile celor înfometați - înarmați cu o secetă care, poetic, nu avea niciun înțeles. Cu foamea, deveniseră frați și neștiute surori. Se bănuiau, se iubeau, erau întrebători de carne
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
prelungă de pasăre de apă. Părul, crudă mătase a porumbului. Spațială, lină ca o plutire în aer. Un fel de claritate a mișcărilor. Atâta subțirime și o stranie spațialitate încât delicatețea ar fi un moft. 11. Față incandescentă, o densă flacără în beznă. Magnetism, asupra tuturor ochilor de pe și de sub suprafețele corpului, ca lumina asupra fluturelui nocturn. Ca și el, apropiindu-te, ești al pierzării. Foc în adâncurile beznei, foc al iadului. Ispita unui păcat strălucitor, o strălucire demonică.
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n așternutul de flăcări și de crini La care-n amintire doar tu te mai închini? Lobul urechii, dalbul, diafanul E scoica ispitind întreg oceanul De zvârcolirea apelor ce-adună Ecoul înflorit într-o furtună, Întunecata nuntă a monștrilor marini Prin pajiști legănate de
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
oraș, pornești așa, la întâmplare, Într-un octombrie rece, zugrăvind în gând icoanele rare Dintr-un hotar mirific, unde frunzele-s ploi de confetti, Cum apuci pe Vasile Lascăr în jos către Piața Rosetti, Să ajungi într-o răscruce de flăcări și rumoare și febre, Cu năluciri prin istorii din miezul acelui Decembre. Și treci mai departe ca prin ciudate bântuiri de omături Către un Cișmigiu fantomatic, absent, nici măcar cu tine alături, Căutând numai conturul acelui vers mult așteptatu’ Cum căutai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
un muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son doar și înțeles și forță în cari și-un munte se cutremură, prin care-n fața voastră stau teribil, ci-s viața vie însăși, cărei torță m-aprind, mă-nvîlv, și-ntreg ei flacără, deși lut, devin chip indestructibil!
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
din ață gălbuie croșetată de olena în care duce pantalonii de sport prosopul și tenișii surprinsă (ca de fiecare dată) să vadă că trecătorii rămân în picioare în vreme ce covorul străzii se mișcă îndărătnic sub tălpile ei. cu vârful urechilor în flăcări și abia respirând ajunge în dreptul casei pe fațada căreia se răsfață pomiere pline cu fructe și panglici în basorelief. (și bătrâni cu gurile căscate amenințător). deschide cu umărul ușa grea din sticlă jivrată și fier forjat. mirosul de aluat și
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
tu să te mistui. În căutare Mai scormonești nisipuri, mai sufli-ntr-un tăciune Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri la care ții S-au stins
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]